Interviu: „Asistenţa României este destinată tuturor cetăţenilor R. Moldova, indiferent de etnie, de limba pe care o vorbesc, de locul în care trăiesc şi de Dumnezeul în care cred”

Interviu cu Excelenţa Sa Daniel Ioniţă, Ambasadorul României în R. Moldova

— În recenta sa vizită la NATO, dar şi în SUA, Preşedintele României, Klaus Iohannis, s-a referit şi la securitatea din zonă, inclusiv a R. Moldova. Cum comentaţi această prezenţă a R. Moldova în discursul oficialilor români?

— În primul rând, aş începe afirmând că R. Moldova este întotdeauna, subliniez, întotdeauna, pe agenda contactelor noastre de politică externă. Urmărim obiectivul racordării depline a R. Moldova la spaţiul european, şi mă refer aici la Preşedintele statului, la toţi diplomaţii sau oficialii României. Este un obiectiv internalizat pe deplin în conştiinţa noastră birocratică, pentru că ne dorim sincer ca R. Moldova să parcurgă paşii necesari şi, sperăm noi, ireversibili către spaţiul european.

— Hotarul dintre R. Moldova şi România este şi hotarul cu UE şi NATO. Ce a obţinut România fiind membră a NATO?

— Răspunsul simplu este următorul: NATO înseamnă un plus de securitate pentru România, dar e un plus de securitate care nu a venit pe gratis, pentru că şi România contribuie la securitatea NATO. Suntem graniţa de Est a NATO, care este o Alianţă politico-militară, Alianţă ce asigură pacea şi securitatea statelor sale membre. NATO este o alianţă pur defensivă, care prin structura şi reţeaua sa de Parteneriate pentru Pace, sau a programelor speciale de cooperare pe care le desfăşoară în diverse ţări, inclusiv în R. Moldova, contribuie la consolidarea încrederii, a securităţii şi a stabilităţii într-un areal extins.

— Deci NATO nu vine să ocupe un teritoriu, să participe la acţiuni militare aici, fără ca Republica Moldova să solicite sau să accepte?

— Nicidecum. Relaţia R. Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică va merge cât de departe doreşte acest stat. Nicidecum NATO nu este în postura de a solicita ceva Moldovei. În schimb, NATO poate oferi foarte multe: de la programe de asistenţă – la cursuri de instruire pentru militari, la programe de finanţare a unor obiective de consolidare a capacităţilor de apărare, la programe care contribuie la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor R. Moldova. Vă dau exemplul Fondului Fiduciar al NATO pentru distrugerea substanţelor chimice periculoase şi a pesticidelor, la care şi România a avut o contribuţie substanţială şi care a reprezentat, în esenţă, o iniţiativă a României lansată cu ani în urmă. Aceasta a avut ca efecte nu numai identificarea substanţelor chimice periculoase de pe teritoriul R. Moldova, colectarea acelor substanţe chimice periculoase, dar şi distrugerea lor. După cum se ştie, substanţele respective erau o moştenire din perioada socialistă şi reprezentau pericole majore la adresa vieţii, nu doar a cetăţenilor, dar şi a animalelor şi efectiv a întregului ecosistem. De pe urma proiectului în sine credem că au beneficiat şi beneficiază toţi cetăţenii R. Moldova. De altfel, proiectul nu a avut ca efect promovarea unor obiective militare, ci, pur şi simplu, îmbunătăţirea vieţii civile a tuturor.

— În această vară, NATO urmează să deschidă un oficiu de legătură la Chişinău, Guvernul acceptă, cetăţenii sunt informaţi, Preşedinţia e împotrivă, deşi un birou civil nu înseamnă forţe armate sau tancuri. De ce s-ar teme unii politicieni?

— În esenţă, un Birou de legătură este o misiune diplomatică în format restrâns, pe care NATO o deschide aici. Misiunea va fi condusă de un diplomat din unul din statele membre NATO şi va avea un număr redus de angajaţi. Obiectivele principale ale acelui Birou de legătură sunt definite în Acordul care a fost semnat şi aprobat de Parlamentul R. Moldova. De altfel, aceste obiective sunt subsumate cooperării pe palierul de apărare dintre R. Moldova şi NATO. Cu alte cuvinte, Biroul respectiv va fi responsabil de gestionarea programului de cooperare şi va avea un rol important în promovarea unor acţiuni de diplomaţie publică. Nici nu se pune problema ca, prin deschiderea acelui Birou, în R. Moldova să fie dislocate trupe străine. Or, Biroul va fi responsabil să acorde asistenţă autorităţilor şi să promoveze cooperarea cu NATO, cât de departe doreşte R. Moldova.

