“Aş dori o clasă politică onestă, cultă şi responsabilă. Este chiar o utopie?”

Interviu cu scriitorul Vitalie Ciobanu

— De mai mulţi ani, cetăţenii R. Moldova încearcă să identifice, fără rost, vreun “înger” în politica de la noi. După atâtea decepţii, ce ne rămâne să facem?

— Să facem multe. Mai întâi să încetăm să mai căutăm “îngeri”, aşa cum spuneţi, pentru că nu-i vom găsi. Să nu mai căutăm un lider naţional-salvator al neamului, şi nici “martiri ai cauzei” (tot ei persoane dolofane şi prospere, euro-milionari). Ci ar trebui să ne învăţăm să alegem dintre noi, cetăţeni fără titluri pompoase, oameni valoroşi, competenţi, buni specialişti în domeniile lor şi cu bun-simţ. Avem printre noi asemenea persoane? Cred că avem. Dacă sunt cumva prea optimist şi greşesc, atunci ne merităm suferinţa şi deriva în care ne găsim ca popor.

— Cum pot fi pedepsiţi politicienii iresponsabili?

— Politicienii trebuie sancţionaţi la vot. Prin nealegerea lor, prin refuzul de a le mai încredinţa o demnitate publică. Politicienii netrebnici, hoţii ordinari, mincinoşii şi derbedeii trebuie respinşi de societate. Din păcate, memoria colectivă e scurtă, se iartă uşor.

Politicienii aflaţi azi la putere au o mare responsabilitate: să nu ne priveze de alternative democratice. Or, deocamdată, este cu adevărat dramatic faptul că cetăţenii cu convingeri pro-româneşti şi pro-occidentale, care ar dori să se delimiteze de partidele din arcul guvernamental, împotmolite în prea multe scandaluri, nu au pentru cine vota. În afară de Mişcarea Antimafie a lui Sergiu Mocanu, care mizează pe un mesaj justiţiar cu priză la populaţie (pentru că în R. Moldova nedreptăţile sunt foarte mari!), dar aflată încă în stadiu incipient, în zona extraparlamentară bate vântul, cum se mai spune… Cinismul actualilor guvernanţi se manifestă tocmai în această exploatare a lipsei de alternativă: ori ei, ori comuniştii. Argumentul lor nu poate să ţină la nesfârşit. Aici e marele pericol: într-o bună zi, mulţi moldoveni ar putea prefera alternativa comunistă, dezgustaţi de ceea ce văd acum pe scena politică, şi atunci idealurile tinerei generaţii, care a manifestat în aprilie 2009 pe străzile Chişinăului, vor fi compromise.

— În cât timp am putea avea, totuşi, în R. Moldova, o clasă politică responsabilă?

— E o chestiune care ţine de educaţie, de onoare. Iar cu educaţia şi onoarea stăm foarte prost. La noi nu s-a înţeles că un politician ajuns într-o funcţie publică (parlament, guvern…) se pune în serviciul poporului, nu a fost delegat să fure, să prade ţara şi să se îmbogăţească.

M-a dezamăgit şi primul val al absolvenţilor de după ‘90, din România şi din străinătate. S-au topit, au fost anihilaţi de obiceiurile locului: au devenit tranzacţionişti, slugarnici, corupţi, iubitori de bani nemunciţi. Vom avea o clasă politică responsabilă atunci când vom deveni noi înşine, ca societate, mai exigenţi, mai corecţi, mai morali. Când vom învăţa să respectăm legea şi să mai uităm de “tocmeli”… Aşa încât nu vă pot oferi un răspuns prea optimist. Ştiţi vorba aceea, cu gazonul englezesc. Îl tunzi, uzi, pliveşti, îngrijeşti şi tot aşa, decenii la rând… Dar tocmai ceea ce ne lipseşte e timpul. Nouă, generaţiilor de azi. Măcar să nu lăsăm celor ce vor veni după noi un dezastru.

— Ceea ce se întâmplă acum în PL îngrijorează electoratul naţional, de dreapta. Sunt voci care afirmă că, în consecinţă, societatea ar putea rămâne fără un partid de orientare naţională, iar acest fapt ar conveni unor forţe politice locale, dar şi din afară. Cine şi cum ar mai putea salva acest partid?

— Membrii PL ar trebui “să salveze” acest partid. Mai întâi să-şi liniştească liderul – o persoană, cum am mai spus, sumar instruită şi în grabă sfătuită, care are în ultimele luni digresiuni verbale delirante, pline de contradicţii. Şi să realizeze că întreg discursul partidului nu e deloc liberal: votarea scrâşnită a Legii Antidiscriminare, atacurile împotriva presei, scepticismul subit cu privire la Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană… A vedea peste tot duşmani şi trădători, a-l suspecta pe orice om – fie el coleg de partid, partener din Alianţă, jurnalist din media independentă etc., – de conspiraţie, de apartenenţă la FSB-ul rusesc doar pentru faptul că exprimă opinii diferite de ale tale, sau pentru că îţi pune întrebări incomode, este o atitudine paranoică. Problemele PL-ului se văd cu ochiul liber, au copt în interior mult timp şi, iată, au plesnit.

— Este Dorin Chirtoacă o şansă pentru menţinerea PL pe arena politică a R. Moldova?

— N-aş vrea să fiu foarte critic acum cu Dorin Chirtoacă, când PL-ul merge spre scindare. Un om în care şi eu am crezut la un moment dat, dar prestaţia sa i-a dezamăgit pe mulţi. Are momente de demagogie populistă, e bătrânicios ca discurs – nu se deosebeşte aproape prin nimic de unchiul său, Mihai Ghimpu, şi gestionează destul de prost treburile Chişinăului.
De ce nu încheie parteneriate cu capitale din Uniunea Europeană? De ce nu scrie proiecte, nu atrage investiţii occidentale, nu încearcă să obţină granturi avantajoase, pentru a reface, pentru a schimba infrastructura complet degradată a oraşului? Un credit pentru a repara 10 străzi în Chişinău e prea puţin… De ce nu-şi angajează nişte consilieri cu studii şi relaţii în străinătate, experţi cu gândire emancipată? El ne spune, cu o retorică de Ev Mediu, că-i gata să-şi taie o mână pentru integrarea europeană, crezând că impresionează pe cineva. Omule, nu te mutila, suntem în alt secol, lucrează cu capul, nu te da populist curăţind zăpada în faţa primăriei sau adunând uscăturile în parcul de lângă Lacul Morilor…

— Pe de altă parte, riscul revenirii comuniştilor la guvernare nu poate fi exclus. Cum poate fi prevenită o eventuală revanşă a comuniştilor?

— Prin constituirea unei noi majorităţi parlamentare, care să continue reformele, poate chiar să le înceapă, ca să aibă şanse la alegerile din 2014.

— În funcţia de procuror general al R. Moldova ar putea ajunge comunistul Vitalie Pârlog. Comisia de selectare a afirmat că acesta ar fi cel mai adecvat candidat. Cum credeţi, din ce cauză nu au candidat şi alţii?

— Justiţia noastră în general are o uriaşă problemă de credibilitate. R. Moldova arată ca un sat pârjolit, pentru că justiţia este coruptă. Nu trebuie să teoretizăm prea mult: ajunge să vezi doar cartierele înţesate cu castele/conace de milioane ale magistraţilor şi procurorilor. De ce nu au candidat şi alţii? Parcă au mai fost câţiva… Organizatorii concursului s-au ghidat, probabil, de alte considerente decât cinstea şi competenţa aplicanţilor. Aveau nevoie de un individ care să garanteze liniştea, bunăstarea şi impunitatea politicienilor.

— Cum ar putea fi reformată PG de către Pârlog, cel care era ministru al Justiţiei în aprilie 2009?

— Opţiunea Pârlog mi se pare o batjocură. Cel care a girat represiunea, din postul în care se afla, în aprilie 2009, nu poate reforma procuratura. Omul acesta, judecând doar după informaţiile din presă despre averile sale şi serviciile pe care le prestează, ar trebui eliminat din sistem, şi nu doar el. Partidul Democrat se compromite grav susţinând un asemenea candidat.

— “Dosarele 7 aprilie” sunt fără de sfârşit. Cui convine cel mai mult această stare de lucruri?

— Celor vinovaţi de acele fărădelegi: politicieni, justiţie, procuratură.

— De la ce a început, totuşi, actuala criză politică? De la “Pădurea Domnească” sau de la denunţarea de către Vlad Filat a Acordului AIE 2?

— Criza politică a început chiar de la constituirea AIE. De la faimoasele “principii şi valori” ale lui Marian Lupu. Şantajul şi trădările de atunci au alimentat disputele dintre componentele Alianţei. Să ne amintim că Vlad Filat mergea la negocieri flancat de Alexandru Tănase şi de Mihai Godea – pe atunci figurile nr. 2 şi nr. 3 în partid –, care mai apoi au părăsit PLDM…

“Pădurea Domnească” a intensificat doar un conflict în plină desfăşurare, când am văzut cu toţii cât de putred e sistemul justiţiei din R. Moldova. Denunţarea acordului AIE nu a destrămat Alianţa, liberal-democraţii au rămas în guvern, ca şi miniştrii PD şi PL, de altfel. A fost o declaraţie politică prin care s-a dorit o curăţare a sistemului, o atenţionare a opiniei publice… Sigur că nu se poate nega că Vlad Filat a încercat să facă “surfing” pe valul de indignare populară pe care l-a provocat incidentul de la vânătoare. Dar asta ar fi făcut orice politician cu instincte vii: să profite de o conjunctură favorabilă, pentru a-şi consolida poziţia. Însă Filat nu şi-a calculat bine acţiunile şi nu s-a aşteptat la o ripostă atât de puternică şi de perfidă.

Criza politică a început cu adevărat o dată cu demiterea guvernului în Parlament, când PD a votat alături de comunişti moţiunea de cenzură, iar liberalii, deşi n-au votat, au pus atâta virulenţă în atacurile lor, încât au fost percepuţi de opinia publică drept “killerii” morali ai guvernului.

După ce i-a tot reproşat lui Filat că nu şi-a susţinut cu probe dezavuarea lui Plahotniuc, că a denunţat acordul Alianţei (de parcă acest acord ar fi fost o vacă sfântă, nu un document ce poate fi corectat dacă realitatea o cere), liderul PL îl acuză pe premier de corupţie, de deturnare de bani publici, dar nici el nu aduce nici un fel de dovezi în sprijinul acestor acuzaţii. Liberalii grupaţi în jurul lui Ghimpu vor să se delimiteze de un prim-ministru susţinut de Bruxelles, care are şi cel mai mare număr de mandate în actuala coaliţie, iar dacă Filat nu pleacă, spun ei, să se aleagă praful! Să vină comuniştii. E o idee pe care nu o rostesc, dar la care se gândesc în clipele lor de “fierbinţeală”. Nu se poate face politică în felul acesta.

— Tot mai puţini politicieni preferă lecturile. Dacă ar citi mai mult, cel puţin din presă, credeţi că ar putea lua altfel de decizii? Cum pot influenţa lecturile calitatea clasei politice de la noi?

— Lectura ar face clasa politică mai educată, mai stilată. Citind, luând înţelepciune de la alţii, politicienii moldoveni ar învăţa să negocieze şi să coabiteze fără a cădea în promiscuitate, fără a face compromisuri inacceptabile. Pe scurt: ar deveni mai onorabili, mai frecventabili. Aş dori o clasă politică onestă, cultă şi responsabilă. Este chiar o utopie?

— Ce cărţi, pentru lecturi, le-aţi recomanda politicienilor?

— La felul cum se prezintă acum clasa politică, evident cu unele mici excepţii, mai că aş insista să înceapă cu “Abecedarul” şi cu “Albinuţa”. Oamenii noştri politici, cum spuneam şi mai devreme, ar trebui să deprindă exerciţiul lecturii, să citească literatură artistică – ca să-i vedem că se exprimă inteligibil, coerent, să nu mai aibă vorbirea aceasta accidentată, grosolană, acest vocabular de interlopi. Să se sensibilizeze, să înţeleagă că viaţa nu înseamnă doar bani şi putere, că există şi alte noţiuni care îl înnobilează pe om, precum onoare, curaj, altruism, demnitate.

Aş recomanda – nu doar politicienilor, dar şi ziariştilor noştri, tuturor celor interesaţi să-şi lărgească orizontul – câteva titluri dintr-o bibliotecă imensă, obligatorie pentru cultura unui politician de azi: “Dialogurile” lui Platon, “Principele” şi “Discursurile” lui Machiavelli, “Eseurile” lui Montaigne, “Dicţionarul filosofic” al lui Voltaire, sau o lucrare de căpătâi cum este cea a lui Alexis de Tocqueville “Despre Democraţie în America”. Aş recomanda autori din secolul XX, care au reflectat asupra democraţiei moderne: Karl Popper “Societatea deschisă şi duşmanii săi”, sau care au “deconstruit” totalitarismul: Hannah Arendt, Jean-François Revel. Filozofi, istorici şi politicieni din fostele ţări comuniste, cum este Adam Michnik, de exemplu (polonezii au o bogată tradiţie a gândirii liberale). Să citească textele lui Václav Havel din perioada disidenţei (“Puterea celor fără de putere”), dar şi memoriile de preşedinte ale acestuia, apărute recent în româneşte cu titlul “Pe scurt, vă rog!”. Le-aş mai recomanda un volum publicat recent la Chişinău: Jonathan Powell “Noul Machiavelli. Cum se gestionează puterea în lumea modernă”. Autorul acestei cărţi a fost consilier şef al premierului britanic Tony Blair şi ştie ceva despre politică. Ai noştri vor afla din această carte, între multe altele, cum să se comporte cu presa şi cum să respecte opinia publică.

— În urma declaraţiilor reformatorilor PL, liderul acestei formaţiuni a dezvăluit public mai multe “neajunsuri” ale colegilor săi de partid… El i-a numit trădători şi profitori… De fapt, este vorba despre echipa ce reprezenta esenţa acestei formaţiuni. Dacă admitem că dezvăluirile lui Mihai Ghimpu sunt adevărate, ce putem spune despre felul în care sunt construite relaţiile în cadrul formaţiunilor politice de la noi?

— “Dezvăluirile” lui Ghimpu îl descalifică pe el în primul rând. Din vorbele lui rezultă că a chemat în partid doar hoţi, beţivi, proşti, trădători, oameni puşi în slujba ruşilor. E o ruşine ce a făcut Ghimpu. El apreciază valoarea unor colegi de partid doar prin prisma loialităţii personale faţă de el, “liderul maxim”, care a ajuns în prim-planul scenei politice graţie nepotului său, Dorin Chirtoacă, în 2007, când acesta a devenit primar de Chişinău. De fapt, dl Ghimpu şi-a pierdut orice simţ autocritic, iar când timonierul o ia razna, la propriu şi la figurat, corabia se izbeşte de stânci – asta se întâmplă acum cu PL.

— Potrivit unor voci, chiar dacă grupul reformator al PL va vota în favoarea unui nou cabinet Filat, acesta nu va fi acceptat. Ce ne-ar putea aduce, totuşi, alegerile anticipate?

— Noul guvern Filat poate cădea în timpul negocierilor dintre partide, la împărţeala posturilor. Acolo va fi marea confruntare şi teamă mi-e că politicienii nu sunt predispuşi spre reforme, spre îmbunătăţirea actului de guvernare, ci doar preocupaţi de răzbunare şi de şantaj reciproc, de aceea au nevoie de funcţii. E o luptă mai mică care se dă în interiorul unei bătălii mai mari: politicienii din Alianţă vor puterea, Occidentul vrea să îngrădească Rusia, şi lucrează, aici, pe loc, cu “materialul clientului”, cum se spune. Am fi vrut să fie un “material” de mai bună calitate, dar deocamdată e tot ce putem propune…

Necazul cel mare al Basarabiei post-sovietice e că nu am avut în aceşti 22 de ani suficient răgaz, nu am avut barem o legislatură democratică de 4 ani, pentru ca nişte reforme să înceapă ca lumea, necum să mai fie şi duse până la capăt. Or, ne-ar trebui măcar două legislaturi complete pentru a putea spune că am trecut Rubiconul. O demonstrează experienţa ţărilor din Europa Centrală, din fostul bloc sovietic. Şi aceste naţiuni încă au avut o poziţie de start mult mai bună ca a noastră. Basarabia n-a fost decât o biată colonie rusificată, în care cei care puteau de bine-de rău să redacteze o declaraţie, un manifest politic în limba română, la începutul anilor ’90, erau o mână de filologi, 3-4 scriitori… Sper totuşi că după ce se vor face toate aranjamentele între foştii parteneri din AIE, guvernul să fie votat şi să evităm alegerile anticipate – ele ne-ar duce direct în braţele Rusiei.

— În calitatea dvs. de lider de opinie, jurnalist, scriitor… Cum credeţi, ce-i interesează astăzi cel mai mult pe cetăţenii R. Moldova?

— Îşi doresc o viaţă mai bună. E multă sărăcie şi disperare în ţară, iar elita politică – de fapt, e vorba de o cooperativă politică – îşi iese din minţi, copleşită de intrigi şi lupte pentru ciolan. Ar fi bine să se-apuce în sfârşit să facă ceva pentru oameni. La ţară, în “Basarabia profundă”, nostalgiile după “stabilitatea” erei Brejnev sau după “liniştea” asigurată de Voronin sunt foarte mari.

— Credeţi în parcursul european al R. Moldova… fără Transnistria?

— Aş vrea să cred că ne-am putea dezlega de “ghiuleaua transnistreană” (fără a recunoaşte independenţa regimului de la Tiraspol, ar fi o prostie şi o trădare a intereselor naţionale!), pentru că Rusia nu va pleca, mă tem, niciodată din această regiune. Doar o catastrofă politică şi socială majoră în Rusia o poate obliga să se retragă din teritoriile ocupate. Noi trebuie să spunem clar, pe toate canalele diplomatice şi în toate limbile care contează: “Transnistria e o zonă ocupată militar şi economic de Federaţia Rusă. Nu condiţionaţi integrarea europeană a R. Moldova de rezolvarea conflictului separatist, nu ne aruncaţi în braţele călăilor noştri!”

— Dacă ratăm, totuşi, şansele Summit-ului de la Vilnius, ce ne aşteaptă în 2014, 2015, 2030?

— Nimic bun. Vom plictisi pe toată lumea cu mediocritatea şi lipsa noastră de viziune, cu vendetele noastre politice meschine, s-ar putea să fim abandonaţi de partenerii occidentali, mai ales că sunt copleşiţi şi ei de probleme şi crize. Îngrijeşti un bolnav, dar ar trebui să vrea şi bolnavul să se însănătoşească. Dacă nu… sunt destui nefericiţi care aşteaptă la rând!

Pentru conformitate, Ziarul de Gardă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. Eduard

    Cine este liderul, pentru care vor sa voteze catatenii? In opinia mea este cel ce domina piata mediatica(ce comanda muzica) Da, da, ati ghicit Boje Putina, tsarea hrani, si daca considerati ardoarea ancestrala a taranului de a avea un domn , un imparat, sau inger cum zice autorul, apoi lucrurile se clarifica. De societate pluralista de tip occidental nici nu merge vorba…

  2. Magda

    Nu va faceti iluzii. Cu asa clasa politica de la noi nu se poate rezolva ceva bun si pentru cetateni. Iar cea mai mare utopie este “aderarea la UE”,care si daca va avea loc,apoi nu mai devreme decat 30 de ani.

  3. Mana Cereasca

    Anul 2013:
    Titanul octogenar Paul Goma revine acasa la Chisinau !
    ——————————————————–

    http://www.timpul.md/articol/ma-prezint–pentru-cei-care-nu-au-auzit-de-mine–43297.html

    Deși un an în urmă nu avea casă, nici masă, nici țară, la 25 aprilie a.c., scriitorul disident Paul Goma și le-a recăpătat.

    Candidatul la Premiul Nobel a recăpătat cetățenia Republicii Moldova
    și a acceptat să revină în Basarabia pentru a prelua conducerea Centrului de Studiu al Comunismului în Basarabia și Bucovina,
    care a fost înființat iarna aceasta de către Uniunea Scriitorilor.

    Fericitul eveniment a fost organizat de membrii
    „Comitetului de iniţiativă pentru aducerea scriitorului acasă”,
    creat la Uniunea Scriitorilor.
    Până acum, Goma era apatrid și nu a acceptat cetăţenia Franţei.
    ––––––––––––––––––––––––
    Numai Re-Unirea cu Patria-mama România ne este Salvarea !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *