Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   "Zubco a plecat..." Dar nu…

„Zubco a plecat…” Dar nu de tot?

„…Ceea ce s-a întâmplat în Pădurea Domnească şi după, arată la lipsa de discernământ a funcţionărimii noastre, care nu este capabilă, nu ştie, nu are elementarul bun simţ să-şi asume şi riscurile funcţiei, nu doar privelegiile şi avantajele ei. Moartea unui om, mai prejos decât o slujbă (la stat?)

„Capul” lui Zubco a căzut. Procurorul general a fost demis luni din funcţie, într-o şedinţă extraordinată a Parlamentului, cu votul unanim al tuturor fracţiunilor parlamenare şi a deputaţilor neafiliaţi, fără nici un apel la apărare – nici personal, nici din partea Consiliului Procurorilor şi nici a partidului (PDM), care l-a delegat (unii zic, i-a cumpărat) în 2009 postul de prim procuror al republicii. Demiterea lui Zubco s-a făcut, potrivit speakerului M. Lupu, „la cererea personală” a acestuia din 18 ianuarie, în trei zile de la depunerea cererii, aşa după cum prevede Regulamentul Parlamentului şi nu în una – după cum a încercat, marţi, să-şi însceneze demisia şeful Legislativului, M. Lupu.

29 de zile de tăcere

Demiterea lui Zubco s-a produs după 29 de zile de la aventura vânătorească din „Pădurea Domnească”, la care a participat Procurorul general, (a)companiat de alţi procurori, judecători, oameni de afaceri, şefi de întreprinderi şi instituţii de stat… şi la alte 16 zile, de când cazul a intrat pe mâna presei. Nu s-ar fi întâmplat nimic, poate (nu e primul caz când „boierimea” noastră îşi face cheful la vânat într-o Rezervaţie Naturală), dacă… dacă la acea vânătoare nu ar fi fost rănit mortal (din imprudenţă?!) omul de afaceri Sorin Paciu, dacă, în calitatea sa de Procurorul general, Zubco şi-ar fi respectat „mandatul” şi epoleţii de general şi nu ar fi încercat să dosească „accidentul”, să influienţeze martorii şi dacă, evident, Paciu nu ar fi decedat. Din nefericire, a fost altfel. Cazul, deşi cu o întârziere de două săptămâni, iese, totuşi, la suprafaţă. Mai mult, cel acuzat de omor este nimeni altul decât chiar Procurorul general. S. Mocanu de la Mişcarea „Anti-mafie”, care a scos cazul în public, insistă şi azi că Paciu a fost împuşcat de V. Zubco şi nu de Gh. Creţu, vicepreşedintele Curţii de Apel Chişinău – singurul bănuit, cercetat penal de procuratură în „cazul Paciu”. Cu toate acestea, pe durata celor 29 de zile, Zubco nu a dat semne de regret, nu şi-a reproşat nimic, şi-a căutat de vacanţă şi s-a opus, cu tot dinadinsul, demisiei (la început, încă una de onoare) din funcţie. Grav. Lecţia e oribilă: ceea ce s-a întâmplat arată la lipsa de discernământ a funcţionărimii de stat, care nu este capabilă, nu ştie, nu are elementarul bun simţ să-şi asume şi riscurile funcţiei, nu doar privelegiile şi avantajele ei. Moartea unui om, mai prejos decât o slujbă (la stat?)

În politică, adevărurile contează mai puţin

Tot luni, în aceeaşi şedinţă a Parlamentului, deputaţii au decis şi crearea unei Comisii parlamentare de anchetă, care se va ocupa de elucidarea circumstanţelor în care s-a produs tragedia din 23 decembrie. Comisia va trebui să stabilească pe cât de legală a fost vânătoarea din Pădurea Domnească, pe cât de operativ şi corect au acţionat organele de drept şi alte instituţii de stat în cazul aşa-zisului „accident” (dar, poate, omor la comandă?), în care şi-a pierdut viaţa S. Paciu, de ce, de cine şi la indicaţia (sau presiunile) cui a fost dosită o moarte de om? „Tăinuirea în sine a acestui accident nefericit este o încălcare gravă a legii”, iar „funcţionarii de stat, care au participat la tăinuirea omorului din Pădurea Domnească, vor fi demişi… Nu contează nume, funcţii, etc… Când vor fi probe, vor fi demişi”, spune premierul Filat. Primele „capete”, de fapt, au şi căzut. Primul care şi-a anunţat demisia a fost judecătorul Gh Creţu, bănuit că s-ar face vinovat de accidentarea mortală a lui Paciu, după care a demisionat directorul de la „Modsilva”, Ion Lupu – condiţionat de PL, care l-a numit în funcţie. Alte 5 demisii, prin ordinul ministrului de Interne, D. Recean, a vizat Poliţia de la Făleşti, pe lista demişilor fiind, inclusiv, comisarul raionului, V. Cojocaru. Şi lista nu se încheie aici, dacă ţinem cont că Comisia parlamentară de anchetă abia şi-a început activitatea, iar numărul participanţilor la vânătoare este de cel puţin 17 (potrivit altor surse, la cursa de vânătoare din 23 decembrie în Pădurea Domnească ar fi participat 30 de persoane), iar în afară de ei în tăinuirea „cazului Paciu” au mai fost implicaţi şi alţi funcţionari de stat, prin care s-a pus „veto” pe „accident” şi s-au „măturat” urmele de la locul crimei. Ţinând cont de faptul, că Comisia de anchetă întruneşte şi reprezentanţii opoziţiei parlamentare (4 din cei 9 membri sunt de la PCRM), s-ar putea să aflăm, cu timpul, lucruri curioase de tot. Dacă nu foarte triste. Nu este exclus ca, pe final, cele două comisii – cea de anchetă penală, gestionată de Procuratura Generală şi cea parlamentară, să ne spună lucruri diferite despre „caz” sau nu ne spună nimic, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte dosare, inclusiv 7 Aprilie… În politică contează interesele, adevărurile conterază mai puţin, sau deloc.

Morţi şi baricade

Deocamdată adevărurile în „cazul Paciu” rămân la nivelul celor relatate de presă, pentru că oficialii noştri, şi, în special, patronii lui V. Zubco, după ce au tăcut primele două săptămâni după vînătoare, în următoarele două au făcut-o pe avocaţii Procurorului General. PDM-ul, care este umbrela politică a lui Zubco, abia după ce a dat în bară, acum o săptămână, cu „autosuspendarea” din funcţie a Procurorului General, a decis să-l „jerfească”. Povestea cu „cererea personală” de demisie a lui Zubco, este pentru muşte. PDM-ul n-a avut alternativă. S-a văzut clar, din presă, că cu cât mai multă acoperire i s-a făcut lui Zubco, cu atât mai descoperit şi vulnerabil a devenit Plahotniuc, acuzat tot mai des în presă de complicitate la tăinuirea crimei din Pădurea Domnrască. Între V. Zubco, Procurorul General şi V. Plahotniuc, prim vece-preşedintele PDM şi al Parlamentului, PDM l-a trecut pe eşafod pe Zubco. Nu de alta, dar un V. Zubco, PDM-ul mai găseşte, un V. Plahotniuc, pe banii căruia se ţine partidul – nu prea. Calcul corect, dar cu termenul depăşit. „Jertfirea” întârziată a lui Zubco, nu a mai putut face cer senin de-asupra lui Plahotniuc. Revocarea lui din funcţia de prim vice-preşedinte a Parlamentului a fost cerută luni şi în stradă, şi în Parlament. PCRM-ul şi o parte dintre deputaţii PLDM şi cei neafiliaţi i-au cerut, de la mai multe microfoane, să plece. Marţi, în semn de protest, Marian Lupu, şeful de partid şi de Parlament al lui Plahotniuc, a încercat să-şi însceneze propria revocare din funcţie. Spectacolul a eşuat. PLDM a boicotat şedinţa, iar comuniştii au părăsit sala, revoltaţi că pe ordinea de zi nu a fost inclusă demiterea lui V. Plahotniuc. În răspuns, PDM-ul a declarat război PLDM-ului. Lupu i-a acuzat pe liberal-democraţii lui Filat că fac jocul comuniştilor şi a ameninţat cu alegeri anticipate. Teatru. Joc de păpuşi. PDM ameninţă Alianţa cu dizolvarea, sperând că astfel le va închide gura anti-Plahotniucilor şi îşi va putea scuti „sponsorul” de la dizgraţie. Pe naiba. O fi, poate, Plahotniuc „cineva” în PDM sau în mediile de spălare a banilor, ori în mafia imobiliară, dar în politică e loc gol. Doi ani şi ceva, pe a doua funcţie în Parlament şi fără nicio rezonanţă. Care-i baiul să-l mai ţii în prezidiu, mai ales că şi aşa s-a mers prea departe, dacă a ajuns să ştie Interpolul de el. Culmea. Să ajungi să pui soarta unui act de guvernare (a statului, dacă vreţi) în dependenţă de orgoliile, ambiţiile, mofturile, lungimea buzunarelor sau cultul personal al lui „X” sau „Y” (indiferent din care partid ar proveni el) e cel puţin neserios. Dar, de fapt, e paranoie curată. Pentrtu satisfacerea ambiţiilor de „mărire”, „liderii” partidelor trebuie să caute soluţii în propriile partide, să le dea funcţii, să instituie titluri onorifice, grade, decoraţii, arme nominale etc, dar nu, neapărat, funcţii de stat. Pomenile se fac în altă parte. În politică se face politică. De stat. Şi nu piaţă. Pentru că piaţa (2 milioane Euro pentru funcţia de Procuror General) ne-a adus acolo unde ne-a adus: cu morţi la vânătoare şi baricade în Parlament.

Jos procurorul. Sus cu el?

Marţi, la o zi după demiterea lui V. Zubco, Consiliul Superior al Procurorilor s-a grăbit să anunţe concurs pentru funcţia de Procuror General. În aceeaşi zi, V. Zubco a făcut prima sa declaraţie pentru presă, prin care s-a arătat foarte optimist vizavi de ancheta orchestrată de Procuratură în „cazul Pădurea Domnească”. Surse din anturajul lui Zubco susţin că fostul Procuror General „a plecat din funcţie, dar nu de tot”, că acesta forţează nota ca ancheta să fie finalizată cât mai repede posibil şi în cazul în care el nu va fi găsit vinovat, să poată candida pentru un nou mandat de Procuror General. Să fie posibil şi aşa ceva? Să poată Plahotniuc s-o facă şi pe asta?

Petru Grozavu