— Ucraina şi R. Moldova au puncte de control comun la frontieră pe o bună parte de hotar, cât de posibil e ca acest model să funcţioneze şi la hotarul moldo-român, fapt care ar simplifica procedurile de trecere a frontierei pentru cetăţeni?

— Avem acum şase puncte de trecere pe Prut, la frontiera R. Moldova cu România. Să nu uităm însă că România este un stat membru al UE. Deci, pe de o parte, România aplică de facto standardele Schengen privind controlul frontierei sale externe, deşi de jure nu suntem încă membri ai spaţiului Schengen. Trecerile respective de frontieră către România trebuie să respecte norme şi proceduri eminamente europene, inclusiv în ceea ce ţine de controlul sanitar veterinar, controlul produselor restricţionate la export şi aşa mai departe. Ideea punctelor comune de control la frontieră se află în analiza autorităţilor competente din România, dar, subliniez, în această analiză autorităţile române vor ţine cont de situaţia de facto a României.

— Între cele două state au existat etape diferite de comunicare, ţinând cont de autorităţile care au fost la guvernare. Actualmente avem un preşedinte care a vizitat de mai multe ori Federaţia Rusă şi nu a vizitat niciodată statele cu care este vecină R. Moldova, România şi Ucraina. Cunoaşteţi dacă se pregăteşte vreo vizită a lui Igor Dodon la Bucureşti, şi viceversa, a preşedintelui Iohannis la Chişinău?

— O astfel de decizie aparţine autorităţilor române, iar Preşedintele şi Prim-ministrul României au agende deosebit de încărcate. Preşedintele Iohannis este la Washington (la momentul realizării interviului, n.r.) şi urmează să se întâlnească cu Preşedintele Trump, Prim-ministrul guvernului României, Sorin Grindeanu, a fost la Paris şi a avut o întâlnire cu omologul său francez. De asemenea, sunt în curs de pregătire alte vizite importante la Bucureşti şi în străinătate ale înalţilor demnitari români.

— Una dintre fricile preşedintelui Dodon şi a unor exponenţi ai partidului socialist este unirea, pentru o parte dintre cetăţeni este un moment de speculaţie, pentru altă parte – este o dorinţă. În prezent, este sau nu unirea pe agenda politică a autorităţilor române?

— Pe agenda oficială a autorităţilor române se află obiectivul de sprijinire a R. Moldova pe calea sa europeană. Ştim că acest obiectiv nu este nici uşor, nici cu o descărcare temporară imediată. Ştim că mai sunt necesare eforturi, ştim că trebuie să fie promovate în continuare reforme şi unele dintre aceste reforme sunt dureroase, nu doar pentru conducătorii politici, dar şi pentru cetăţeni. Totodată, suntem convinşi, şi aceste convingeri se bazează pe experienţele noastre nemijlocite, că aderarea R. Moldova la UE va spori gradul de bunăstare economică a cetăţenilor.

— România desfăşoară mai multe proiecte care contribuie la bunăstarea cetăţenilor R. Moldova. Totodată, aceste mijloace ajung în gestiunea Guvernului de la Chişinău, care e acuzat de acţiuni de corupţie. Cum condiţionaţi transparenţa şi buna gestionare a fondurilor donate R. Moldova?

— În primul rând, donaţiile sunt multisectoriale şi multivectoriale. Sunt, în principiu, şase modalităţi importante prin care România încearcă să acorde sprijin. În primul rând, este vorba de un Acord de împrumut rambursabil de 150 de milioane euro, semnat în 2015. Din acest împrumut, până în prezent, România a debursat deja două tranşe. În al doilea rând, este vorba despre Acordul nerambursabil de 100 de milioane de euro, din care până acum au fost alocate fonduri importante, dar fondurile respective nu reprezintă în sine donaţii către guvern sau către vreo autoritate, ci au drept scop îmbunătăţirea unor stări de lucruri. În cadrul acestui Acord nerambursabil de 100 de milioane, unul dintre cele mai vizibile proiecte se referă la renovarea unităţilor de învăţământ preşcolar. Deci, 26 milioane de euro au fost alocate pentru programul de renovare a grădiniţelor, iar rezultatele vorbesc de la sine. Mai mult din jumătate din grădiniţele din R. Moldova, 832 la număr, au fost renovate din banii oferiţi de România. Aceşti bani nu au fost alocaţi unui guvern anume, ci, pur şi simplu, au fost alocaţi unui proiect gestionat prin Fondul de Investiţii Sociale din R. Moldova. Tot din acest program, au fost alocate şi fondurile necesare pentru achiziţionarea microbuzelor şcolare. În 2014, România a donat 100 astfel de microbuze şi avem în curs de pregătire altă donaţie de 96 de microbuze, destinate asigurării transportului copiilor şi elevilor din toate raioanele R. Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană sau Găgăuzia. Beneficiarii direcţi ai acestor donaţii sunt unităţile şcolare. Tot din fondul respectiv, au fost alocaţi o parte din bani pentru definitivarea studiului de fezabilitate al proiectului strategic de interconexiune energetică pe gaze naturale între România şi R. Moldova, e vorba de gazoductul Iaşi-Ungheni. Un al treilea palier de acţiune îl reprezintă proiectele pe care România le desfăşoară prin intermediul asistenţei oficiale pentru dezvoltare. Aceste proiecte sunt o urmare a unor cereri directe adresate de anumite entităţi: fie o reprezentanţă a autorităţilor locale, fie un ONG, care îşi propun să contribuie la crearea unor condiţii de trai mai bune pe diverse domenii.

— Ca să revenim la grădiniţe. Această contribuţie a statului român e pentru copiii români din R. Moldova, sau e o pentru toţi copiii? Cât de bine înţeleg acest gest liderii regiunilor pro-ruse din R. Moldova?

— Asistenţa României este destinată tuturor cetăţenilor R. Moldova, indiferent de etnie, de limba pe care o vorbesc, de locul în care trăiesc şi de Dumnezeul în care cred. Oricine trebuie să aibă speranţa unui trai mai bun, iar noi dorim ca prin astfel de gesturi să promovăm la toate nivelurile posibile valorile europene. Să le transmitem tuturor, pe lângă acest gest de bunăvoinţă, semnalul că, în cadrul UE, sunt valori, sunt principii, sunt norme care trebuie respectate.

— Dar comunicaţi cu autorităţile locale, să zicem, cei de la Comrat, le acceptă, le înţeleg?

— Nu doar că le acceptă, uneori le solicită în mod expres.

— Etnicii români din R. Moldova continua să-şi redobândească cetăţenia părinţilor sau bunicilor lor, dar în ultimul timp au apărut un şir de dificultăţi, au apărut cazuri dramatice, în care unii copii şi-au pierdut cetăţenia fără ca ei sau părinţii lor să solicite acest lucru. Acum ei trec prin proceduri umilitoare, costisitoare, de durată, ca să-şi redobândească cetăţenia. Cum poate fi soluţionată această problemă?

— În primul rând, procesul de redobândire a cetăţeniei române se desfăşoară în deplină conformitate cu prevederile legale. Nimeni nu se poate exonera de la necesitatea de a respecta integral legea. În al doilea rând, ne este cunoscută situaţia copiilor care s-au trezit peste noapte fără cetăţenia română, însă în acelaşi timp şi în cazul acestor cetăţeni trebuie respectată aceeaşi lege. Atunci când părinţii lor au redobândit cetăţenia română, poate că nu au fost îndeplinite integral toate procedurile. Trebuie să existe acordul expres al ambilor părinţi ca acel copil să obţină cetăţenia română. Aşadar, a fost o perioadă când acei copii au beneficiat de paşapoarte româneşti fără a avea poate dreptul de a beneficia de ele. Lucrul respectiv, însă, este unul de maximă importanţă şi de maxim interes. Ştim că este un subiect extrem de sensibil şi dorim ca acesta să fie tratat cu maximă sinceritate. Cunosc că, la Bucureşti, se lucrează la modificarea procedurilor prin care aceşti cetăţeni să reintre în posesia cetăţeniei române, dar, probabil, sunt necesare măsuri de ordin legislativ.

— Datele ultimului recensământ din R. Moldova au arătat că 7% se declarau români, 23% declarau că vorbesc limba română. Credeţi că e o incoerenţă în recensământ sau oamenii încă nu fac diferenţa între etnii şi limbi?

— Dumneavoastră cunoaşteţi că ar exista vreo diferenţă dintre limba română şi limba moldovenească? Eu nu cunosc să existe o astfel de diferenţă.

— Deci, nu utilizaţi un dicţionar când comunicaţi cu cei din R. Moldova?

— Să ştiţi că sunt de aproape un an de zile aici şi nu am avut nevoie niciodată de un traducător atunci când am interacţionat cu cetăţenii R. Moldova. Pe de altă parte, potrivit normelor europene, fiecare cetăţean are dreptul să se autoidentifice cu o etnie anume. Prin urmare, acest drept trebuie să fie de asemenea integral respectat.

— E vară şi tinerii îşi aleg perspectivele de studii. România oferă mai multe sau mai puţine burse în acest an pentru studenţii din R. Moldova?

— Ca şi anii trecuţi, oferta noastră rămâne în aceiaşi parametri neschimbaţi. Se desfăşoară în conformitate cu Acordul de cooperare care a fost semnat de ministerele de resort din România şi din R. Moldova. În plus, Guvernul României a alocat locuri suplimentare care sunt gestionate direct de anumite universităţi de stat din România. Totodată, în România, s-a lucrat la îmbunătăţirea procedurilor prin care cei interesaţi pot să-şi depună dosarele de studii în sensul că se doreşte simplificarea acestor proceduri, introducând posibilitatea ca solicitările să fie transmise în format electronic, nemaifiind necesară deplasarea fizică a solicitanţilor la universităţile respective. Sugerăm ca toţi cei interesaţi de astfel de posibilităţi să consulte cu periodicitate site-ul Ambasadei României la Chişinău, dar şi site-ul Ministerului Educaţiei din România.

— România oferă multe facilităţi cetăţenilor din R. Moldova şi îi acceptă acolo pe multe căi, fie ca să facă studii gratis, unii îşi găsesc şi locuri de muncă, mulţi dintre artişti se promovează pe scena românească, apoi pe cea internaţională pornind de la scena românească, dar cum beneficiază de fapt România din toate aceste beneficii oferite cetăţenilor R. Moldova, ce câştigă?

— Nu cred că există vreo autoritate în România în măsură să vă răspundă la asemenea întrebare, pentru că astfel de lucruri niciodată nu pot fi puse într-o ecuaţie de tip matematic, în care să fii în stare să cuantifici balanţa aceasta. Un lucru este cert şi cred că veţi fi de acord cu mine când voi afirma că operăm în acelaşi spaţiu cultural, avem aceeaşi limbă, aceeaşi istorie comună, avem tradiţii comune. Pentru artişti, este natural să facă un pas peste Prut şi să acceseze piaţa culturală pe care România o oferă, care e şi o trambulină pentru artiştii valoroşi ai dumnevoastră care vor să ajungă pe marile scene ale lumii. Din astfel de proiecte culturale cred că fiecare are câte ceva de câştigat. Să ne aducem aminte, cu ani în urmă, trupa O-Zone a fost cea care la propriu a dus limba română la nivel global. Prin hitul Dragostea din Tei cetăţenii lumii au auzit, mulţi poate pentru prima dată, un cântec în limba română.

— Deci a existat o mândrie reciprocă?

— Este o mândrie reciprocă. Aici există şi beneficii reciproce, şi nu mă refer la beneficiile de natură materială ale artiştilor respectivi.

— Contribuţia echipajelor SMURD este superlativul unei contribuţii româneşti în R. Moldova. Accidentul aviatic de la Haragâş a făcut să trăim împreună o mare pierdere. Recent aţi participat la inaugurarea unui monument în locul prăbuşirii acestui elicopter, credeţi că se va menţine această punte de acordare a asistenţei SMURD?

— Absolut. Folosesc acest prilej pentru a mulţumi tuturor autorităţilor R. Moldova, tuturor asociaţiilor profesionale ale serviciilor de urgenţă, serviciilor medicale, atât din România, cât şi din R. Moldova, care au contribuit financiar la edificarea acelui monument. Din păcate, a fost nevoie ca vieţi ale unor oameni bravi să piară pentru a salva alte vieţi. Ei se aflau în misiune de salvare când s-a întâmplat teribilul accident, însă o dată în plus acum sunt convins că tragedia respectivă nu a făcut decât să ne unească şi mai mult şi să ne întărească convingerea în faptul că singura cale de urmat este cea de a consolida pe mai departe cooperarea. Ştiu că există o dorinţă comună de derulare în continuare a programului SMURD. Au fost alocate fonduri europene importante, inclusiv pentru extinderea serviciului SMURD şi în alte zone din RM cu descărcare temporală la orizontul anilor 2020. Totodată, sunt şi alte proiecte pe linie medicală care s-au derulat şi se vor derula în continuare. Apropos că vorbeam de NATO, a fost un proiect foarte important derulat de NATO şi a vizat R. Moldova, este proiectul Telemedicina, care permite medicilor din statele membre NATO să intre în contact direct pentru diagnostic şi schimb de experienţă. Este un proiect la care R. Moldova a participat şi care a fost finanţat integral de NATO.

Mi-aş dori ca acel monument de la Haragâş să se transforme în timp într-un pelerinaj la locul eroismului românesc, pentru că oamenii aceia într-adevăr s-au jertfit pentru obiective înalte. Au lăsat în urmă mame îndurerate, soţi şi soţii înlăcrimaţi, şi copiii care cresc fără a-şi cunoaşte părinţii. Este important ca jertfa lor să nu fie uitată şi să nu fie inutilă, iar singura modalitate prin care pot fi atinse cele două obiective este de a continua eforturile pe linia cooperării.

— Să vorbim despre prezenţa românească pe piaţa de televiziune de la noi. În R. Moldova există zeci de canale ruseşti care vin dintr-un stat cu care nu avem cel puţin hotar comun şi există foarte puţine televiziuni sau canale româneşti, deşi vorbim aceeaşi limbă, având şi o identitate comună. Ar fi binevenită extinderea TVR sau alte televiziuni româneşti în R. Moldova?

— Există dorinţa nu doar a României, dar şi a statelor membre ale UE ca noul Cod al Audiovizualului să promoveze deplin nişte principii acceptabile la nivel european. Credem că este nevoie de mai multe programe europene, nu doar româneşti, în R. Moldova. Pe de o parte, de a prezenta realităţile complete, iar pe de altă parte – de a încerca să-i oferi cetăţeanului acces la informaţii de calitate. Credem că este necesar ca şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului să-şi asume rolul său important în urmărirea programelor şi sancţionarea celor vinovaţi de încălcări pe linia normelor deontologice. Nu în ultimul rând, există şi un proiect în curs de derulare, pentru care contează răspunsul părţii moldovene. Proiectul se referă la spaţiul informaţional comun pentru cele două maluri ale Prutului. Acesta este întemeiat pe existenţa unei limbi comune. Dacă există posibiltatea de a comunica în aceeaşi limbă, de ce să nu fie extinsă şi piaţa de publicitate?

— Conexiunile la piaţa energetică românească şi europeană… Cum am putea grăbi lucrurile, de vreme ce Guvernul schimbă contractele de câteva ori pe săptămână, procurând energie ba de la ucraineni, ba din regiunea transnistreană?

— Din punctul nostru de vedere, există dorinţa de a derula proiectele de interconexiune energetică de natură strategică, menite să contribuie la siguranţa energetică a R. Moldova prin conectarea la alte pieţe energetice. Sunt două proiecte importante, extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău şi proiectul de interconexiune pe linii electrice aeriene, care presupune şi construcţia unei staţii de transformare asincronă, back-to-back. Proiectele respective au termene de finalizare, cel pe gaz – în 2018, cel pe energie electrică – în 2020. Sperăm că va exista în continuare voinţă politică nu doar la Bucureşti, ci şi la Chişinău de a finaliza astfel de proiecte, respectându-ne promisiunile şi contribuind astfel la consolidarea capacităţilor R. Moldova de a opera într-un spaţiu economic extins, prin consolidarea securităţii energetice.

— Sunteţi de puţin timp la Chişinău, dar aţi reuşit să vizitaţi mai multe localităţi. Ce vă place în R. Moldova, cum aţi descoperit-o, personal?

— De la Shakespeare ştim că frumuseţea stă întotdeauna în ochii privitorului. Sunt locuri deosebit de frumoase în Chişinău. Sunt multe clădiri de patrimoniu care ar merita să fie puse în valoare. Am văzut cât de frumos arată acum Muzeul Naţional de Artă, după renovare. Ne bucurăm că am contribuit la acest proces de renovare. Sala cu Orgă este în curs de refacere tot pe banii României. Astfel de obiective culturale, odată finalizate, se pot transforma în frumoase embleme turistice. Îmi plac evenimentele culturale la care particip cât de des îmi permite agenda. Nu am avut probleme de adaptare la oameni, la locuri, la mâncare.

— Sarmalele, plăcintele, diferă de cele din România?

— Reţetele diferă, fiecare bucătar îşi are propriul secret şi e păcat ca aceste secrete să fie cunoscute chiar de toţi. În cazul ăsta am fi frustraţi de posibilitatea de a ne bucura de diversitate. Şi noi avem vinuri bune, şi în R. Moldova sunt vinuri bune, şi practic legumele, fructele, cărnurile au acelaşi gust bun şi la noi, şi aici, la dumneavoastră.

— Vă mulţumim!

Alina Radu, Liliana Botnariuc