Principală  —  Interviuri   —   50% dintre bărbaţi mor până…

50% dintre bărbaţi mor până la pensie

261-galca2Interviu cu Boris Gâlcă, directorul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie din Moldova (UNFPA)

— UNFPA este în Moldova de 15 ani. În acest răstimp, care credeţi că s-au dovedit a fi cele mai grave 3 probleme ale populaţiei de la noi?

— Din start, vreau să remarc exodul necontrolat al cetăţenilor R. Moldova peste hotare, altfel spus – migraţia. Oamenii au plecat cu zecile şi sutele de mii peste hotare pentru a supravieţui. A doua problemă în acest context cred că ţine de situaţia genurilor în R. Moldova. E un subiect mult discutat, dar în toate rapoartele reprezentanţii Guvernelor anterioare declarau că o asemenea problemă nu există, de aceea situaţia egalităţii genurilor a degradat de la an la an. Nu este conştientizată această dimensiune de către guvernanţi. Nu e vorba doar de nivelul numeric – câte femei sunt în Guvern sau câte dintre ele sunt implicate în politică. E vorba de toate domeniile vieţii publice, unde şansele trebuie să fie egale atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. A treia problemă – respectarea drepturilor elementare ale omului.

— Migraţia necontrolată, cum ar putea fi controlată?

— La începutul anilor 2000 a fost creată o bază a controlului migraţiei, prin instituirea Biroului Naţional de Migraţie. Ulterior această structură a fost desfiinţată, atribuţiile ei fiind împărţite între Ministerul de Interne, Ministerul Tehnologiilor Informaţionale, Departamentul Grăniceri. Cred că desfiinţarea Biroului Naţional de Migraţie a fost o mare greşeală. Realizările obţinute atunci prin crearea şi coordonarea bazelor de date, prin schimbul de date între instituţiile statului au fost distruse.

Nu zic că MAI sau grănicerii nu îşi îndeplinesc misiunile cu responsabilitate, dar avem prea mulţi responsabili de fenomenul migraţiei, iar când împărţim aceeaşi responsabilitate la mai mulţi, se pare că nimeni nu mai e responsabil.

— Există, totuşi, careva date plauzibile cu privire la numărul celor plecaţi?

— E o problemă cu numărul cetăţenilor moldoveni plecaţi peste hotare. Diferite instituţii prezintă diferite cifre. Recensământul din 2004 a arătat că ar fi plecaţi din ţară 280.000 de oameni. Apoi Biroul Naţional de Statistică a arătat că ar fi vorba de 380.000, apoi – SIS a prezentat un raport din care reiese că ar fi vorba de 600.000, în presă a mai figurat cifra de un milion şi mai mult, OIM – la fel a dat nişte date, din care se vede că ar fi plecate circa 380.000 de persoane. Este foarte greu de monitorizat acest fenomen în cazul în care nu există o structură unică care să acumuleze datele. O structură care ar evalua numărul oamenilor care pleacă pe termen scurt, mediu, pe totdeauna. Experţii spun că este relativ simplu de monitorizat numărul de intrări şi ieşiri din ţară. Aceste date există, dar există o barieră de comunicare şi de schimb de date între Departamentul de Grăniceri şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale, care deţin această bază de date. Trebuie să remarc că e o bază de date foarte bună, apreciată la nivel internaţional, dar, cu mare regret, nu există acest schimb de date, făcându-se referinţă la confidenţialitatea datelor cu caracter personal. Nu este nevoie de a da nume, este nevoie doar de cifre, câţi au plecat şi câţi au venit. Calculându-se diferenţa pe lună, pe trimestru, pe an – am putea avea date mai exacte despre ceea ce se întâmplă cu populaţia în R. Moldova.

Astfel, suntem şi noi nevoiţi să aproximăm. Actualmente ne orientăm la o cifră de 650 sau 700 mii de persoane plecate, e doar o cifră dedusă din mai multe rapoarte.

— De ce au dorit mereu Guvernele să ţină în secret aceste date?

— O autoritate publică care ţine în secret datele cu privire la numărul oamenilor plecaţi urmează, probabil, tradiţia vechiului sistem sovietic, făcându-se referinţă la securitatea statului.

— E ruşinos pentru un Guvern să recunoască faptul că a pierdut atâtea sute de mii de oameni?

— Da, mai ales pentru perioadele electorale. Fiindcă întotdeauna datele demografice au fost ca o minge electorală foarte uşor de jucat. O forţă politică marca golul şi alta – îşi pierdea imaginea.

— Actualmente, numărul migranţilor creşte sau descreşte?

— R. Moldova a suportat un exod masiv la sfârşitul anilor ’90. Ulterior, fenomenul s-a stabilizat cumva, spre începutul anilor 2000. Prin 2002—2003, numărul celor care plecau peste hotare a început iarăşi să crească.

— Asta înseamnă că în acele perioade sutuaţia economică devenea mai gravă?

— Faptul că R. Moldova a supravieţuit în acei ani se datorează doar remitenţelor venite din partea migranţilor, ca bani remişi familiilor şi folosiţi pentru consum curent. Volumul anual al remitenţelor este aproape de mărimea unui buget naţional.

261-galca3— Cine sunt cei care au plecat, dacă e să le facem un portret colectiv?

— E vorba de capitalul uman calificat. L-a pierdut R. Moldova. Or, pe lângă migraţia sezonieră, în care e implicat capitalul uman necalificat – fiind vorba de muncitorii din construcţii care pleacă în (şi revin din) Ucraina sau Rusia, avem tinerii cu studii şi abilităţi care pleacă în Europa fără să mai revină. Grecia, Italia, România – sunt destinaţia celor cu facultăţi şi profesii. Asta înseamnă că în Moldova s-a investit mulţi ani în şir în educaţie, studii, creşterea profesională a acestor persoane. Din cauza sărăciei, acestea au plecat peste hotare, fiind încadrate acolo în munci necalificate. Şi au făcut asta pentru a supravieţui şi a asigura un trai decent familiilor rămase acasă.

— Dar vor mai reveni?

— Sunt studii care arată că o persoană aflată în străinătate mai mult de 5 ani îşi pierde legătura cu ţara de origine. În 5 ani orice persoană îşi găseşte rostul într-un alt loc, îşi găseşte un loc de muncă stabil, îşi creează o familie, sau o aduce din Moldova, îşi cumpără imobile, îşi iniţiază o afacere. La momentul actual, cel puţin 30 la sută dintre toţi migranţii moldoveni s-au rupt de Moldova şi nu mai doresc să revină.

— Migraţia sezonieră, deşi ne aduce înapoi muncitorii în doar câteva luni, ni-i aduce bolnavi, cu tuberculoză sau maladii sexual-transmisibile. Ce se poate face în cazul acestor oameni?

— Am ajuns la acordurile de colaborare şi de protecţie socială reciprocă, care se semnează, de regulă, între statele care exportă şi importă muncitori. Moldova nu se poate lăuda decât cu câteva acorduri semnate. Riscurile de îmbolnăvire printre migranţii ilegali sunt foarte mari, ei îndeplinesc munci foarte grele, cu norme duble, dar fără asigurări medicale sau alte garanţii sociale. După ce muncesc până la epuizare, se şi îmbolnăvesc, apoi, când se simt prea rău, vin în Moldova ca să se trateze.

Povara migraţiei asupra sistemului de sănătate publică în R. Moldova este foarte mare. Creşte numărul de persoane care revin din migraţie cu maladii sexual-transmisibile, cu SIDA. Suferă sănătatea reproductivă a populaţiei. Multe femei tinere care ajung gravide în migraţie muncesc acolo până în ultimele săptămâni de sarcină, fără consult medical şi fără odihnă. Când revin acasă să nască, se descoperă că problemele de sănătate sunt grave, avem cazuri de decese materne, decese infantile la naştere.

— Aţi remarcat că R. Moldova are probleme la capitolul egalitatea genurilor. Acum femeile, practic, lipsesc din Guvern, iar în Parlament sunt într-o minoritate distanţată. Credeţi că bărbaţii din politică ar putea vreodată să le ofere locul în instituţiile de stat?

— Actuala Guvernare cred că e mai puţin sensibilă la problema genurilor. Dar şi în perioadele precedente, când era un număr mai mare de femei în Parlament sau în Guvern, ele erau acolo puse de bărbaţi şi controlate de ei. Femeile aveau poziţii, dar nu aveau putere de decizie. Nu ştiu dacă ele au îmbunătăţit situaţia genurilor. Mă gândesc că acest fapt a agravat inegalitatea şi mai mult, când egalitatea se mima de dragul Europei şi al organismelor internaţionale.

— Deci până acum în Moldova avem două modele de egalitate de gen în structurile superioare de stat: femeile sunt puse în fotolii ministeriale de ochii Europei sau – nu sunt puse deloc. Şi cu drepturile omului ce e de făcut?

— În R. Moldova există un pseudomodel al protejării femeii din partea bărbatului. I se dă voie să intre sau să iasă prima pe uşă. În transport, i se oferă loc pe scaun, i se sărută mâna. Dar acasă sau în politică, comportamentul faţă de femei e cu totul altul. E o problemă de mentalitate. Problema genurilor există în viaţa privată, iar de acolo trece şi în vaţa publică. Bărbaţii trebuie să ajungă la decizia că trebuie să cedeze şi fotolii în Parlament, nu doar scaunul în troleibuz. Şi femeile trebuie să îşi manifeste mai activ implicarea în viaţa publică, mai ales în această societate în care nu se cedează locurile în politică atât de simplu.

— Cunoaşteţi femei cu abilităţi şi cunoştinţe suficiente ca să poată reprezenta azi statul la nivel înalt?

— Da, cu siguranţă. Avem potenţial feminin foarte profesionist, calificat, care poate face faţă diverselor responsabilităţi.

— În toţi aceşti ani, ce s-a întâmplat cu naşterea copiilor în R. Moldova?

— Începând cu 1986, în R. Moldova a început o descreştere a numărului populaţiei. De atunci se înregistrează tot mai puţine naşteri, iar morbiditatea a crescut de rând cu mortalitatea, oamenii au început să moară mai devreme, până a ajunge chiar la vârsta de pensionare.

Viaţa politică influenţează foarte mult demografia. Războaiele, deportările, represiunile, strămutarea persoanelor, migraţia – toate muşcă sever din numărul cetăţenilor. Acum se mai adaugă şi fenomenul îmbătrânirii populaţiei.

Pe parcursul a 19 ani se înregistrează un spor natural negativ, mai mulţi mor decât se nasc. Există Cartea Verde a Populaţiei, care oglindeşte starea noastră din 1990 până în 2008, de unde vedem că jumătate dintre bărbaţii R. Moldova nu ajung la vârsta de pensionare. 50 la sută dintre bărbaţi. E vorba despre aspecte de comportament, de responsabilitate faţă de viaţa personală, de fumat, alcoolism, accidente rutiere. Dar şi activităţile de producere cu risc sporit, care cauzează traumatisme şi decese, tot bărbaţilor le revin.

De fapt, cred că cea mai gravă problemă de azi a R. Moldova e criza demografică de mâine. Avem grave probleme demografice, care trebuie bine dirijate. Pentru a proteja starea populaţiei care se va naşte peste 15 ani, trebuie să începem cu programe concrete azi. Şi dezvoltarea economică a unei ţări nu poate fi planificată fără prognoze demografice.

Moldova, având aceste grave probleme, nu are o instituţie de stat care să gestioneze proiectele demografice. Este unicul stat din Europa şi din fosta URSS care nu are un Centru Naţional de Demografie. Moldova nu are nici cadre academice pregătite în domeniu, având atâtea instituţii de învăţământ superior, nu avem nicio catedră de demografie, nu avem o şcoală demografică. Sunt nişte încercări, probabil optimiste, la ASEM, unde din 2009 a început un curs de masterat în demografie. Mă întreb doar ce vor face cei 15 masteranzi după asta? Unde vor fi încadraţi la muncă? Nu există instituţii care i-ar prelua acum ca specialişti.

— Dacă numărul populaţiei descreşte din 1986, poate veni o zi când vom fi catastrofal de puţini?

— Institutul de demografie din Viena, una dintre cele mai cunoscute instituţii mondiale de cercetare demografică, luând în considerare indicatorii R. Moldova pentru ultimii ani, a venit cu nişte explicaţii privind viitorul nostru: către 2050 vom pierde un milion de oameni, iar în 2130 – Moldova ar număra doar 1,5 mln de oameni. Există un pericol, e un fenomen care afectează securitatea demografică a statului şi care – pe termen lung – ar putea cauza dispariţia lui.

— Reducerea natalităţii pune în pericol securitatea economică a pensionarilor. Cine va munci şi va plăti pensiile dacă forţa de muncă nu se mai naşte?

— A apărut o presiune foarte mare asupra sistemului de asigurare socială, o presiune care va creşte în următorii ani. Dacă statele bogate care se confruntă cu aceleaşi probleme încearcă prin mecanisme de stimulare financiară să motiveze naşterea copiilor, în statele sărace, cum e Moldova, soluţiile sunt foarte dificil de identificat. Moldova are nevoie azi de pregătire pentru diminuarea impactului acestui fenomen.

Cu regret, societatea noastră este interesată mai mult să primească şi mai puţin să dea. Aşa am fost ideologizaţi. Aşteptăm pensie, întrebăm de ce e mică. Sistemul de pensii e un răspuns la implicarea în muncă a fiecărui individ. E vorba de contribuţia personală a fiecăruia pe perioada activă de muncă. Acum cei tineri lucrează şi plătesc pentru ca cei bătrâni să primească pensia. Eschivarea de la plata impozitelor salariale reduce şansa bătrânilor de azi de a primi pensia, dar reduce şi şansa celor care lucrează azi de a primi pensia de mâine.

Şi vârsta de pensionare e un subiect sensibil şi ocolit, mai ales în perioadele electorale. Personal îmi exprim încântarea faţă de Guvernul Filat, care atunci când s-a discutat acordul cu FMI, a reuşit să îi convingă că vârsta de pensionare nu poate fi majorată. Totuşi, pe termen mediu, R. Moldova are nevoie de creşterea vârstei de pensionare.

Azi avem 57 de ani pentru femei şi 62 de ani ca vârstă de pensionare pentru bărbaţi. E una dintre cele mai mici limite de vârstă de pensionare în regiune. În multe ţări din zonă vârsta aceasta e de 62, 65, 67 de ani, şi se egalează cenzul de pensionare între bărbaţi şi femei. Mi se pare corect, e opinia personală a mea, nu a organizaţiei. Şi argumentez: durata medie de viaţă pentru femei e de 71 de ani, iar pentru bărbaţi – de 64 de ani. Teoretic, bărbaţii, ieşind la 62 de ani la pensie, se folosesc de ea doar 2 ani, iar femeile – o durată mai lungă. Dar aceste schimbări nu pot fi făcute fără a informa populaţia şi a explica toate situaţiile.

— Câţi copii ar trebui să aibă o familie azi, ca să aibă cine plăti pensiile mâine?

— Doar ca să menţinem balanţa demografică – e nevoie ca fiecare femeie să nască 2 copii. Iar pentru o creştere demografică e nevoie ca ea să aducă pe lume 3 copii. În ultimii ani avem o schimbare de mentalitate în instituţia familială, se adoptă comportamentul occidental de către tineri, se amână vârsta de căsătorie, se amână naşterea primului copil, motivându-se cu necesitatea de studii, carieră, probleme materiale. Familiile se limitează la un singur copil, şi aici văd doar un criteriu egoist, căci părinţii vor să îi dea acestui unic copil tot ce e mai bun, chiar şi stelele de pe cer.

Trebuie să înţelegem că vom fi tot mai puţini oameni apţi de muncă la întreţinerea unui pensionar, respectiv, când vom fi noi pensionari, vor fi şi mai puţini acei care să ne plătească pensia.

Acum circa 5—6 persoane angajate fac o pensie, dar curând vor fi 2 persoane apte de muncă la un pensionar. E nevoie de politici demografice pragmatice. În Franţa se dau alocaţii pentru naşterea celui de-al doilea şi al treilea copil, în valoare de 5000 şi 10000 de dolari. Moldova ar putea, cel putin, în timp, să acorde 10000 de lei pentru o familie care naşte 2, 3, 4 copii. S-ar putea, de asemenea, stimula creditarea pentru familii cu copii sau reducerea dobânzilor.

Dar toate aceste politici trebuie discutate şi calculate. Moldova are o Comisie Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare, creată în 2007 de Guvern, care este acum unicul instrument de dirijare a fenomenului demografic. Din păcate, în 2009, din cauza situaţiei politice, comisia nu s-a întrunit nici o dată. Ca o premieră, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a creat recent o structură pentru politici demografice. E un început bun.

— UNFPA e al 15-lea an în R. Moldova. Ce efecte au lăsat Guvernele din această perioadă asupra stării populaţiei?

— UNFPA a venit aici imediat după ce R. Moldova a devenit membră a ONU. Personal am fost antrenat în activităţile UNFPA chiar din 1995, şi probabil că sunt o memorie instituţională. Am colaborat cu toate Guvernele care s-au perindat în Moldova. Şi pot să confirm că starea populaţiei a depins de strategiile implementate de Guverne.

— Aţi găsit pe agenda Partidelor Politice problemele populaţiei?

— În trecut, toate Guvernele, şi cele aşa-zise democratice, şi cele mai puţin democratice, nu au pus în prim-plan aspectele demografice, în prim-plan erau problemele economice. Actualul Guvern e conştient de grava situaţie atestată în domeniu. Există voinţa de a depăşi criza demografică, au fost făcute câteva mişcări importante.

Guvernările precedente erau cumva preocupate doar de perioada mandatului, dar în aspectele ce ţin de populaţie un mandat nu înseamnă prea mult, trebuie să ai perspective pe termen mediu şi lung. Tendinţele demografice se observă în schimbul generaţiilor.

Pentru conformitate,
Alina RADU


Ziarul de Garda

Promote your Page too

Share