Aceleaşi partide, în viitorul Parlament

272-gutu1Interviu cu Ana Guţu, prim-vicerector ULIM,
şefa delegaţiei parlamentare a R. Moldova la APCE

 

— Care este diferenţa dintre politică şi învăţământ?

— Sunt două domenii absolut diferite. Cred că nu s-ar intersecta niciodată, dacă am face abstracţie de faptul că toţi politicienii au ajuns unde au ajuns fiindcă au făcut studii şi au învăţat. În orice stat politica este independentă, mai bine zis, departe de interesele cotidiene ale cetăţenilor. Politica poate doar îndrepta mersul lucrurilor pe un făgaş mai progresist sau pe unul retrograd. Dar, în general, încă în secolul XVII un cardinal francez îl sfătuia pe monarh să facă bine poporului său prin a nu-i face rău. Nu cred că s-au schimbat prea multe de atunci. Acum există societăţi democratice europene sau nord-americane, în care, indiferent de culoarea politică a guvernării, cetăţenii o duc la fel de bine. Orice modelare diferită în politică este, în primul rând, resimţită de politicieni. A fi politician este o profesie bazată pe vocaţie, ba chiar pe talent. Calitatea fundamentală a unui politician este de a avea putere persuasivă, adică de convingere. Un politician poate să convingă printr-un discurs elocvent. Un profesor la fel. Iată, poate, singura tangenţă între cele două domenii. Unde mai pui că politica este mult mai ineficientă din punct de vedere al rezultatelor finale.  Procesul de învăţământ este mai dinamic, nu se bazează pe aranjamente, este mai integru şi mai corect.

— De ce, nici pe perioada actualei guvernări, tinerii nu vor să revină în R. Moldova?

— Schimbările într-o societate în tranziţie după ani grei de regim autoritar nu se pot produce foarte repede, mai ales schimbarea mentalităţilor. Tinerii de azi sunt nerăbdători şi au tot dreptul să fie altfel decât noi la vârsta lor. Ei nu doresc să aştepte, nu doresc să treacă prin etape grele de insuficienţă materială, prin dificultăţi. Lipsa locurilor de muncă pentru specialiştii calificaţi este o mare problemă. În căutarea unei cariere de succes, tinerii se avântă în vâltoarea vieţii pe alte meleaguri. După mine, acest exod al tinerilor este un tribut pe care R. Moldova  îl plăteşte istoriei de constituire a statului. Toate ţările europene s-au confruntat cu un atare fenomen, însă mult mai devreme: Italia la finele secolului XIX,  alte state europene – în anii ‘30 ai secolului trecut. Acum a venit rândul R. Moldova. Nu cred că ar exista un remediu miraculos pe termen scurt. Totuşi, situaţia se va stabiliza, există şi exemple când tinerii se întorc acasă, odată cu îmbunătăţirea climatului economic procesul se va intensifica.

— Unde eraţi la 7 aprilie 2009?

— Ziua eram la ULIM, la lecţii, am avut prelegeri, seara – în piaţă, ulterior, a doua zi, în piaţă, apoi  la sediul PL, apoi iar în PMAN.

— S-a discutat sau nu în cadrul AIE despre comportamentul candidatului la preşedinţia R. Moldova, Marian Lupu, în acele zile?

— Nu. Să nu uităm că AIE este  un rezultat al aranjamentelor politice. Fără PD şi Marian Lupu, AIE nu ar fi existat. Lupu a fost candidatul AIE la preşedinţie, şi din perspectiva corectitudinii politice, conform  algoritmului împărţirii funcţiilor în guvernarea de coaliţie nu s-a pus problema condiţionărilor de orice gen.

— Este sau nu real ca AIE să participe cu o listă comună la anticipate?

— Nu cred că este real. Deduc această concluzie din pornirile ambiţioase ale unor politicieni din AIE. Sunt toţi diferiţi, chiar dacă fac parte din acelaşi partid. Teoretic, un bloc electoral al AIE ar fi posibil şi ar conveni mentalităţii alegătorului din R. Moldova, însă la modul practic nu va fi aşa. Fiecare partid din AIE are segmentul său de electorat. Este greu de spus dacă AIE va avea mai multe mandate mergând în alegeri separat sau în bloc. În situaţia creată, deciziile pe care le va lua cetăţeanul R. Moldova  în cabina de vot sunt imprevizibile.

— Intenţionaţi să vă regăsiţi într-o eventuală astfel de listă?

— Acum e prematur să vorbim despre anticipate, mai sunt încă multe lucruri de realizat în actualul Parlament, mai e ceva timp până atunci, deoarece, după toate probabilităţile, alegerile vor avea loc la anul viitor în martie-aprilie. Intenţia de a candida pe lista unui partid la parlamentare, în opinia mea, înseamnă, în primul rând, capacitatea de a-ţi asuma responsabilităţi, şi nu oarecare, ci de importanţă publică. Un politician respectat este cel care se pătrunde şi este sensibil la problemele cetăţenilor, încercând soluţionarea lor, cu riscul de a fi criticat şi huiduit. Desigur, suntem realişti şi vedem că lucrurile  nu sunt chiar aşa în R. Moldova. Clasa politică e pe cale de a fi reînnoită. Cu încetul, se formează o nouă elită. Pe viitor, această elită, fără îndoială, se va debarasa de viciile tranziţiei. Tinerii talentaţi pentru politică trebuie antrenaţi cât mai mult în diverse activităţi, pentru a asigura schimbul de generaţii.

— În calitate de colegă de partid, ce i-aţi reproşa primarului general, Dorin Chirtoacă, legat de felul în care guvernează municipiul?

— Există un proverb francez: copacii împiedică să vezi pădurea, adică detaliile te împiedică să observi esenţialul. Primarul general este o personalitate hiper-responsabilă, cu enorme capacităţi de muncă şi asimilare de cunoştinţe. Dorinţa de a cunoaşte totul în detalii, de a se lămuri cu orice fenomen, trecând totul prin filiera gândirii sale, îi uzurpează timpul şi grija faţă de sine. Nu am de făcut reproşuri lui Dorin Chirtoacă, poate sfaturi ce ţin de securitatea personală: trebuie neapărat să-şi angajeze cel puţin un şofer. Modestia şi spiritul de economie excesivă nu sunt de folos întotdeauna, atunci când este vorba despre securitate şi integritate fizică. Avem drept exemplu tragedia fără precedent din Polonia.

— Dar preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu?

— Preşedintele Mihai Ghimpu este un lider deosebit. Iese din tipajele unui lider lustruit de echipa de image makeri. Rigiditatea atitudinilor şi a discursului nu-l împiedică să mânuiască arta compromisului, chair dacă, la prima vedere, pare a fi invers. Are un neajuns foarte mare pentru un politician: este prea sincer şi direct. Dar acest neajuns este apreciat de o bună parte a electoratului idealist şi, desigur, de colegii din PL. Totuşi, voi constata lipsa unei echipe puternice de PR care ar lucra la imaginea preşedintelui şi, mai cu seamă, la imaginea activităţilor sale, care sunt numeroase, diverse, însă în plan public sunt puţin vizibile. Mihai Ghimpu nu este genul de politician care merge la datorie cu un cameraman alături, el pune în prim-plan problemele cetăţeanului.

— Dar dvs., personal, ce v-aţi reproşa, legat de promisiunile pe care le-aţi făcut alegătorilor?

— Am făcut multe promisiuni ce decurgeau din programul electoral al PL, în plan economic, dar, evident,  în condiţiile crizei, acestea au eşuat parţial. Promisiunile ce ţin de unele strategii de politică externă, de exemplu, aderarea la NATO, nu au putut fi realizate în virtutea compromisului din cadrul AIE. Reuşesc promisiunile ce ţin de cooperarea strânsă a R. Moldova  cu România. Vom  reuşi să realizăm promisiunea ce ţine de noul Cod al educaţiei, la care lucrez în calitate de autor şi expert.

— Сunoaşteţi mai multe limbi. Care dintre acestea este mai adecvată pentru politica din R. Moldova?

— În interiorul R. Moldova – limba română, în plan internaţional – engleza. Ştim cu toţii că engleza este limba cea mai practicată actualmente de către funcţionarii internaţionali, însă în R. Moldova există puternice tradiţii francofone. Cred că ambele limbi pot fi de mare utilitate în comunicarea cu instituţiile europene. Principalul este ca funcţionarii de la noi să cunoască cel puţin una dintre aceste limbi. Cunoaşterea unei limbi de comunicare internaţională ar trebui să constituie una dintre condiţiile de angajare a funcţionarilor în posturi. Aşa au procedat ţările baltice în procesul de preaderare la UE.

— Cum ar trebui să răspundă parlamentarii în faţa alegătorilor pentru promisiunile făcute, deseori, în vânt?

— În vânt, este prea dur spus. Am făcut două campanii de alegeri parlamentare. Nu am făcut nicio promisiune în vânt. Am prezentat programul electoral al PL. Alegătorii trebuie să înţeleagă faptul că promisiunile făcute în campanie de către politicieni pot fi realizate integral doar dacă respectivul partid ar acumula cel puţin 52 de mandate în parlament, ceea ce, de fapt, de acum înainte nu va fi posibil. R. Moldova este sortită la guvernare de coaliţie pentru mulţi ani înainte, aceasta este tradiţia democratică şi, slavă Domnului, am ajuns şi noi la o astfel de etapă. Educarea electoratului are loc odată cu maturizarea clasei politice. Vor veni şi în R. Moldova timpurile când, de o manieră punctuală, politicienii vor realiza toate promisiunile electorale, aşa cum e în democraţiile continentale cu tradiţii seculare.

— Într-o lucrare ştiinţifică subliniaţi că R. Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice şi să instituie politici lingvistice corecte. Care sunt cele mai mari probleme în acest sens?

— R. Moldova este restanţieră la capitolul identitate şi politici lingvistice, iar din cauza învechirii acestei probleme este şi mai greu să redresezi incoerenţele şi greşelile comise. Timp de 19 ani de independenţă s-a făcut prea puţin, cu excepţia sistemului educaţional, pentru promovarea adevărului ştiinţific în problema identităţii naţionale, care este strâns corelată cu problema limbii române. În orice stat limba înseamnă putere. La noi, limba română încă nu e suficient de puternică, deoarece încă nu e suficient de la ea acasă. Statutul limbii române ca limbă oficială în R. Moldova nu corespunde realităţii. După mine, de mult trebuia instituit un departament de politici lingvistice în cadrul Ministerului Culturii (am făcut această propunere în cadrul echipei de experţi pentru proiectarea structurii viitorului guvern după 29 iulie 2009), iar acesta să se ocupe de politicile lingvistice în R. Moldova. Statul cheltuie bani şi timp pentru păstrarea bilingvismului român-rus, ceea ce este absolut nejustificat din punct de vedere al randamentului şi eficienţei. Există funcţionari care nu cunosc limba română, o parte dintre tinerii absolvenţi ai universităţilor nu cunosc limba română. Şi atunci, unde am ajuns noi cu nedorinţa de a supăra sau deranja pe cinvea? Problemele lingvistice trebuie soluţionate de o manieră francă, foarte deschisă şi cu dezbateri publice la subiect. Deocamdată, nu există suficientă voinţă politică în acest sens.

— În care fracţiune parlamentară deputaţii cunosc mai multe limbi europene?

— O bună parte dintre deputaţii în actualul Parlament cunosc una dintre limbile de circulaţie internaţională. Printre deputaţii poligloţi l-aş numi pe Oleg Serebrian.

— Mai nou, persoanele care vor accede la guvernare vor fi supuse unui examen psihiatric. Ce credeţi despre această decizie?

— Iniţiativa aparţine PCRM. Mă întreb de ce nu au ieşit cu ea atunci când la cârma R. Moldova se afla Voronin? Era mult mai pertinentă şi ar fi picat la ţanc. Acum această iniţiativă este un afront la adresa AIE şi mă miră că Guvernul a sprijinit-o. Din principiu, voi respinge această iniţiativă, oricum, ea nu va da rezultatele scontate. În R. Moldova, unde toţi sunt rude, cumetri, fini şi nănaşi, respectivul certificat va fi anexat la dosar fără ca persoana să treacă controlul psihiatric, vă asigur.

— În calitatea dvs. de preşedintă a delegaţiei parlamentare a R. Moldova la APCE, aţi comunicat, probabil, cu raportorii CoE pentru R. Moldova,  Josette Durrieu şi Ejidijus Vareikis. Care sunt cele mai noi concluzii ale acestora?

— Toţi oficialii europeni îşi sincronizează discursurile cu recomandările instituţilor europene, totuşi, ei nu contenesc să repete că stăpân suveran al deciziilor este poporul, iar aleşii poporului sunt purtătorii năzuinţelor cetăţenilor. Atitudinea raportorilor pentru R. Molodva a fost mereu una obiectivă. Atât oficialii europeni, cât şi noi ne dorim ca R. Moldova să iasă de sub monitorizarea CoE. Sper să reuşim paşi importanţi în acest sens până la dizolvarea actualului parlament. Mi s-a întipărit o parabolă a lui Vareikis. El a povestit că în misiunile sale de monitorizare îi întreabă foarte des pe simplii cetăţeni care ar fi 5 lucruri ce le-ar face ţara fericită. Cetăţenii altor state încearcă să răspundă la această întrebare, pe când cetăţenii R. Moldova se eschivează de la întrebare, motivându-şi refuzul de a da un răspuns prin faptul că nu de ei depinde fericirea ţării. E un semnal şi această stare de lucruri. Din păcate, după cum cetăţenii RM au multe incertitudini şi ezită să ia decizii importante, aşa şi clasa politică este uneori prea ezitantă, oscilantă în acţiuni şi decizii.

— Cum se pregăteşte AIE de alegerile anticipate?

— Anticipatele nu sunt deocamdată o prioritate. Mai e mult până atunci şi acum lucrăm la proiectele în derulare în conformitate cu programul de guvernare aprobat de actualul parlament.

— Cum va arăta viitorul Legislativ, în opinia dvs.?

— Componenţa va fi similară cu cea a Parlamentului actual, opţiunile electoratului nu se schimbă de la o zi la alta, vor accede în viitorul parlament aceleaşi partide. Dar se poate întâmpla o schimbare a viitoarei coaliţii de guvernare. Analiştii politici nu exclud o coaliţie de centru-stânga.

— Ce impact a avut 7 aprilie asupra vieţii politice de la noi?

— Actuala schimbare în raportul de forţe politice se datorează revoluţiei twitter din 7 aprilie. În opinia mea, a fost o revoluţie, o schimbare radicală, chiar dacă unii politologi o tratează drept revoltă sau în alţi termeni. 7  aprilie 2009 este deja o dată de referinţă în istoria modernă a Republicii Moldova. Retardul de care au dat dovadă generaţiile mai în vârstă a fost compensat de generaţia tânără, educată în bune tradiţii europene graţie muncii de sacrificiu a pedagogilor. Tinerii minunaţi, care s-au dovedit a fi mai curajoşi şi mai inteligenţi decât părinţii şi buneii lor, au spus, cu preţul sănătăţii şi vieţii lor, “nu” regimului Voronin şi au determinat în mod hotărâtor cursul evenimentelor politice.

— Cum s-a răsfrânt asupra relaţiilor cu rectorul ULIM, Andrei Galben, afilierea dvs. la PL?

— Libertatea opţiunilor doctrinare este respectată la ULIM. Neafiliat politic, rectorul ULIM, Domnul Andrei Galben, a reuşit să reunească în instituţia pe care o conduce cei mai de vază intelectuali din Republica Moldova. Fenomenul se datorează spiritului creativ, corectitudinii în raport cu legea, care sunt promovate la ULIM de rectorul său. În astfel de condiţii e foarte uşor de activat, deoarece sunt respectate reguli şi principii. ULIM a “livrat” 4 prorectori în clasa politică actuală: Oleg Serebrian, Mihai Şleahtiţchi, subsemnata (deputaţi în parlament) şi  viceministrul  Culturii – Gheorghe Postică. Acest fapt vorbeşte despre calitatea responsabilităţilor civice pe care sunt gata să şi le asume universitarii de la ULIM în momente de importanţă crucială pentru destinul statului.

— Cum vedeţi rolul femeii în politica din R.Moldova?

— Importanţa femeilor în politică este un subiect de actualitate, dezbătut pe larg inclusiv în instituţiile europene. Pentru un stat în care religia ortodoxă a determinat într-o măsură foarte mare locul şi rolul femeii în societate, Republica Moldova se înscrie în standardele  statelor europene la capitolul egalitatea şanselor. Femeile se află în posturi de conducere, femeile sunt active în organizaţiile nonguvernamentale, femeile fac jurnalism de calitate. Desigur, nu este un secret pentru nimeni că o femeie care avansează în carieră trebuie să dea dovadă de capacităţi excepţionale pentru a devansa omologii săi de sex masculin. Tradiţiile patriahale din societatea moldovenească stigmatizează atitudinea faţă de femeile din politică. O femeie în politică îşi câştigă stima şi respectul, ca să nu zic “frica”, din partea colegilor bărbaţi prin competenţă şi intransigenţă în luarea deciziilor şi exprimarea opiniilor. Contează rezultatul final – beneficiul cetăţenilor, căci acesta este scopul oricărei activităţi politice.

— Ce noutăţi va aduce Codul Educaţiei în curs de elaborare?

— Muncim la noul Cod al Educaţiei încă din octombrie. Nu e deloc uşor să aduci în Republica Moldova reformele şi schimbarea. Echipa este constituită din savanţi, experţi, politicieni. Tiparele şi vestigiile, percepute de unii drept “tradiţii”, sunt greu de depăşit, dar sper, totuţi, să reuşim, avem nevoie de un cod european, modern, cu prevederi vizionare.  Sistemul nostru de învăţământ necesită optimizare prin racordarea misiunilor pe care şi le asumă la realităţile socio-economice, inclusiv demografice, ale RM.  Dacă ar fi să rezumăm în câteva cuvinte-cheie textul noului cod, această lege va însemna descentralizare, autonomie, responsabilitate, calitate, competitivitate, meritocraţie.

— Va mai fi loc pentru corupţie în învăţământ după adoptarea noii legi?

— Oricât de bune ar fi legile, oricât de numeroase sau restrictive, ele nu vor avea efect dacă nu-şi vor afla locul, în primul rând, în mintea oamenilor. Corupţia poate fi reglementată de legi, dar dacă ea există şi persistă în capul oamenilor prin intenţiile şi atitudinile lor, va fi greu să o eradicăm definitiv. Integritatea academică este un concept care se cultivă prin educaţie de la cea mai fragedă vârstă. Educaţia trebuie pusă în capul mesei într-un stat atât de mic precum R. Moldova, unde nu avem bogăţii subterane, ci avem doar resurse umane, şi de ele statul trebuie să aibă grijă, oferind educaţie de calitate, cultivând valori perene.

— Cum vor avea loc examenele de bacalaureat în acest an?

— În acest an, Ministerul Educaţiei va organiza examenele de bacalaureat în liceele existente, cu mai puţine deplasări ale liceenilor în alte instituţii. Şi totuşi, aceste deplasări vor exista, deoarece sunt unele licee cu câte o singură clasă de absolvenţi şi, prin urmare, aceştia se vor deplasa în liceele mai mari, organizatoare de examene de bacalaureat. Pentru evitarea tirajării testelor , acestea vor fi păstrate în bănci.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A. G.



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. europa

    Sunt convins ca in RM exista 30% din electorat care iubesc populismul. Ei sunt acei care automat voteaza PCRM. Pentru ca PCRM sa-si piarda populistii , trebuie un partid sa zica un progam cu mult mai populist ca comunistii. Hitler a spus daca vreti ca poporul sa va creada trebuie sa mintiti foarte, foarte tare. PCRM aceasta si fac.

  2. RADU 1

    Masacrul de la Fântâna Albă, îngropat de KGB: peste 2000 de români ucişi de trupele sovietice

    Unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le-a cunoscut istoria României s-a petrecut la Fântâna Albă, acolo unde aproximativ 2-3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România la 1 aprilie 1941, dar au fost seceraţi de grănicerii sovietici.

    Profesorul doctor în istorie, Mihai Aurelian Căruntu, de la Muzeul de Istorie din Rădăuţi a abordat tema masacrului în volumul său “Bucovina în al Doilea Război Mondial”, în care descrie evenimentele din zilele care au precedat masacrul de la Fântâna Albă ca o modalitate de împotrivire non-violentă faţă de regimul sovietic, ce a atras o reacţie dură a organelor de represiune.

    “Prin obiectivul urmărit – trecerea în masă peste linia arbitrară de demarcaţie care separa Bucovina – (evenimentele) reprezintă un refuz global al regimului sovietic şi a consecinţelor teritoriale ale ultimatumului stalinist.”, spune profesorul.

    Contextul tragediei

    În contextul în care România a fost obligată să-i cedeze Uniunii Sovietice, un teritoriu pe care se aflau 3 milioane de locuitori, consecinţă a ultimatumului primit în iunie 1940, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat nordul Bucovinei.

    Familiile române, luate prin surprindere, au încercat să treacă graniţa înapoi în România, acolo unde îşi lăsaseră agoniseala de-o viaţă, rudele şi casele. Potrivit rapoartelor oficiale sovietice, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ, într-o zonă patrulată de grănicierii sovietici. După primul an de ocupaţie sovietică, datele oficiale din Ucraina arătau că un număr de peste 7.000 de oameni s-au refugiat în România.

    Consecinţele

    Autorităţile sovietice au întocmit liste cu familiile care aveau rude în România, i-au declarat “trădători de ţară” şi i-au deportat la muncă forţată în Siberia şi Kazahstan. Listele Unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 aproximativ 1.085 de persoane, alte liste includeau un număr de 1.294 de persoane, la 7 decembrie 1940.

    Şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţia să fugă în România erau considerate trădătoare de ţară şi prin urmare, arestate şi deportate.

    sursă: suceveanul.blogoras.com

    Începutul masacrului

    Aproximativ 40 de familii din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea, la Fântâna Albă, pe 19 noiembrie 1940. După o confruntare cu patrulele sovietice, trei dintre românii care voiau să vină înapoi în România au fost ucişi, iar alţi doi răniţi au ajuns pe mâinile sovieticilor. Ceilalţi au reuşit să ajungă la Rădăuţi. Efectul a constat în deportarea tuturor rudelor celor 105 persoane.

    Profesorul Aurelian Căruntu spune că “Întreaga mişcare, care s-a bazat, iniţial, pe promisiunea autorităţilor de ocupaţie că se va acorda libera trecere în Regat, a avut un caracter pro-românesc nedisimulat, cu toate că a antrenat şi persoane de altă naţionalitate.”

    “Trebuie remarcat că nu este singurul masacru comis de bolşevici împotriva celor care doreau să treacă în ţară. La Lunca, pe malul Prutului, la 6 februarie 1941 au fost seceraţi cu mitralierele sute de români, dar această acţiune(trădată în cele din urmă!) a avut un alt caracter, fiind organizată în secret.”

    O nouă încercare, de data asta încheiată tragic, s-a petrecut în noaptea de 6 februarie 1941 când un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa au vrut să se refugieze în România pentru a scăpa de conducerea sovietică.

    Oamenii au fost surprinşi şi rafale de mitraliere au fost trase asupra lor din mai multe direcţii. Au fost ucişi mai mult de trei sferturi dintre ei, printre care şi organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. Doar 57 de persoane au reuşit să treacă în România, iar alţi 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi participat la o contrarevoluţie.

    Două luni mai târziu, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. De asemenea, toate rudele lor au fost declarate trădători de ţară şi deportate în Siberia.

    Desfăşurarea tragediei

    La 1 aprilie, 1941, atunci când NKVD-ul lansase zvonuri conform cărora grănicerii sovietici i-ar fi lăsat pe mai mulţi români să treacă graniţa în România, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloană paşnică de peste 3000 de persoane care se îndrepta spre graniţa sovieto-română.

    Oamenii purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase – icoane, prapuri şi cruci din cetină. Însă grănicierii sovietici, ascunşi în pădure, au tras în ei din plin, un foc continuu, în poiana Varniţa, la circa 3km de graniţa română. Cei care au supravieţuit, au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

    Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme.

    Bătrâni, femei, copii, nu a contat pentru soldaţii sovietici, toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi.

    Alţii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata), iar după ce au îndurat torturi, au fost şi ei aruncaţi de vii într-o groapă comună din cimitirul evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat şi s-a stins var.

    Un număr exact al persoanelor ucise în acel mascaru nu poate fi dat, unele date arată că nu mai mult de 44 de persoane au murit încercând să treacă graniţa, dar alte documente ale martorilor locali spun că între 200 şi 2000 de victime în care s-a tras cu mitraliere sau care au fost sfâşiate de săbii sau chiar aruncate de vii în gropile comune.

    Profesorul Aurelian Căruntu scrie că “în legătură cu numărul de morţi, sursele documentare de la KGB vorbesc doar de 20 de morţi, ceea ce este departe de realitate”, adăugând că numărul morţilor a fost exagerat la 7 sau chiar 15.000.

    Totuşi, istoricul spune că subscrie “cifrelor dintr-un document al Serviciului Special de Informaţii, depistat de mine la Arhivelor Naţionale din Bucureşti, unde sunt menţionaţi 200 de morţi şi 500 de răniţi. La aceştia trebuie adăugate sutele de persoane care au fost condamnate şi deportate în urma evenimentelor menţionate.”

    Nu a fost de-ajuns ceea ce s-a întâmplat pe 1 aprilie. În noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de români, care au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan.

    Citiţi aici mărturia unui supravieţuitor al masacrului de la Fântâna Albă

    Masacrul, un subiect îngropat de KGB

    Subiectul nu a fost discutat până în anii ‘90, fiind interzis de autorităţile sovietice şi apoi, de cele ucrainene. Abia în anul 2000, oficialii din Ucraina au permis organizarea unei slujbe pentru odihna românilor care şi-au dorit să trăiască în România alături de familiile lor.

    “Evenimentele de atunci au putut fi cercetate în mod relativ liber după 1991, dar arhivele nu au oferit întotdeauna răspunsurile aşteptate. Iniţial”, spune Aurelian Căruntu, “N. Rubaneţ a studiat o serie de documente din arhiva KGB, apoi s-a trecut la alcătuirea unor statistici cu victimele din comunele din nordul Bucovinei implicate în marşul de la 1 aprilie. Deci nu putem vorbi de o indiferenţă faţă de eveniment sau victimele căzute atunci.”

    Paul Goma scria că este cunocut tabloul general, dar nu se ştie numărul exact al victimelor. Nu se cunosc nici amănuntele cu privire la locul înhumării românilor masacraţi de 1 aprilie 1941, care există probabil în arhivele fostului KGB.

    În ciuda demeresurilor de a se face lumină în cazul masacrului, s-a reacţionat doar prin tăcere. După 50 de ani de la masacrul din pădurea Barniţa, şeful de atunci al KGB, Igor Pikuza a recunoscut că marşul de la Fântâna Albă a fost o reacţie la presecuţiile la care era supusă populaţia românească din teritoriile ocupate de sovietici.

    El a declarat atunci că persecuţiile erau făcute pe criterii de clasă, fiind deportaţi în primul rând funcţionarii, membrii partidelor politice, dar nu oameni de rând. Este evident că nu s-a întâmplat aşa, deşi nici această metodă de selecţionare a românilor care ar fi meritat să fie deportaţi nu este una dreaptă, spune Goma.

    Totuşi, în iunie 1941, 13 mii de familii de ţărani au fost trimise în Siberia şi Kazahstan. Cât priveşte masacrul, şeful KGB a spus că nu a fost vorba decât de trei sau cinci victime.

    Nici în cărţile de istorie, masacrul nu primeşte prea multă atenţie, el fiind mai degrabă tratat superficial sau trecut sub tăcere.

    Presa din Cernăuţi: România urmărea expansiunea, românii i-au provocat pe grăniceiri

    Paul Goma scrie în “Pentru o martirologie fără hotare.Martirii de la Fântâna Albă şi falsificatorii istoriei” că în 1942 si 1943 au fost mai multe anchete efectuate de ziaristul Ion Domnite, precum şi de alţi jurnalişti, dar presa din Cernăuţi a scris că românii ar fi provocat întregul masacru, iar fapta de eroism a aparţinut grănicerilor ucraineni.

    Goma susţine în lucrarea sa că în “Ceas se scrie de fapt că la Fântâna Albă a fost o provocare fiindcă românii şi agenţii serviciilor speciale din România ar fi pus la cale un protest împotriva ocupaţiei străine. Presa ucrineană a continuat să specifice că masacrul de la Fântâna Albă nu a fost decât un incident de frontieră aproape neînsemnat, diminuând pe cât posibil curajul şi erosimul de care au dat dovadă românii care şi-au lăsat în urmă agoniseala de o viaţă pentru a trece înapoi în ţara lor, alături de rudele din România.”

    Mai târziu, românii ucişi în masacrul de la Fântâna Albă au fost numiţi în ziarul “Ceas” drept “provocatori”, “fascişti” şi “agenţi ai siguranţei române”, având drept scop “expansiunea României”.

    Rusia şi Ucraina nu şi-au cerut niciodată scuze oficiale pentru masacrul de la Fântâna Albă

    “Este puţin probabil să primim scuze oficiale pentru evenimentele de atunci sau pentru ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. În mod oficial, la 28 iunie 1940, România a acceptat, în urma ultimatumului şi a ameninţării cu declanşarea ostilităţilor, doar evacuarea acestor teritorii, în niciun caz cedarea, fapt ce nu poate crea un titlu de drept valabil.”, spune Aurelian Căruntu.

    “În teritoriile evacuate românii constituiau populaţia băştinaşă şi formau majoritatea absolută a populaţiei. URSS a revendicat aceste teritorii sub pretextul că ar fi locuite majoritar de ucraineni. Un neadevăr strigător la cer! ”

    “Tratatul de Pace de la Paris consemna un pretins „acord” încheiat în 1940 între URSS şi România care este sublim dar… inexistent. Doar contestatul Tratat încheiat de fostul preşedinte Constantinescu reglementează în planul dreptului internaţional consecinţele nefaste ale ultimatumului sovietic”, încheie istoricul.

  3. costel

    traiasca romania mare si neamul romanesc liber si unit ,moarte dusmanilor neamului romanesc,pacat ca romanii din bucovina si basarabia au uitat ca sunt romani ,trezitiva fratilor unitiva cu patria mama romania ,dusmani vostri si a intragului neam romanesc sunt ei scirbele de rusi si ucrainieni ,criminali dauar moarte in ei si ciuma

  4. RADU 1

    Partidul Democrat, Partidul Liberal Democrat, Alianța Moldova Noastră nu împărtășesc poziția adoptată de minister[ PL] la capitolul neparticiparea la paradă, dar susțin ideea factorului economic… SAU DEMASCAT TOVARASII SINGURI . SUS PARTIDUL LIBERAL ! SUS GHIMPU SI CHIRTOACA ! UNITATE IN JURUL P.L. !

  5. realistul

    Noi nu trebuie niciodata sa uitam ca invingatorii acestui razboi a separat Romania. Ei au instalat prin forta ( de ce armata rusa si azi nu paraseste Moldova) regimul comunist in Basarabia. Fascismul a Reunificat Romania!!! Comunismul (rus)a separat Romania!!!

  6. COSTIN

    Partidul Comuniştilor din Moldova a anunțat azi, 21 aprilie, printr-o declarație, că sunt gata să achite toate cheltuielile necesare pentru participarea soldaţilor moldoveni pe 9 mai la Parada Victoriei de la Moscova din acest an.

    “Faptul că autorităţile Republicii Moldova au luat decizia de a nu participa la parada comună din 9 mai, este un sacrilegiu la adresa veteranilor de război, o dovadă că regimul liberal îi compătimeşte pe cei înfrânşi, şi nu pe eroii luptei cu fascismul”, se spune în Declaraţia Partidului Comuniştilor… SE AGITA SCLAVII IMPERIALISMULUI RUSESC NU GLUMA … STRINGEM 4-5.000 DE MAIDANEZI DIN CHISINAU SI II TRIMITEM IN FRUNTE CU GHENERALUL SOVIETIC VORONIN LA DEFILARE … IL SCAPAM CU OCAZIA ASTA SI PE DORIN DE GURA LUI B.B. SI A LUI PAVLICENCO . MAI USOR CU FANFARONADA ASTA ANTI-FASCISTA , CA TOT “eroii luptei cu fascismul” AU COMIS GROZAVIA DE LA KATYN SI IN TOATE TERITORIILE OCUPATE IN URMA PACTULUI CRIMINAL SI BARBAR MOLOTOV-RIBENTROP… CUM FASCISMUL = COMUNISM , N-O SA PROSLAVIM NISTE BANDITI CARE AU LUPTAT CU ALTI BANDITI … GERMANIA NAZISTA SI UNIUNEA SOVIETICA AU FOST DOUA PUTERI IMPERIALISTE AGRESOARE … ODATA CE PRIMUL SOLDAT SOVIETIC A TRECUT GRANITA POLONEZA IN 1939 ,RUSIA NU MAI ARE NICI UN DREPT SA FACA PE “ELIBERATOAREA” … ISTORIOGRAFIA SOVIETICA SI RUSA , PREZINTA AGRESIUNEA CONTRA POLONIEI CA UN ACT NECESAR PENTRU A INDEPARTA TERITORIAL PERICOLUL NAZIST . BUN …SI DE CE N-AU RESTITUIT POLONIEI [ COMUNISTE ,DUPA RAZBOI] TERITORIILE RESPECTIVE ?

  7. costel

    s-a sarbatorim cu calaii dusmani neamului romanesc ce-i care au rapit basarabia de la patria mama romania ce-i care au ucis si deportat milione de romani in siberia ,ce-i care au adus moarte mizerie si suferinta romanilor din basarabia si fratilor din patria mama romania,destepatate romane din somnul cel de moarte

  8. COSTIN

    PCRM este gata să achite toate cheltuielile pentru ca ostașii Republicii Moldova să participe la parada de Ziua Victoriei de la Moscova… PROBABIL SI-A SCUTURAT BUZUNARELE OLEG VORONIN SI A MAI CAZUT CEVA MARUNTIS .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *