Principală  —  Interviuri   —   Ambasadorul Ucrainei în R. Moldova:…

Ambasadorul Ucrainei în R. Moldova: „Agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei a consolidat societatea”

Interviu cu Excelenţa Sa Ivan Gnatişin, Ambasadorul Ucrainei în R. Moldova

— Dle ambasador Ivan Gnatişin, cum credeţi, demisia recentă a prim-ministrului Arseni Iaţeniuk, criticat virulent în special pentru întârzierea reformelor, şi numirea în fruntea cabinetului de miniştri a preşedintelui Parlamentului va afecta stabilitatea politică a Ucrainei? Care sunt consecinţele? Credeţi că au existat unele interese ascunse?

— Orice astfel de schimbări în organele centrale de stat reprezintă, fără îndoială, un anumit factor de instabilitate politică, mai cu seamă în condiţiile agresiunii armate externe exercitate împotriva Ucrainei, dar şi a implementării reformelor interne şi a reorganizărilor.

Ivan Gnatişin:
S-a născut în 1951 în or. Văşcăuţi, Cernăuţi. Căsătorit. Doi copii.
Economist, candidat în ştiinţele economice. A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi.
1996-2001, 23 septembrie 2015-prezent – Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei în R. Moldova
2003-2004, 2011-2015 – Ambasador pe probleme speciale ale Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei
2007-2011 – adjunctul ministrului Afacerilor Externe
2004-2006 – Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei în Slovenia
2002-2003, 2006-2007 – director de departament la Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei
Distincţii: Ordinul „Pentru Merite” de gradul III (1999), de gradul II (2009).

Cred că situaţia generală din Ucraina nu va suporta schimbări semnificative în timpul apropiat. Sunt sigur de eforturile constructive şi productive ale noii conduceri, prioritatea principală a căreia rămâne realizarea reformelor pe calea europeană a Ucrainei. În acest context, o importantă noutate a devenit desemnarea, în cadrul Cabinetului de Miniştri, a funcţiei de viceprim-ministru pe problemele integrării europene şi euroatlantice.

De asemenea, a fost instituită funcţia de viceprim-ministru pe problema gestionării teritoriilor şi persoanelor temporar strămutate, ceea ce confirmă prioritatea de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în situaţia ocupării temporare a teritoriilor din Peninsula Crimeea şi din anumite raioane ale regiunilor Doneţk şi Luhansk.

Programul noii guvernări cuprinde 15 obiective strategice, în fruntea listei fiind reforma sistemului naţional de siguranţă şi apărare, reforma constituţională, recăpătarea integrităţii teritoriale şi restabilirea Donbassului, reînnoirea conducerii şi reforma anticorupţie, reforma judecătorească, reforma organelor de drept, asigurarea dezvoltării accelerate a economiei.

Cred că cea mai importantă problemă privind schimbările la guvernare, şi aici nu există interese ascunse, se rezumă la alegerea unei echipe formate din profesionişti, din persoane care au aceleaşi priorităţi, pentru o muncă eficientă şi coerentă.

Majoritatea ucrainenilor au deja o poziţie fermă şi au conştientizat cine este adevăratul agresor

— Cum luptă Ucraina împotriva propagandei ruseşti? Cum se schimbă percepţia populaţiei sub presiunea informaţiilor pro-Kremlin?

— Agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei – ocuparea Peninsulei Crimeea, invazia armată pe teritoriul regiunilor Doneţk şi Luhansk – a consolidat societatea. Majoritatea ucrainenilor au deja o poziţie fermă şi au conştientizat cine este adevăratul agresor. În acest context, însăşi agresiunea fizică a devenit unul dintre instrumentele de neutralizare a propagandei de la Kremlin. Desigur, preţul unei astfel de „conştientizări” este prea mare.

Până la Euromaidan, până la agresiunea rusească, societatea ucraineană, la fel ca cea din Moldova acum, era împărţită în jumătate, după preferinţe geopolitice. Acum însă, cursul eurointegrării Ucrainei este susţinut de 70% din populaţie. Există înţelegerea faptului că Ucraina nu are altă alternativă decât cea europeană.

În scopul coordonării luptei împotriva propagandei Kremlinului, în Ucraina a fost creat Ministerul Politicii Informaţionale, peste hotare se utilizează posibilităţile Ministerului Afacerilor Externe, a fost creat Institutul ucrainean al memoriei naţionale pentru desfiinţarea miturilor istorice, care ne-au fost infiltrate în perioada URSS (cauzele foametei din Ucraina în 1932—1933, tăinuirea distrugerii intenţionate a primei statalităţi ucrainene în 1918—1919 etc.).

Referitor la influenţa informaţională rusească, care reprezintă o parte componentă a războiului hibrid, lupta este dusă nu doar de statul ucrainean, ci şi de societate. Sunt create asociaţii de voluntari, sfera de activitate a cărora vizează identificarea falsului din sursele de informare ruseşti şi difuzarea informaţiei factuale. Cele mai cunoscute sunt „StopFake” şi „InformNapalm”.

Nu doar atât, odată conştientizat pericolul propagandei ruseşti pentru populaţia civilă, în lupta cu aceasta s-a implicat destul de serios şi Uniunea Europeană, în 2015 fiind creat un grup special de experţi – „East Stratcom”.

— În R. Moldova, majoritatea posturilor locale retransmit canale ruseşti de televiziune. Care este pericolul formării unei realităţi paralele sau ce efect are propaganda rusească pe termen lung?

— Eu aş numi acest efect un proces de manipulare la nivel de conştiinţă, o programare neuro-lingvistică – influenţă asupra psihicului oamenilor cu schimbarea percepţiei şi a sistemului de valori, supunere unei voinţe străine.

În opinia experţilor, propaganda rusească încearcă să simplifice şi să împartă lucrurile în „alb” şi „negru”, să creeze imaginea duşmanului. Ea propune soluţii simple şi dictează regulile de viaţă, ceea ce dă posibilitatea de a te eschiva de responsabilitate, deoarece „totul deja este decis pentru noi”. Anume o astfel de „simplitate” a devenit decisivă în promovarea ideii de „lume rusească”.

Mulţi oameni, preponderent din statele postcomuniste, sunt gata să-şi jertfească libertatea şi posibilitatea de a-şi construi singuri viaţa pentru a se eschiva de răspunderea pentru deciziile luate şi propriul destin. Este mult mai simplu să stai la bucătărie şi să învinuieşti de toate pe altcineva (primăria, guvernarea ş.a.).

Anume statele care anterior făceau parte din URSS reprezintă obiectivele principale ale agresiunii informaţionale ruseşti. Ea a devenit baza pentru pregătirea şi declanşarea războaielor din Georgia (în 2008) şi din Ucraina.

„Realitatea paralelă” impusă înlocuieşte gândirea critică, capacitatea de a aprecia obiectiv situaţia. Aceşti oameni sunt cel mai uşor de manipulat. Pentru cei care organizează şi utilizează o astfel de propagandă, viaţa omenească nu reprezintă o valoare.

— În 2010, Ucraina a anunţat despre adoptarea statutului de neutralitate. La scurt timp, i-a fost ocupată o parte din teritoriu. R. Moldova nu dispune de capacitate deplină de apărare în condiţiile unui atac din partea Federaţiei Ruse. Ce rol joacă în acest context relaţiile cu NATO şi ce presupune neutralitatea în situaţia în care armata rusă se află pe teritoriul R. Moldova?

— Legea cu privire la principiile politicii externe şi interne, care prevede statutul de neutralitate a Ucrainei, a fost adoptată în 2010. În Ucraina, au existat trupe ruseşti – baza Flotei Marii Negre.

Ocuparea Crimeii şi invazia trupelor ruseşti în Donbass au determinat desfiinţarea acestui statut, ceea ce Rada Supremă a Ucrainei a şi făcut la 23 decembrie 2014. Acest lucru a permis Ucrainei să reia cursul spre aderarea la sistemul colectiv de securitate NATO. În contextul evenimentelor actuale, o greşeală serioasă a fost faptul că în 2008, la Summitul Alianţei de la Bucureşti, Ucrainei i s-a refuzat prezentarea Planului de acţiuni pentru aderarea la NATO.

Dar, nu este suficient să-ţi declari statutul de neutralitate. Acest statut trebuie să fie garantat la nivel de drept internaţional, deşi şi asta poate să nu fie suficient.

Dacă un stat, din punct de vedere teritorial, al resurselor, al poziţiei geostrategice sau din alte considerente, intră în zona de interese a altui stat, şi nu are alte posibilităţi de a se apăra de un potenţial agresor (militare, financiare, de drept internaţional), neutralitatea poate fi considerată condiţională, declarativă, ceea ce a şi demonstrat exemplul tragic al Ucrainei.

Identificarea potenţialului agresor şi a complicilor săi, dar şi a posibilităţilor de asigurare a neutralităţii cred că ţine de politica internă a R. Moldova.

— Ce lecţii trebuie să înveţe R. Moldova din conflictul din Ucraina, care a luat viaţa a peste 9 mii de persoane, iar 20 de mii au fost rănite?

566-dumitru-mardari2-zdg— Să-şi protejeze spaţiul informaţional de propaganda neprietenească şi să sporească nivelul de informare al cetăţenilor, să întărească capacitatea de apărare a ţării, să implementeze reforme orientate spre dezvoltarea statului de drept, democraţiei şi eficienţei economice.

— În Ucraina, conflictul a demarat odată cu enunţarea vectorului european de dezvoltare şi, ulterior, cu decizia autorităţilor de a renunţa la semnarea actului de cooperare în vederea asocierii cu UE. R. Moldova şi-a confirmat vectorul european, există riscul să se întâmple un conflict în cazul în care la putere ar veni forţele pro-ruse?

— Teoretic, este posibil. Partea proeuropeană a societăţii, după cum a arătat experienţa Ucrainei, este mai pasionată şi capabilă să-şi apere viitorul şi libertatea. Sper că toate puterile politice ale R. Moldova iau în considerare acest lucru.

— Care sunt, în prezent, opţiunile ucrainenilor în raport cu UE?

— În plan economic, producătorii ucraineni utilizau cu succes până în 2016 preferinţele comerciale în livrarea mărfii pe piaţa UE, iar începând cu anul curent – utilizează activ multitudinea de oportunităţi ale zonei de comerţ liber a Uniunii Europene. Datorită acesteia, s-a reuşit, într-o anumită măsură, compensarea pierderii pieţei Rusiei şi a altor ţări CSI. Sperăm că în viitorul apropiat cetăţenii Ucrainei vor obţine regimul liberalizat de vize cu ţările UE.

— Comisia Europeană a propus oficial Ucrainei anularea regimului de vize. Cum va evolua pe viitor cursul european al statului?

— Ucraina a îndeplinit toate condiţiile şi a realizat în întregime „foaia de parcurs” pentru liberalizarea regimului de vize. Partea ucrainească este recunoscătoare Comisiei Europene pentru înţelegere şi o evaluare obiectivă a sarcinilor realizate de Ucraina, în particular prin adaptarea legislaţiei naţionale la normele europene şi adoptarea unui cadru juridic-normativ corespunzător.

Consiliul Uniunii Europene a acceptat iniţiativa Comisiei Europene pentru introducerea regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii Ucrainei. Există siguranţa că Parlamentul European va susţine iniţiativa. Poporul ucrainean a demonstrat că este pregătit pentru următorul pas de apropiere de UE.

— Cum luptă Ucraina împotriva corupţiei la acest moment?

— Corupţia nu reprezintă un pericol mai mic decât agresiunea externă, cu care se confruntă Ucraina. După părerea mea, lupta care se duce pe „planul doi” este, până când, insuficientă şi a întârziat mult. Cea mai gravă situaţie este în sistemul justiţiei, unde magistraţii uneori adoptă decizii departe de normele juridice.

În acelaşi timp, la acest moment, este formată o infrastructură anticorupţie necesară, completată de cadrul juridic-normativ respectiv, iar societatea este pe poziţii destul de decisive.

Sunt sigur că în timpul apropiat vor fi adoptate noi soluţii calitative şi productive în lupta împotriva corupţiei în Ucraina.

— Situaţia în regiunea Odesa este instabilă. Este Odesa în pragul unui război?

— Atmosfera din Odesa reflectă şi caracterizează situaţia din ţară. Bineînţeles, cel mai important factor de destabilizare este cel extern.

Incertitudinea situaţiei şi starea cetăţenilor este alimentată şi de lipsa unei poziţii exacte a organelor de drept în investigarea tragediei din Odesa, din 2 mai 2014.

În acelaşi timp, Odesa este un important centru de comerţ, un oraş portuar, unde majoritatea locuitorilor înţeleg, că este în interesul lor să nu admită în regiune dezvoltarea scenariilor asemănătoare celor din Crimeea sau Donbas.

Primele zile ale lunii mai din acest an au demonstrat că în pofida provocărilor existente, situaţia generală din Odesa este controlată şi, spre deosebire de alte teritorii din estul Ucrainei, unde se duce război, în Odesa au loc procese democratice paşnice, în limitele cărora cetăţenii îşi exprimă diferite puncte de vedere.

— Ce ştiţi despre Vlad Plahotniuc?

— Ştiu că Vladimir Plahotniuc este un politician şi om de afaceri influent, dar nu-l cunosc personal.

— Zona transnistreană separă R. Moldova de Ucraina. Care ar fi, în opinia dvs., soluţiile reale ale conflictului transnistrean?

— Propun să privim acest lucru din alt punct de vedere: Transnistria este cea care uneşte Ucraina şi Moldova. Procesul de dialog în problema transnistreană constituie una dintre direcţiile unei cooperări mai strânse. În afară de aceasta, existenţa unor probleme complicate referitoare la controlul propriului teritoriu contribuie la o înţelegere reciprocă mai bună.

— R. Moldova se află într-un an electoral. Ce riscuri vedeţi dvs. pentru democraţie, pentru parcursul european?

— Aici ne întoarcem la începutul discuţiei – la problema propagandei şi manipulării. Chiar dacă alegerile se vor desfăşura fără încălcări tehnice şi de procedură, cu utilizarea sistemului electronic, o bună parte a cetăţenilor face alegerea inconştient, votează pentru miturile care i-au fost insuflate – acest lucru, într-adevăr, este foarte periculos pentru statalitate în general.

— Chişinăul a devenit sau nu pentru dvs. o capitală europeană, un oraş confortabil?

— Chişinăul a fost întotdeauna un oraş confortabil. Comparativ cu ceea ce am văzut în prima cadenţă şi ceea ce văd acum – desigur, oraşul s-a schimbat în bine. Multe urmează a fi făcute, unele puteau fi făcute mai bine sau altfel. Problemele sunt evidente. Probabil, nu în toate, dar se simte Europa. Sunt sigur, Chişinăul, într-un viitor apropiat, se va transforma, într-adevăr, într-o „floare albă de piatră”.

Pentru conformitate, Marina CIOBANU