Zidul Berlinului nu a căzut

Zidul de la Berlin nu a căzut, ci a fost dărâmat. Cu ciocane, cu târnăcoape, cu toporașe. Bărbați puternici au lovit cu mult curaj în Zidul din piatră care trecea prin viețile lor, până l-au distrus, făcând posibilă reunirea celor două Germanii. Cei care ajungeau sus, peste Zid, erau înfruntați cu tunuri cu apă, dar rezistau. Era anul 1989, ziua de 9 noiembrie, timp rece, de toamnă.

La Chișinău, acum 30 de ani, ziua de 9 noiembrie prevestea proteste nemaivăzute până atunci în R. Moldova. Despre asta devenise clar încă la 7 noiembrie când, pe parcursul tradiționalei parade militare dedicată Revoluției bolșevice din 1917, mii de oameni au ieșit cu lozinci care aveau cu totul alt conținut, decât cel afișat tradițional la astfel de evenimente. În 1989, la 7 noiembrie, în Piața Biruinței (pe atunci), sute de oameni purtau lozinci neacceptate de putere: „Jos gândirea imperială! Demilitarizăm republica! Jos politica de import a cadrelor! Alegeri libere și democratice! Avem dreptul la istorie! Neostaliniști, eliberați scena politică! Jos dictatura comunistă!”.

Atunci, câteva sute de manifestanți, printre care și poeta-martiră Leonida Lari, au încercat să blocheze defilarea tancurilor prin centrul Chișinăului, iar un batalion al trupelor speciale a lovit în mulțime fără cruțare. Până atunci, cine, în Moldova sovietică, putea admite că o manifestare militară, dedicată Revoluției bolșevice, putea fi tulburată de o mână de oameni simpli, neînarmați, lipsiți de susținerea autorităților.

Peste doar o zi de la căderea Zidului Berlinului, în Germania, la 10 noiembrie, la Chișinău, manifestanții supărați din cauza măcelului de la 7 noiembrie, au decis să protesteze în fața Ministerului de Interne (Vladimir Voronin, ministru de Interne în acea perioadă). Protestele erau motivate și de intenția Comitetului Central al Partidului Comunist de atunci de a-i aresta și de a-i expulza din Moldova pe cei care s-au aflat pe prima linie la protestele din 7 noiembrie, ca să nu „molipsească” întreaga societate de molima protestelor.

La 10 noiembrie, oameni înarmați cu pancarte s-au postat pe treptele Ministerului de Interne, scandând „Violenţa generează violenţă”, „Jos miliţia antipopulară”, „De ce bateţi în fraţii voştri?”. Protestatarii cereau eliberarea persoanelor reținute în ziua de 7 noiembrie. În urma violențelor, 75 de manifestanți au fost reținuți, 145 de miliţieni au fost traumatizați. Au fost sparte geamurile ministerului.

În pofida amenințărilor și violențelor aplicate, cei adunați în fața Internelor au rezistat atunci, iar fermitatea lor a dat de înțeles întregii societăți că vine schimbarea, că schimbarea e inevitabilă. Puțini dintre cetățenii de la noi auziseră atunci despre căderea Zidului Berlinului, despre schimbările de regim din centrul Europei. Puțini, pentru că presa era controlată de partid, iar partidul nu accepta minți deschise.

Protestele de acum 30 de ani ar fi putut culmina altfel, dacă R. Moldova ar fi avut politicieni la fel de fermi și neclintiți ca și oamenii simpli, gata oricând să iasă în stradă ca să-și apere cauza. Au fost zile în care ei, oamenii simpli, au stat scut în fața unor politicieni, fără a-și da seama că aceștia sunt oameni de nimic, că profită de ei, că au alte interese și că sângele vărsat la proteste pentru ei înseamnă o simplă culoare, care le conferă suport și admirație publică.

După ce, în Germania, căzuse Zidul Berlinului, nemții au trecut la treabă. Au muncit, au zidit, nu ziduri noi, ci case, școli, spitale și întreprinderi. S-au gândit la viața lor și a familiilor lor. În Moldova, după căderea regimului sovietic, politicienii s-au gândit la putere, iar oamenii, cei care au răsturnat regimul, au visat. Au visat că-i aleg pe cei mai buni, că fiecare dintre cei aleși merită votul, suportul și chiar dragostea lor. Anii au trecut la fel de repede pentru basarabeni și pentru nemți. Dar, dacă ar fi să punem pe o balanță viața de aici și cea de acolo, am constata diferențe imense. Din tot ce s-a întâmplat aici în cei 30 de ani ne rămân în special niște amintiri și niște vise pierdute. Germanii, pe lângă amintiri, au un nivel de viață palpabil. Ce mare diferența!

PS: Astăzi, la București, în Parcul Academiei Române, va fi dezvelită o bucată din Zidul Berlinului, adusă la Bucureşti de Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu”’ al Academiei.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *