Andrei Usatâi: „Compasiunea este o calitate care îi onorează pe medici”

Interviu cu ministrul Sănătăţii, Andrei Usatâi

 

— Dle ministru, din 2012, poliţa de asigurare în sănătate costă cu 300 de lei mai mult, ajungând la peste 3000 de lei. Ce înseamnă aceste costuri la modul concret, în cazul sănătăţii cetăţenilor?

— Acest preţ nu se va reflecta direct asupra persoanelor concrete, deoarece cetăţenii nu vor plăti mai mult, cu excepţia celor care îşi procură poliţele singuri. Majorarea preţului se produce din contul majorării tarifelor. Preţul estimativ al poliţei de asigurare în sănătate pentru 2012 e de 3060 de lei.

— Se tot discută că şi R. Moldova ar trebui să preia experienţa acelor ţări unde, în cazul persoanelor care nu au probleme medicale pe parcursul anului, banii alocaţi pentru asigurarea sănătăţii să fie stocaţi pentru situaţiile în care, eventual, ar apărea astfel de probleme… De ce, în R. Moldova, nu este valorificată această oportunitate?

— De obicei, în cazul asigurărilor de sănătate, este respectat principiul de solidaritate. Când vorbim despre acest principiu, constatăm că nu este posibil ca banii neutilizaţi să se păstreze pe contul persoanelor asigurate. În R. Moldova nu există şi nu poate exista o asemenea abordare a problemei, deoarece fiecare bolnav ar rămâne singur cu banii săi, în condiţiile în care costurile serviciilor medicale sunt foarte înalte. O primă medicală, adică 7% din salariul mediu de peste 3000 de lei, înseamnă puţin peste 200 de lei. Cum pot fi acoperite cheltuielile destul de înalte cu aceşti bani? Astfel, principiul de solidaritate, care, de altfel, este respectat şi în Germania, şi în Estonia, şi în România, şi în Ungaria, este unul adecvat şi pentru R. Moldova. Altceva ar fi ca, la fel ca în alte ţări, persoanele care au grijă de sănătatea lor şi nu se îmbolnăvesc să profite de anumite beneficii, de servicii suplimentare, care nu sunt incluse, de obicei, în poliţă.

— La nivel oficial, se vorbeşte despre îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate, cetăţenii, însă, rămân la fel de nemulţumiţi de vizitele la clinici sau la spitale. Ce le spuneţi, de obicei, celor neîmpăcaţi cu situaţia din medicina de la noi?

— Este important ca fiecare să ştie că statul asigură un pachet unic de servicii medicale pentru toţi cetăţenii. Situaţia financiară a cetăţenilor nu contează în acest caz, deoarece acest pachet unic e echitabil pentru toată lumea. Altă problemă e că insatisfacţia populaţiei vine de la o organizare insuficientă a procesului de prestare a serviciilor medicale. Sunt cazuri de condiţionare a pacienţilor, sunt deficienţe în cazul de recomandare a pacienţilor la consultaţii sau tratament în instituţiile de nivel republican. Despre aceste probleme îmi vorbesc cei cu care discut în diferite localităţi ale R. Moldova. Le spun de fiecare dată că, deţinând poliţa de asigurări în sănătate, beneficiază de un pachet unic de servicii fără plată.

— Comportamentul unor cadre medicale nu poate fi reglementat de acest pachet unic de servicii…

— Atitudinea este factorul principal în relaţiile medicului cu pacienţii, iar compasiunea este o calitate care îi onorează pe medici. Lucrăm în această direcţie, dar amprentele trecutului sunt prezente încă. Cea mai bună soluţie ar fi ca acel contract de muncă, semnat de fiecare medic în parte, să fie respectat întocmai, deoarece el prevede, inclusiv, responsabilitatea celor care l-au semnat. În temeiul acestor contracte, directorii ar trebui să reacţioneze prompt la orice disensiuni iscate între medici şi pacienţi.

— Vorbiţi de condiţionările practicate de unii angajaţi medicali… Dar cum pot exista cadrele medicale în condiţiile unor salarii destul de mici şi a unor preţuri mereu în creştere?

— Salariul mediu al personalului medical este de 2466 de lei. Aici nu sunt incluse veniturile din acordarea serviciilor suplimentare – cumulări de funcţii, servicii de noapte etc. Medicul are 3800 de  lei, asistenta medicală 2400 de lei – acestea sunt salariile de bază. Fiecare dintre aceştia, când semnează acest contract, cunoaşte exact ce fel de salariu va avea. Dacă acceptă semnarea contractului, înseamnă că sunt de acord cu toate condiţiile acestui post. Înţeleg ce aveţi în vedere. Vă gândiţi că, semnând un contract de 2800 de lei, cineva speră să mai aibă vreo 3000 de lei adaos. Ar fi stupid să creadă aşa într-o ţară săracă. Am şi propus Guvernului o soluţie de majorare a salariilor pornind de la posibilităţile existente în interior, constatând că dispunem de bani utilizaţi incorect. De la 1 iulie 2011, magorările au constituit 8%. Astfel, un medic de la ţară ridică circa 8.500 de lei, iar o asistentă medicală – circa 6.000 de lei.

— Cum explicaţi că angajaţii din sistemul bancar, care, de altfel, nu se confruntă cu atâtea riscuri ca şi angajaţii din medicină, cel puţin nu văd în fiecare zi moartea cu ochii, au salarii mult mai mari decât angajaţii din sfera sănătăţi?

— Retribuirea muncii se face din bugetul global al sistemului. Cheltuim doar reieşind din venituri. Sistemul bancar, presupun eu, are alte surse de venit, alte posibilităţi de remunerare a angajaţilor. La prima vedere pare o inechitate şi cred că e o inechitate, dar ea reiese din realitatea de la noi şi din cadrul normativ-legislativ. Chiar şi în aceste condiţii, începând cu noiembrie 2011, am reuşit majorarea salariilor angajaţilor medicali cu 10%. Noi am efectuat o evaluare estimativă şi am constatat că, din martie 2012, salariile vor mai fi majorate din contul eficientizării resurselor financiare. Din păcate, noi respectăm un sistem de remunerare elaborat de Semaşko încă în perioada sovietică, iar acest sistem nu este motivant. Acum am solicitat asistenţă tehnică de la OMS, de la alte instituţii internaţionale, pentru a modifica acest sistem de remunerare care exclude orice posibilitate de a stimula iniţiativa şi dedicarea angajaţilor din sistemul medical.

— Recent aţi fost la Criuleni, unde a fost inaugurat un bloc chirurgical nou. Ce aţi aflat nou de la angajaţii spitalului din localitate?

— Nu am aflat multe lucruri prea noi, dar mi-am reconfirmat părerea că instituţiile medicale duc lipsă de echipament medical necesar pentru diagnosticare şi tratament. La Criuleni, cu sprijinul unei agenţii elveţiene, a fost acumulată o sumă de 1 milion 200 de mii de lei, au fost alocaţi şi banii companiei de asigurări în medicină, în sumă de 5 milioane de lei, au contribuit şi autorităţile publice locale şi a fost realizat un proiect de 7 milioane de lei, care a schimbat radical secţia de chirurgie a acestui spital, fiind create condiţii la standarde europene: o sală de operaţii, dotată cu echipament endo-mini-invaziv, unde intervenţiile nu se vor mai efectua după abordarea tradiţională.

— Există specialişti pregătiţi pentru a exploata aceste aparate?

— Există specialişti, atât elveţienii, cât şi noi ne vom încadra în activitatea de instruire a acestui personal. A fost deschisă o secţie excelentă de sterilizare, la fel secţiile de anestezie şi reanimare sunt pe potrivă. Fiecare salon are baie, WC, e curat, cald… Acest proiect e doar un început, care ar trebui urmat de tot sistemul sănătăţii.

— Cum sunteţi “întâmpinat” prin instituţiile din republică, atunci când sunteţi în “vizite de lucru”?

— S-au întâmplat cazuri când, ajungând la vreun spital, sesizam miros de sarmale pe coridoare. Am interzis această tradiţie, de altfel ca şi tradiţiile de a organiza sărbători în incinta spitalelor. Nu era un secret pentru nimeni că zilele de naştere ale medicilor-şefi erau organizate cu mult fast chiar în vecinătatea secţiilor de chirurgie sau de reanimare. Vreau să cred că toţi colegii mei din raioane au înţeles corect că, în spitale, nu e loc de miros de sarmale şi de alcool.

— Cum e să fii ministru politic? Dacă nu aţi fi aderat la PLDM, credeţi că aţi fi fost investit în această funcţie?

— Partidele care acced la guvernare îşi formează echipele. E firesc acest lucru şi e complicat să încredinţezi un post de ministru unei persoane din afara formaţiunii. Am devenit membru al PLDM de la lansarea acestei formaţiuni.

— De ce credeţi că un profesionist apolitic nu ar putea deveni ministru?

— Nu exclud acest fapt. Chiar am avut guverne în care au fost investiţi şi miniştri apolitici. În cazul meu, deoarece sunt membru al PLDM, am decis să transpun în practică platforma acestui partid.

— Din câte îmi amintesc, aţi început activitatea de ministru cu un caz revoltător, când o doamnă de la Rezina a fost internată la Spitalul de Psihiatrie doar pentru că insista să ajungă în audienţă la dvs. E R. Moldova locul în care cetăţenii care îşi caută dreptatea mai ajung la psihiatrie, ca pe timpuri?

— Astfel de situaţii nu sunt în stilul Ministerului Sănătăţii. A fost o întâmplare accidentală, deoarece consilierul ministrului, Vasile Pavel, avea o asemenea viziune, o asemenea abordare a solicitărilor cetăţenilor. Vasile Pavel mai rămâne consilier, deoarece nu am reuşit, deocamdată, să selectăm o persoană adecvată pentru această funcţie. E poziţia personală a acestui funcţionar, care credea că oamenii care cer audienţa ministrului pot fi întorşi înapoi, pot rămâne neascultaţi. E un fel de “a-şi cruţa” şeful… Am avut o discuţie şi i-am spus că, dacă astfel de cazuri se vor mai repeta, va fi disponibilizat imediat. Am discutat şi cu doamna Botnariuc. I-am explicat că aceasta a fost doar o atitudine personală a consilierului.

— Recent, Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, a vizitat Spitalul Republican de Psihiatrie, declarând că, în R. Moldova, e mai uşor să ajungi la psihiatrie, decât să fii externat de acolo. De ce această instituţie a devenit una de temut pentru cetăţenii de aici?

— Un motiv ar fi că acest spital este păstrat intact încă din perioada sovietică, dar această situaţie nu mai poate fi tolerată. Am decis că acest serviciu, gradual, va fi transferat în spitalele generale. Vrem să excludem această stigmatizare cu care sunt tratate în societate persoanele care au fost internate la Spitalul de la Costiujeni. Este deformată părerea că cel care se adresează unui psiholog sau unui psihiatru e altfel şi nu ar trebui tolerat de comunitate. Pentru reformarea acestui sistem, au şi fost create 7 centre de sănătate mentală, cu personal medical pregătit, fiind astfel redus numărul pacienţilor trimişi la psihiatrie. Vrem să obţinem ca, în mare parte, persoanele cu astfel de probleme să fie tratate la domiciliu, sub supravegherea specialiştilor, fără a fi internate la psihiatrie, fără a fi stigmatizate şi fără a necesita o lungă perioadă de reintegrare după externare. Sigur că ne confruntăm cu opoziţia celor încadraţi în aceste spitale, care, încercând să-şi păstreze locurile de muncă, nu se prea gândesc la situaţia pacienţilor. Chiar şi în aceste condiţii, sper că, în curând, acest serviciu va căpăta o faţă europeană. De altfel, sănătatea mentală este o problemă globală acum. Statisticile arată că avem o creştere a numărului cazurilor de suicid, sunt în creştere tulburările mentale cu consecinţe grave: traumatisme, violenţă… Toate acestea ar trebui abordate la timp, şi nu doar de spitalele de psihiatrie.

— Se vorbeşte la şedinţele Guvernului despre aceasta?

— Am elaborat un program naţional de dezvoltare a serviciului de psihiatrie şi asistenţă medicală primară care ar prelua anumite funcţii din domeniul sănătăţii mentale. În următorii 5 ani vom schimba radical condiţiile de tratament ale pacienţilor de acest profil.

— De ce creşte numărul suicidelor în R. Moldova?

— În toată lumea creşte, nu doar la noi. Este vorba de migraţia necontrolată, de familii dezintegrate, de copii rămaşi singuri, de diferite presiuni care afectează psihicul şi, în funcţie de starea generală a persoanei, se ajunge la un moment critic când aceasta nu-şi mai poate controla acţiunile. Aşa se întâmplă asemenea cazuri. Creşte numărul cazurilor de suicid, dar şi a altor maladii psihice. La noi se înregistrează o creştere mai rapidă deoarece, pe parcursul anilor, nu au fost înregistrate toate cazurile, iar în perioada sovietică acestea chiar erau ascunse, pacienţii fiind izolaţi în spitalele mari pentru ani de zile.

— Acum un an, eram încurajaţi că preţurile la medicamente vor fi reduse, între timp, însă, la majoritatea medicamentelor preţurile s-au majorat, iar, mai nou, Procuratura Generală ne-a avertizat că în farmacii sunt comercializate medicamente necalitative, periculoase pentru sănătate şi chiar pentru viaţă. Câtă încredere putem avea în sistemul farmaceutic de la noi?

— În prima parte a întrebării era vorba despre evaluarea şi înregistrarea preţurilor de producător, deoarece, oficial, legea permite un adaos de 40% la preţul producătorului. Statul, însă, nu cunoştea preţul producătorului, adică de la ce preţ pornea această sporire. În 2010, printr-o hotărâre de Guvern, Ministerul Sănătăţii a fost obligat să evalueze preţurile conform datelor obţinute destul de complicat, deoarece producătorii, de obicei, refuză să le afişeze. De altfel, la sfârşit de an, Biroul Naţional de Statistică a anunţat că la mai multe produse şi servicii, cum ar fi gaze, întreţinere, curent electric, preţurile au crescut, pe când la medicamente s-au redus cu 3%.

— Din ce cauză apare, totuşi, impresia că preţurile au crescut?

— Deoarece acelaşi medicament este importat de la zeci de producători. Astfel, preţurile pot varia în funcţie de producător. Cei care procură medicamente ar trebui să analizeze preţurile de la diferite farmacii şi de la diferiţi producători. Am sesizat că, la mai multe poziţii, nu se mai înregistrează o creştere a preţurilor. La tema medicamentelor am, însă, o veste foarte bună. Pentru 2012, am revăzut lista medicamentelor compensate. De altfel, această listă necesita să fie modernizată, deoarece, anterior, era completată, de obicei, ţinându-se cont de necesităţile importatorilor. În lista din 2012, au fost excluse medicamentele de utilizare redusă de timp, în stări acute, fiind incluse remedii destinate pacienţilor cu maladii cronice, cum ar fi astmul bronşic sau diabetul. Aceştia procură medicamente toată viaţa, pentru că fără ele nu pot exista. De asemenea, au fost incluse preparatele utilizate în cazul dereglărilor psihice, al maladiilor hepatice, care necesită un tratament de durată. Toate acestea vor ameliora starea mai multor pacienţi.

Cât despre avertismentele Procuraturii Generale, am mai spus că doar 18% din medicamentele prezente pe piaţa de la noi sunt de producţie autohtonă. Celelalte sunt importate:  50% – din spaţiul UE, 12% –  din CSI, iar restul – din Asia. În prezent este efectuat un control mai riguros al calităţii  medicamentelor. În special medicamentele importate sunt supuse unui control mai riguros. Până în prezent, nu au fost depistate medicamente contrafăcute în farmacii.

— O temă actuală – transplantul de rinichi. Din ce cauză, în R. Moldova, nu este acceptat transplantul de rinichi de la persoane accidentate ireversibil, în condiţiile în care mii de persoane sunt în aşteptarea unui rinichi, pentru a-şi continua viaţa?

— Pentru că transplantul de la cadavru la recipient presupune mai multe riscuri. Până nu demult nu a existat un cadru legislativ adecvat, acum acest cadru există, a fost organizată şi o Agenţie naţională de transplant, care se preocupă de armonizarea cadrului legislativ. În momentul de faţă ne pregătim pentru primele operaţii de transplant de ficat. Pentru a evita riscurile, vom invita specialişti din afară, care vor participa, împreună cu ai noştri, la primele operaţii.

— Cei aflaţi în dializă, cât timp pot aştepta un transplant?

— Referitor la dializă, problema e şi mai gravă decât pare la prima vedere. Astăzi avem la dializă 400 de pacienţi, adică 100 la un milion. În lume, aceste cifre arată altfel. Vreo 400 la un milion. S-ar putea că şi la noi sunt mai mulţi, doar că nu-i cunoaştem, nu sunt depistaţi, ei suferă în tăcere şi mor.

Intenţionăm să organizăm o licitaţie, pentru identificarea unui investitor care s-ar implica în soluţionarea acestor probleme. Deocamdată, am deschis la Ungheni o unitate de 6 maşini de hemodializă, care va prelua pacienţi din Călăraşi, Nisporeni. Suntem pe cale de a deschide un astfel de serviciu în zona de nord, pentru a exclude drumurile atât de lungi ale pacienţilor până la Chişinău. Şi la Cahul vrem să extindem acest serviciu de la 5 la 7 maşini. Odată cu finalizarea acestui proces vom investiga, vom depista la timp persoanele cu probleme de sănătate renală şi le vom acorda suportul de care au nevoie. Va spori accesul persoanelor la hemodializă. Oamenii, însă, ar trebui să înţeleagă că în medicină se poate întâmpla orice.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu