1500 de zile împotriva corupţiei
Valeriu Cemârtan
Sincer, sper să fi crescut tirajele de miliarde de ori. Sper să fie recunoscută valoarea scriiturilor colaboratorilor acestui ziar, francheţea şi îndrăzneala lor. Îmi place să cunosc mai multă informaţie, să-mi stimulez imaginaţia, creativitatea, cunoştinţele generale. La şcoală mă descurc la fel ca pe vremuri, bine. Nu s-au întâmplat prea multe, doar că am mai crescut. Despre generaţia mea pot spune că sunt puţini cei care tind să se autoperfecţioneze intelectual, majoritatea trăind de pe o zi pe alta. Elevii de azi nu mi se par destul de responsabili. Ar trebui să existe mai mult interes de cultivare. Dorinţa de a face carte e foarte importantă şi regret că nu descopăr suficiente cazuri de acest fel.
Vara, ca orice copil, mă odihnesc, stau cu prietenii, joc fotbal. Sunt un fan absolut al acestui sport.
Vă felicit pentru lansarea suplimentului Zona Publică. Cred că aceste pagini noi ar trebui să conţină opiniile cetăţenilor, politică, economie… Sunt şi alte teme asupra cărora merită să medităm.
Ştefan Urâtu, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului
Ziarul de Gardă e necesar întotdeauna. Este o greutate, o contrabalanţă în tendinţa abuzivă a autorităţilor de a dicta totul, de a ascunde adevărul, de a muşamaliza situaţiile inconvenabile imaginii lor, de a inversa lucrurile. Ziarul de Gardă este publicaţia care, de fapt, scoate la suprafaţă ceea ce este în realitate. Este un ziar care, din spusele petiţionarilor care ni se adresează, este singurul care scrie despre cazuri concrete. Am întâlnit oameni care ne spun că se vor adresa la Ziarul de Gardă. Înţeleg că acest ziar a devenit un simbol al luptei împotriva abuzului, pentru dreptate. În presa de la Chişinău lipsesc mai multe teme importante. Sunt pături sociale care nu au acces la sursele de informare, la presă. Din păcate, încă puţini oameni cunosc şi despre Ziarul de Gardă, în condiţiile în care este destul de vastă presa gestionată de putere. Oamenilor le este greu să se facă auziţi.
Zona Publică, gândesc eu, va oferi mai mult loc oamenilor simpli, va scrie despre justiţie şi despre injustiţie, or, în R. Moldova, investigarea cazurilor este un subiect problematic. Chiar recentele declaraţii de presă ale ministrului Pârlog, despre lipsa torturii în penitenciare, demonstrează făţărnicia regimului. Cunoaştem cazuri când deţinuţii sunt puşi să mănânce propriile petiţii adresate preşedintelui Parlamentului, şi sunt bătuţi pentru asta, iar ministrul Justiţiei declară că nu există probleme. Admit că nu le cunoaşte, pentru că stă mai mult pe lângă preşedinte, stă închis în birouri la care nu au acces cetăţenii. În mai multe instituţii publice situaţia e aceeaşi. Sunt structuri abilitate să lucreze cu scrisorile publicului, însă acest lucru este unul formal, inclusiv în cadrul Legislativului. În aceste circumstanţe, unele ONG-uri bat din palme şi spun că nu avem probleme, deşi nu mai avansăm de mult.
Pentru că spune adevărul şi nu a intrat în diferite jocuri cu puterea, Ziarul de Gardă nu poate fi suprimat de autorităţi.
Leonid Bujor, deputat AMN
Alături de alte ziare care promovează democraţia, Ziarul de Gardă este foarte important. În fiecare număr, publicaţia abordează teme ce prezintă interes pentru societate. Temele sunt abordate în stil critic, contribuindu-se astfel la soluţionarea lor. Ziarul de Gardă este incomod pentru actuala Guvernare, care nu înţelege un lucru simplu ca bună ziua: acolo unde lipseşte o critică constructivă începe stagnarea. Noi, însă, am trecut printr-o perioadă de stagnare, perioada brejnevistă, când lucrurile erau relatate laudativ, însă situaţia reală era cu totul alta. Apreciez că, în ciuda tuturor greutăţilor, jurnaliştii de la Ziarul de Gardă şi-au păstrat verticalitatea.
Mircea Eşanu, secretarul Alianţei Anticorupţie
Într-o societate ca a noastră, e nevoie de mai multe publicaţii ca Ziarul de Gardă. Asemenea medii de informare sunt necesare pentru acele spirite în care mai există un sentiment de libertate, pentru persoanele care nu acceptă să se informeze dintr-o presă slugarnică, laudativă şi tendenţioasă.
Gheorghe Susarenco, deputat AMN
În Ziarul de Gardă descoperim, săptămână de săptămână, un spirit de libertate. Jurnaliştii încearcă să descopere şi să facă cunoscute cazuri de corupţie şi de aplicare nedreaptă a legii. Deseori, însă, am impresia că eforturile presei democratice sunt similare cu cele ale deputaţilor din opoziţie, care fac interpelări, sesizează instituţiile statului, dar efectele sunt inexistente sau minime. O schimbare de ansamblu ar putea restabili încrederea cetăţenilor în lege, în presă, dar şi în instituţiile statului.
