Voronin şi Presa
O dimineaţă obişnuită de vară. Nimic nu prevesteşte lucruri deosebite. O rază de soare se strecoară prin termopanele vilei de la Condriţa. Vladimir Nicolaevici se trezeşte. Mijeşte ochii şi încearcă să privească la ceasul elveţian de pe noptieră. Nu desluşeşte nimic. Durerea de cap, după cheful din ajun, îşi face efectul. Se gândeşte cum să-şi înceapă ziua. Îl vede pe motanul Gorbaciov cum se linguşeşte la picioarele sale. „I-am pus numele omului care a distrus comunismul”, gândeşte Voronin în voce.
Se ridică din pat. Pijamaua de culoare mov îi luminează faţa obosită. Un gând îi trece prin minte. El crede că durerea de cap ar putea dispărea după câteva pahare cu vin. „Dar nu vreau să beau singur. Pe cine aş putea invita?”, se întreabă Vladimir Nicolaevici. Tot atunci, o idee îi lumină creierul. Voi invita la vila mea nişte jurnalişti. Dar de unde? Din Rusia, din România sau din R. Moldova? – îl tot chinuie gândurile pe Voronin.
Jurnaliştii români au nevoie de certificate pentru HIV/SIDA şi de acreditare, începe enumerarea. Vladimir Nicolaevici: unii jurnalişti moldoveni, însă, fac parte din Noua Dreaptă şi sunt extremişti, alţii scornesc minciuni ca să câştige o pâine. Cu aceştia nu vreau să stau de vorbă, o să mă doară capul mai tare, meditează preşedintele. Cel mai bine e să invit jurnaliştii din Rusia. Şi discuţia e mai uşoară ruseşte.
Un scurt telefon la sediul PCRM. „Vreau să invitaţi câţiva jurnalişti ruşi la vila mea”, a tunat Voronin în receptor. Între timp, Vladimir Nicolaevici se îmbracă în blugi, îşi ia o cămaşă şi se pune pe aşteptat. Curând, un maxitaxi intră în ograda vilei lui Voronin. Acesta iese în întâmpinarea oaspeţilor. Cu un zâmbet în colţul gurii, Vladimir Nicolaevici îi pofteşte la o călătorie prin „modesta” sa vilă. Jurnaliştii au văzut cum Voronin pescuieşte, s-au plimbat prin împrejurimi, apoi au coborât în beci. Acolo poliţe lungi, încărcate cu provizii pentru iarnă. Toate erau „Made in Moldova”. Apoi, ziariştii au fost serviţi cu vin, mere, nuci şi miere.
În toţi anii cât s-a aflat la putere, presa, dar şi societatea, au aflat mai multe despre preşedintele Voronin din presa rusă. Timp de opt ani, Voronin a împărţit presa în favorizată şi stigmatizată. Jurnaliştilor veniţi din Rusia nu li s-a cerut niciodată să prezinte certificat medical HIV/SIDA, de parcă în Rusia nu ar exista riscul îmbolnăvirii. Jurnaliştii ruşi nu au fost reţinuţi prin aeroport, ore în şir, fără hrană şi fără apă, nu au fost întorşi de la vamă şi nici nu au fost luaţi de poliţie şi duşi la comisariate. Jurnaliştilor ruşi nu li s-au răsucit mâinile în timp ce îşi exercitau meseria pe teren. Niciun ziarist rus nu a fost expulzat din R. Moldova.
De ce tocmai acum lui Voronin i se trezi dorinţa de a vorbi cu zeci de jurnalişti ruşi, înconjurat tot de atâtea camere de luat vederi? Oare dl preşedinte simte că a venit apusul pentru el? Oare preşedintele simte că i s-a încheiat apogeul şi în cel mai scurt timp nu îşi va mai aminti nimeni de el? Nici măcar ziaristul rus care s-a ales cu un borcan de castraveţi muraţi în urma vizitei la vila preşedintelui.
Veronica RUSSU
