Acasă, dintr-o zonă de război

Interviu cu Larisa Miculeţ, ex-ambasador al R. Moldova în Israel

257-miculet— Cum a fost să schimbaţi activitatea din Procuratura Generală pe diplomaţie?

— În fruntea misiunii am plecat din funcţia de şef Secţie Cooperare Internaţională şi Integrare Europeană a Procuraturii Generale. Transferul presupunea o continuitate a activităţilor mele, la un alt nivel. De altfel, pe parcursul anilor, am exercitat, în numele Guvernului, mai multe proiecte de cooperare internaţională. Pe parcursul a 4 ani, am exercitat obligaţiunile de Înalt Reprezentant al Iniţiativei Pactului de Stabilitate privind combaterea crimei organizate. Am acceptat misiunea de Ambasador, considerând că pot face faţă funcţiei. Astăzi, la expirarea mandatului, nu am îndoieli privind decizia luată atunci. Moldova nu-şi poate permite luxul de a acredita diplomaţi timizi, amorfi, lipsiţi de iniţiativă. Cred că am fost altfel. Singurul lucru pe care îl regret e că, în R. Moldova, prestaţia mea personală şi a misiunii pe care am condus-o e cunoscută prea puţin. Consider, însă, cu adevărat important faptul că sunt cu sufletul împăcat, după ce am muncit cu multă dedicaţie şi resposabilitate.

— A fost sau nu «de ajutor» în activitatea diplomatică statutul dvs. de general-maior al justiţiei?

— Când mă pregăteam de plecare în misiune, mă gândeam cum voi fi tratată de israelieni prin prizma gradului special, de general, pe care îl deţin. Presupuneam că ar putea fi distanţi, la început. Dar, ceea ce bănuiam că ar putea fi un dezavantaj a fost un mare avantaj. În Israel, fiecare al doilea membru al Knesetului, ministru sau primar, este general în rezervă. Acest fapt ţine de specificul ţării, care se confruntă cu războaie şi conflicte militare. În Israel, la fiecare colţ de stradă, poţi vedea o domnişoară cu un automat în spate. Acolo, fetele, de rând cu băieţii, sunt înrolate în armată. Aşa că, statutul de general mi-a favorizat activitatea de Ambasador.

— Cum v-aţi descurcat, în această zonă afectată de război?

— În primul rând, este vorba de o ţară din Orientul Mijlociu care are specificul său. Israelul este un Centru al politicii mondiale. Deloc întâmplător, acolo am avut posibilitatea să ascult discursurile preşedintelui Bush, al Angelei Merkel, al lui N. Sarcozi, J. Solana, F. Waldner, ale altor personalităţi remarcabile. S-ar putea să greşesc, dar R. Moldova nu prea are specialişti pregătiţi pentru a lucra în această regiune. Şi eu nu am fost foarte versată, deşi am lecturat mult până la plecarea mea încolo. Perceperea specificului acestei ţări şi a problematicii conflictului israelo-palestinian vine mai târziu, odată cu acumularea experienţei de viaţă acolo. Aşa cred toţi diplomaţii acreditaţi în acea regiune. La început, m-am baricadat cu multă literatură de specialitate. Studiind, realizam că am de învăţat şi mai mult. Am impresia că şi o viaţă de om ar fi prea scurtă pentru a percepe cu adevărat esenţa Orientului Mijlociu şi a poporului evreu. Specificul regiunii necesită o bună cunoaştere a islamului, a creştinismului, a istoriei în ansamblu. Acum am impresia că am absolvit cea mai prestigioasă Academie diplomatică care poate exista în lume.

Ambasada din Israel este singura misiune localizată într-o zonă de război. Acest fapt pune în faţa şefului misiunii sarcini specifice, cum ar fi asigurarea securităţii membrilor misiunii şi a familiilor lor, asigurarea securităţii cetăţenilor noştri, aflaţi în Israel şi Fâşia Gaza, securizarea misiunii, ţinând cont de faptul că, acolo, persistă un risc sporit de terorism. Am acumulat o experienţă memorabilă, fiind şef al misiunii pe timpul celui de-al doilea război libanez, dar şi pe perioada operaţiunii militare din Fâşia Gaza, “Plumbul turnat”. În Israel, dacă nu afli noutăţile timp de o oră, rămâi în urma evenimentelor. Îmi amintesc, într-o sâmbătă, în ajun de Crăciun, mi-am permis luxul să nu deschid computerul şi televizorul. Peste un timp, când am conectat televizorul, la CNN am aflat că operaţiunea din Fâşia Gaza era într-o fază avansată. Toate planurile personale pentru weekend au fost anulate. Am anunţat stare de alertă a personalului, anulând şi sărbătoarea de Crăciun.

— Cum a decurs evacuarea cetăţenilor R. Moldova din această zonă?

— Am avut emoţii enorme când luam decizia de a anunţa femeile de acolo despre intenţia de a le evacua. Îmi asumam riscul pentru viaţa lor. Nu-mi imaginam cum aş privi în ochii mamelor lor, dacă ele ar fi ajuns victimele vreunui atac, pe parcursul evacuării. Orice era posibil atunci. Situaţia se schimba de la oră la oră. Au fost cazuri când a trebuit să mă prezint la Centrul de Criză şi pe la miezul nopţii. Deşi misiunile unor state îşi asumau un rol de bază în organizarea operaţiunii, purtând tratative cu toate forţele din Fâşia Gaza, evacuarea era organizată de noi, în numele autorităţilor ţării şi, deci, purtam răspunderea în faţa familiilor lor. Îmi amintesc cum un ziarist din Moldova m-a întrebat, în perioada războiului libanez, dacă nu mi-e frică în Israel. Atunci i-am răspuns în glumă: nu uitaţi că sunt… general.

— Este adevărat că, în locuinţa dvs. de acolo, exista şi un adăpost pentru cazuri de atacuri cu bombe? Cum arăta aceasta?

— Când am închiriat reşedinţa, stăpânul mi-a arătat adăpostul, calificându-l ca pe un avantaj forte al locuinţei. Evident, acest lucru m-a derutat, ca apoi să înţeleg semnificaţia şi valoarea acestor adăposturi în Israel. Majoritatea locuinţelor de acolo au asemenea adăposturi. Acestea au salvat zeci de vieţi în timpul atacurilor cu rachetă. Am fost nevoită să mă retrag în adăpost în perioada războiului libanez, când o rachetă “Katiuşa” a căzut la un cartier distanţă de locul în care aveam o întrevedere. Eram alături de un băiat de vreo 10 ani, care se uita foarte speriat în jur. În preajmă, era şi o femeie gravidă care avea nevoie de sprijin. Vuietul alarmei m-a urmărit mult timp. A fost o experienţă groaznică. Sub focuri de arme am nimerit şi în timpul unui tur organizat pentru diplomaţi în Askelon, şi atunci când oraşul Sderot era atacat din Fâşia Gaza, am participat cu un grup de diplomaţi la un briefing organizat de MAE în acea localitate. Am fost transportaţi cu un autobuz blindat. Era periculos, dar acesta este specificul activităţii într-o zonă de conflict. Era riscantă şi deplasarea consulului la punctele de trecere pentru acordarea de asistenţă cetăţenilor evacuaţi. Îl petreceam, de fiecare dată, ca la război. La fel şi ceilalţi colaboratori, deşi se aflau în Tel Aviv, erau alarmaţi, deoarece au existat alerte că forţele atacante dispun de rachete cu rază lungă de atac.

— Care este cea mai interesantă amintire despre această ţară?

— Patru ani au trecut ca o clipă. A fost o misiune complicată, dar interesantă. Acolo, viaţa politică, pur şi simplu, fierbe. Diplomaţia de acolo este, probabil, cea mai activă din regiune. Sunt fericită că am reuşit să cunosc tradiţiile seculare ale poporului evreu, toleranţa religioasă, specifică acestui pământ unde, în special în Jerusalem, convieţuiesc, în vecinătate şi armonie, cele trei mari religii. Sunt impresionată de patriotismul adevărat al acestui popor, de unitatea naţională care-i permite acestei naţiuni să reziste în faţa provocărilor.

— Ce aţi învăţat pentru viaţa de zi cu zi fiind în această misiune?

— Am fost profund impresionată de tradiţiile poporului evreu, de sărbătorile ce le marchează viaţa, Hanuka, Sukkot etc. La ei, familia are un rol special şi eu, pur şi simplu, eram fascinată de cinele de Sabat, care au loc în fiecare familie, vineri seara, când cei mai tineri neapărat iau cina împreună cu părinţii. Acest fapt îi uneşte şi este un prilej de mare bucurie pentru părinţi de a-şi revedea copiii şi nepoţii. Îmi aminteam că, pe vremuri, aveam o tradiţie similară în familia noastră. Regret că, în timp, am pierdut ceva din ea.

— În 2007, aţi fost decorată cu «Meritul Civic», pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre R. Moldova şi Israel. Ce valoare are această distincţie pentru dvs.?

— Am fost decorată în 2007, deşi demersul pentru acordarea unei medalii similare a fost făcut de Procurorul General încă în 2005. Am spus, cu prilejul evenimentului, repet şi cu această ocazie: conferirea medaliei o consider drept o apreciere a activităţii mele în serviciul public pe parcursul a mai mult de 26 ani de (la acel moment). Evident, mă simt onorată că am contribuit la fortificarea relaţiilor cu statul Israel şi că aceste eforturi sunt apreciate. Apropo, în Israel, în onoarea mea, au fost sădiţi 18 copaci. Este cea mai mare recunoştinţă a eforturilor depuse.

— Ce ne puteţi spune despre comunitatea israelienilor plecaţi din R. Moldova?

— Comunitatea originarilor din Moldova este impunătoare şi este constituită din reprezentanţi ai diferitor generaţii. Printre cei stabiliţi mai târziu, sunt persoane care deţin sau au deţinut funcţii foarte importante în acest stat. Cea mai înaltă funcţie acum îi revine dlui Liberman, actualul ministru de Externe, care este un fel de carte de vizită a Moldovei acolo. Este un prieten fidel al poporului nostru şi contribuţia sa la stabilirea unor relaţii bilaterale mai eficiente este imensă.

Şi actualul ministru al Educaţiei din Israel are rădăcini în Moldova. Şi viceministrul Apărării şi alţi oficiali importanţi provin din Moldova. Toţi poartă sentimente sincere vizavi de trecutul lor. Numărul cetăţenilor noştri aflaţi la muncă legal în Israel constituie 3000 de persoane. Deşi menţin contacte permanente unii cu alţii, aceştia nu sunt constituiţi în asociaţii. Mă bucură faptul că au o reputaţie de oameni harnici şi responsabili, fiind apreciaţi pentru asta. Am cunoscut şi cazuri în care le erau încălcate drepturile garantate de contractele de muncă. Le acordam asistenţa cuvenită ori de câte ori era necesar. O acţiune prioritară a misiunii a fost şi efectuarea unor vizite la companiile angajatoare. Pe foarte mulţi angajaţi îi cunosc personal şi, din prima sursă, mă informam despre condiţiile de muncă.

— Din ce cauză, la Chişinău, nu funcţionează, deocamdată, o Ambasadă a Israelului?

— Deschiderea misiunii diplomatice a Israelului în R. Moldova s-a aflat constant pe agenda mea de lucru. Am reuşit să fie efectuat transferul R. Moldova din Direcţia grupului ţărilor CSI a MAE în subdiviziunea ţărilor Europei de Sud-Est, de rând cu România, Bulgaria, Cehia, Croaţia. Pentru mine, acest fapt a însemnat un mesaj adresat autorităţilor, întregii societăţi, corpului diplomatic, elitelor economice privind vectorul politicii externe a R. Moldova şi aspiraţiile noastre de a ne integra în UE. Următorul pas a fost desemnarea unui Ambasador doar pentru R. Moldova, cu reşedinţă în Jerusalem, care vizitează periodic Chişinăul, informându-se despre evoluţiile social-politice şi economice de la noi. Am fost asiguraţi de faptul că va fi deschisă o misiune diplomatică la Chişinău. Israelul, în acest sens, îşi propune în special deschiderea misiunilor în apropiere imediată cu Iranul.

— Ce fel de relaţii economice există între R. Moldova şi Israel?

— Relaţiile economice, deşi au cunoscut o dinamică în ultimii ani graţie semnării Acordului privind evitarea dublei impuneri, mai au un potenţial mare care urmează a fi valorificat. Există un interes constant faţă de oportunităţile de afaceri din R. Moldova. La moment, o investiţie impunătoare a fost făcută de un reprezentant al elitelor economice din Israel, care construieşte un mall în Moldova. Este un proiect încurajator şi pentru alţi investitori. În prezent, funcţionează circa o sută de companii cu capital mixt şi un număr impunător de companii cu capital israelian.

— Cât de eficiente sunt relaţiile în domeniul turismului?

— Schimburile turistice au constituit un subiect aparte în activitatea misiunii. Israelienii vizitează foarte frecvent R. Moldova, deseori pentru a-şi cunoaşte rădăcinile. Alţii, care au plecat de aici relativ recent, revin să-şi revadă locurile dragi. Sunt şi dintre cei care vin în R. Moldova pentru a cunoaşte locurile inedite de la noi. Din R. Moldova, tot mai frecvent lumea pleacă în Israel pentru a vizita locurile sfinte. Evident, liberalizarea regimului de vize ar facilita schimburile turistice. De altfel, Guvernul de la Chişinău a invitat partea israeliană la iniţierea negocierilor în acest sens. Sper că, în 2010, lucrurile vor evolua mai repede.

— Sunteţi autoarea unui studiu comparat legat de corupţie. Dacă ar fi să reveniţi la această temă, cum arată, în plan comparativ, corupţia din R. Moldova şi cea din Israel?

— Sunt jurist şi mi-a fost întotdeauna interesant să iau cunoştinţă de funcţionarea sistemelor judecătoreşti din alte ţări. În Israel, bunăoară, funcţionează un sistem cu adevărat independent al justiţiei. Acesta este sincronizat cu statutul mass-media, la fel foarte independent. Acest lucru face eficientă activitatea de combatere a corupţiei.

— Israelul rămâne o ţară «agreată» de traficanţii de persoane. Ce cazuri aţi cunoscut aflându-vă în funcţie de Ambasador al R. Moldova în Israel?

— Am desfăşurat o intensă activitate de cooperare la subiectul combaterii fenomenului traficului de persoane. Am cooperat cu instituţiile statului, cu reprezentanţii societăţii civile implicaţi în combaterea acestui fenomen. Am avut o cooperare eficientă şi cu Ambasada SUA în Israel, care desfăşura o activitate foarte rezultativă în ţara de reşedinţă. Israelul, în ultimii ani, şi-a intensificat această activitate. De altfel, în ultimii ani, autorităţiule israeliene nu au mai descoperit noi cazuri de trafic al persoanelor din R. Moldova. Când a fost nevoie, am acordat asistenţa solicitată în dosarele penale anchetate de autorităţile israeliene pe cazurile depistate în anii precedenţi. Am acordat asistenţă şi celor care cooperau cu autorităţile în scopul penalizării persoanelor vinovate.

— Unii angajaţi ai ambasadelor R. Moldova, potrivit presei străine, au fost implicaţi în afaceri legate de trafic de persoane. Cum a fost posibil acest lucru, în condiţiile în care regimul comunist controla, totuşi, activitatea misiunilor diplomatice?

— Am cunoscut astfel de informaţii din presă, dar, ca jurist, prefer să fac concluzii doar în temeiul unor decizii finale, adoptate de organele de resort abilitate cu activităţi de anchetă. Prea grave sunt învinuirile, ca să-mi permit să fac concluzii pripite. Astfel de cazuri, dacă ar fi să admitem că au avut loc, probează faptul că selectarea angajaţilor misiunilor diplomatice urmează a fi mult mai riguroasă. Angajaţii ar trebui să fie mult mai bine pregătiţi la capitolul integritate. Activitatea misiunilor ar trebui să fie monitorizată mai riguros. Provocările sunt foarte mari în condiţiile activităţii în misiuni. De obicei, fac faţă doar persoanele selectate riguros, сu o experienţă de viaţă, dar şi cu o pregătire specială.

— Ce soluţii anticriză au fost identificate în Israel?

— Israelul a fost afectat de criză ceva mai puţin decât alte ţări şi, în urma măsurilor de prevenire, foarte bine gândite, dar şi datorită faptului că sistemul de control în această ţară este bine pus la punct, falimentarea masivă a companiilor, pur şi simplu, a fost evitată.

— Aţi fost, prin cumul, Ambasador al R. Moldova în Cipru. Cum a fost această activitate?

— În timp foarte scurt am reuşit să definitivăm negocierile şi am semnat Acordul privind evitarea dublei impuneri. Am organizat, în R. Moldova, un for al oamenilor de afaceri la care au participat circa 30 de agenţi economici din Cipru. Am reuşit să sensibilizăm Guvernul Ciprului, care a acordat un ajutor R. Moldova în legătură cu inundaţiile de la noi.

Pe parcursul primei vizite în Cipru, am avut vreo 20 de întrevederi cu oficialii acestei ţări. I-am informat pe toţi despre priorităţile politicii externe, eforturile pentru integrare europeană. Acolo, la fel ca şi în Israel, avem foarte mulţi prieteni şi o susţinere sinceră a activităţii noastre în procesul de integrare europeană. Această susţinere s-a manifestat la negocierea unui regim de comerţ facilitar, dar şi în abordarea altor subiecte.

— Ce faceţi acum în Moldova?
— Am revenit la 3 decembrie. Savurez plăcerea reîntrevederii cu prietenii şi colegii mei. Revăd locurile dragi din oraş, savurez plăcerea de a-mi petrece serile în familie, după o misiune destul de dificilă. Aici m-am bucurat mult văzând decorurile de Crăciun în PMAN. Ani la rând, nu am avut un Crăciun cu brăduţ şi cu zăpadă. În Israel, Anul Nou este sărbătorit în septembrie, iar în decembrie totul e încă verde. Îmi doresc ca, în acest an, să am un Crăciun adevărat, deoarece, cum am mai spus, anul trecut eram sub presiunea operaţiunii militare şi nu am avut de fapt vacanţă.

Evident, am raportat, parţial, rezultatele activităţii la MAEIE şi mai urmează să-mi continui această activitate, după care voi închide fila, deşi, sunt sigură, şi în continuare voi coopera cu această instituţie, chiar dacă în altă calitate. Sunt ferm determinată să utilizez experienţa acumulată, relaţiile ce au fost stabilite întru binele R. Moldova. Avem foarte multe de rezolvat pe plan intern, în contextul integrării europene şi doar împreună, fiecare contribuind în măsura posibilităţilor, vom reuşi. Evident, după sărbători, îmi voi continua activitatea în serviciul public. E ceea ce prefer să fac şi cred că am experienţă suficientă pentru a face faţă cerinţelor. Nu am fost şi nu sunt afiliată niciunei forţe politice, de aceea am mâinile libere.

— Revenirea dvs. a coincis în timp cu acţiunile barbare ale unei comunităţi ortodoxe care a demolat simbolul celei mai luminoase sărbători a evreilor, Hanuka. Ce credeţi despre acest incident?

— De altfel, deşi nu mai sunt în funcţie, comunitatea evreilor din R. Moldova, respectul cărora l-am obţinut graţie activităţii mele, m-a invitat la aprinderea primei lumânări cu ocazia sărbătorii Hanuka. Am considerat o onoare şi am acceptat invitaţia. Este o sărbătoare luminoasă. Ani la rând, originarii din Moldova preferau să sărbătorească împreună cu membrii misiunii acest eveniment, oferindu-ne nouă onoarea aprinderii primei lumânări. În aceste zile, am fost profund indignată de acţiunile de huliganism comise împotriva comunităţii evreilor din R. Moldova şi, în special, în legătură cu devastarea sfeşnicului. Am simţit un sentiment de ruşine pentru conaţionalii noştri care şi-au permis acest act de barbarism. R. Moldova a fost întotdeauna un exemplu al toleranţei. Acum, pur şi simplu, nu pot înţelege acest comportament. Sper că provocările de acest gen vor fi curmate din rădăcini. Eu, ca persoană privată deja, îmi сer scuze de la prietenii mei evrei pentru prejudiciu moral care le-a fost adus prin aceste acţiuni nesăbuite.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate,
Aneta  GROSU


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *