ZdG, campionul încrederii în ziare
Sunt zile în care mă bucur enorm că lucrez la ZdG. Acestea sunt zilele în care aflu că cineva dintre colegi a realizat un articol de rezonanță. Și zilele în care aflu că articolele bune din ZdG sunt citate de alte mass-media. Și zilele în care aud că unii dintre cititorii noștri își câștigă dosarele în instanță, făcând referință la ZdG. Și zile în care aflu că cineva de la ZdG a primit un premiu, sau două-trei. Și zilele în care aflu că cineva abonează ZdG deja al 5-lea sau al 14-lea an la rând. Și zilele în care aflu că niște tineri plecați din Moldova și-au abonat școala din sat la ZdG. În total se fac 365 de zile pe an, în care mă bucur de acest loc de muncă.
Este adevărat, sunt zile în care mă bucur pe jumătate de succesele ZdG, căci cel puțin o dată pe lună un reporter este agresat într-un spațiu public, și de câteva ori pe an suntem acționați în judecată de funcționari care nu cunosc legile, și în fiecare săptămână când trebuie să plătim instituțiilor de stat pentru acces la informații, și în fiecare zi când reporterilor ZdG le este îngrădit accesul la informații, reieșind că ar fi mai mult de 365 de zile în care ne simțim necăjiți.
Dar există zile în care vine o răsplată pentru toate necazurile. Zilele trecute am aflat că, respondenții la un sondaj realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent privind audiențele mass-media, au declarat că cea mai mare încredere pe care o au în ziarele din R. Moldova este încrederea în Ziarul de Gardă.
Ne-a crescut inima și ne-au trecut toate durerile cauzate de sistem. Încrederea e ceva de mare valoare în zilele noastre, e ceva pe care mulți o râvnesc, dar nu mulți o au, pentru că încrederea nu se procură cu bani, ci se obține prin muncă și devotament profesional.
Dacă analizăm rezultatele acestui sondaj sociologic, descoperim, fără surprize, că tirajele ziarelor sunt în declin permanent. O pătrime dintre respondenți citesc ziare săptămânal, și doar vreo 4% le citesc în fiecare zi.
Doar 25% dintre respondenți au declarat că abonează ziare, și peste 40% susțin că le împrumută ca să le citească. Un stat în care aproape jumătate dintre cititorii de ziare le citesc cu împrumut trebuie să își pună niște întrebări: 1.Dacă oamenii împrumută ziare, înseamnă că vor să le citească? 2. Dacă oamenii împrumută ziare, înseamnă că nu și le pot procura? 3.Dacă oamenii împrumută ziare, înseamnă că tirajele nu cresc și redacțiile nu se dezvoltă?
Sondajul despre care vorbim, mai arată că 25% dintre cetățeni preferă să citească ziarele la locul de muncă, sau în locul unde își desfășoară activitatea. În acest caz, instituțiile ar suporta cheltuieli minime de aproximativ 500 de lei anual, oferind 2-3 ziare angajaților săi.
Pe abonare.md aceste abonamente se pot face prin transfer bancar, primind factura. De ce nu le-am oferi colegilor acces la ziare, atâta timp cât acestea există? De ce nu am oferi un abonament în dar școlilor, bilbliotecilor, primăriilor, închisorilor, procuraturilor, restaurantelor, magazinelor, barurilor, fabricilor și întreprinderilor agricole?
Potrivit unui studiu realizat recent de Agenția britanică Reuters și Universitatea Oxford, țările în care cetățenii cred în mass-media, au și un nivel ridicat al transparenței guvernării, și un nivel ridicat de trai. În Finlanda peste 60% dintre cetățeni cred în mass-media, iar calitatea vieții în acest stat e și mai înaltă. Comparând cu cele 8,8% de cetățeni care sunt satisfăcuți de presa din Moldova, înțelegem ce cale avem de parcurs.
Aș aduce o ultimă pledoarie pentru presa scrisă: cei care aleg ziarele, aleg să citească o sursă pe care o cred și aleg să se informeze fără să fie întrerupți de publicitate. Publicitatea în ziare nu deranjează timpanele, iar dacă deranjează ochii – mâinile întorc imediat pagina. Cititorul de ziare se simte stăpân al ediției sale informative, alegând singur, cât și când va citi din orice text gazetăresc. Acest confort nu îl poate oferi, deocamdată, televiziunile, posturile de radio, iar edițiile on-line le urmează pe primele două în promovarea acestui disconfort.
