Vot în Parlament: „politic” sau „ştiinţific”?

Ceea ce vrea să facă Dodon e complot, e o răzvrătire împotriva firii, pentru că nu Dodon ne-a lăsat pe lume. Prin voia Domnului suntem cine suntem și ne chemăm cum ne chemăm. Nu noi ne alegem mama și tata, Neamul și Obârșia…

S-a împlinit? Nu s-a împlinit? Va fi? Nu va fi? Ne-am deșteptat ori nu ne-am deșteptat? Suntem alții sau tot aceiași, am evoluat, ne-am maturizat, suntem mai limpezi, mai puțin îndoctrinați și politizați, am devenit mai mult sau mai puțin rânzoși, suntem gata să evadăm din cercul vicios al unei propagande dogmatice, vicioase și ticăloase, sovietice și post-sovietice, prin care am fost crescuți în spiritul urii și înstrăinării față de tot ce ne-a fost dat, prin naștere, să fim, de la Dumnezeu, ca Neam și Tradiție. Uite că suntem din nou la ora întrebărilor. Și după 26 de ani de independență, la fel ca și până la ei. Suntem sau nu suntem gata să dăm Cezarului ce este al Cezarului?

Marți, Curtea Constituțională (CC) a dat aviz pozitiv unui proiect de lege, inițiat de fracțiunea parlamentară a PLDM şi semnat de 34 de deputați din toate fracțiunile parlamentare (PLDM, PDM, PL), cu excepția celor din partidele comuniștilor şi socialiștilor, prin care art. 13 din Constituția R. Moldova poate fi modificat, iar sintagma „limba moldovenească” înlocuită cu „limba română”. Este avizul Curții. „Acest proiect de lege vine să restabilească adevărul istoric despre cine suntem și ce limbă vorbim”, ne-a declarat, în aceeași zi, liderul fracțiunii parlamentare a liberal-democraților, Tudor Deliu. Potrivit lui Deliu, acum nimic, în afara voinței politice, nu-i mai împiedică pe deputați să pună capăt unei dispute de peste 20 de ani în jurul limbii de stat și să ajusteze Constituția la hotărârea CC din 5 decembrie 2013, prin care s-a stabilit că textul Declarației de Independență din 1991 prevalează asupra textului Constituției, votate în 1994. Iar în Declarația de Independență, precizăm, este specificat că limba oficială a R. Moldova este „limba română în baza grafiei latine”, ceea ce, în mod logic, înseamnă că parlamentul va trebui să ia în calcul decizia de marți (31 octombrie) a Curții și să ajusteze art. 13 din Constituție la Declarația de Independență. Șanse? Câte? Pentru a deveni lege, proiectul inițiat de liberal-democrați trebuie să adune în parlament cel puțin 67 de voturi. Nu va fi simplu. Doar aritmetic, problema nu va putea fi rezolvată, ținând cont de faptul că: Unu – inițiativa PLDM de modificare a art.13, adresată CC, a adunat doar 34 de semnături. Doi: din momentul în care deputații fracțiunilor parlamentare din partea socialiștilor și comuniștilor nu au susținut inițiativa PLDM, puțin probabil s-o facă acum, iar asta înseamnă 32 de voturi, la un loc. Din 101. Trei: PLDM și PL vor merge înainte, nu există nicio îndoială și votul lor este unul garantat. Nu există dubii că la fel vor proceda și transfugii din PLDM și PL, indiferent cu cine s-au asociat și unde au ancorat. Dar ce va face PDM? Câți dintre democrații lui Vlad Plahotniuc sunt dispuși să aprobe proiectul de lege, avizat pozitiv de CC, în situația în care părerile în partid pe acest subiect au fost totdeauna împărțite. Vorba președintelui Parlamentului, Andrian Candu: „în PDM există oameni care cred că limba vorbită este limba moldovenească, dar sunt și oameni care consideră că limba e română, așa cum consider și eu”, a comentat Candu decizia CC. În 1994, deputatul democrat, Dumitru Diacov, pe atunci PDAM-ist, vota pentru art.13 în varianta „limba moldovenească în grafie latină”. Nu a fost simplu și atunci, pentru că specificarea „în grafie latină” nu le-a fost și atunci multora pe plac. „Internaționala socialist-interfrontistă” din parlament, iar imediat după asta și șefii regimului separatist de la Tiraspol au lansat critici războinice la adresa legislativului și au protestat dur împotriva art.13, amenințând cu tot răul de pe lume. „Scrisul limbii moldovenești este alfabetul chirilic. Limba moldovenească în grafie latină este aceeași limbă română”, tuna și fulgera Ig. Smirnov, pe atunci șeful regimului separatist transnistrean. Parlamentul, însă, și-a văzut de treabă. Rațiunea și voința politică au fost mai presus de toate. Așa s-a mers înainte. Nu în totalitate, pentru că au existat și opțiuni pentru limba română, dar, oricum, s-a făcut un pas în față. Au trecut 23 de ani. Este gata Dumitru Diacov să voteze, de data asta, pentru „limba română”, conform avizului CC? Dar Marian Lupu, șeful fracțiunii parlamentare PDM care, până nu demult, avea teoria sa în problema limbii oficiale și afirma public, atunci când avea ocazia, că din punct de vedere științific limba pe care o vorbește este română, iar din punct de vedere politic – moldovenească. Era pe atunci șef de parlament, era și președinte al PDM. Azi nu mai este nici una, nici alta, deși rămâne parlamentar și, alături de Diacov, este unul dintre membrii partidului cu stagiu și influență în formațiune. Ce va face Lupu? Cum va vota: „științific” sau „politic”? Poziția lor în partid, evident, contează și e important să gândească politic, dar să acționeze științific. Faptul că Andrian Candu, unul dintre liderii PDM și șeful parlamentului, nu speculează și nu face comerț și nici politică din identitatea sa etno-culturală și lingvistică e un exemplu de urmat. Dar câți sunt capabili s-o facă? Și patru: Balanța „de forțe” la ziua de azi în parlament este de 69 (PDM, PLDM, PL, plus afiliații, 14 dintre care sunt transfugi de la Voronin) la 32 (socialiștii și comuniștii). Nevoia de vot este de 67. Să admitem că PDM pun mână de la mână și votează cu toții. Dar cei 14? Igor Dodon, care a luat în furci în aceeași zi decizia Curții, a promis că se va ocupa personal de caz și va face tot posibilul ca parlamentul să nu adune cvorumul de voturi, iar în cazul în care proiectul va trece – să nu-l promulge. Până la urmă, Dodon contează mai puțin. Sau deloc. Contează ce vor face ceilalți. Contează ce va face PDM. Ce va face Plahotniuc pe rol de lider al guvernării. E un test. Pentru cei de la guvernare, dar și pentru cei guvernați. Ceea ce vrea să facă Dodon e complot, e o răzvrătire împotriva firii, pentru că nu Dodon ne-a lăsat pe lume. Prin voia Domnului suntem cine suntem și ne chemăm cum ne chemăm. Nu noi ne alegem mama și tata, Neamul și Obârșia. Ele ne sunt date prin naștere și orice încercare de a ne lepăda de ele este o împotrivire voinței lui Dumnezeu.