Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Voronin - la Zagreb, liberalii…

Voronin – la Zagreb, liberalii – la CEDO

Acum două zile, a devenit clar numărul exact al concurenţilor electorali: 21, o treime din care o fac candidaţii independenţi, deşi se aştepta ca scorul să fie mai mare. S-a încheiat, aşadar, o etapă extrem de sensibilă, dacă ţinem cont că componenţa numerică a independenţilor şi a „partidelor de buzunar” a creat totdeauna emoţii în plus în campaniile electorale.

Nu trebuie, însă, să ghicim în cărţi ca să ne dăm seama că şansele pentru fiecare din cei 7 independenţi sunt nule, ca şi pentru majoritatea partidelor aflate în arenă. Un scor mai mare de 1,7 nu a înregistrat, în practica electorală de la noi, nici chiar independentul V. Ghileţchi, care a avut în spate un front electoral destul de organizat – Biserica Evanghelică Baptistă. Cât priveşte rezerva voturilor la final, aceasta riscă să nu fie nici ea pe măsura aşteptărilor iniţiale, 10-12 % maximum, şi asta datorită faptului că şansele de accedere în Parlament au sporit pentru mai multe partide decât se prognoza iniţial. În bună parte, acest fapt se datorează factorului electoral găgăuz, de data aceasta gestionat şi strict direcţionat de Moscova pe segmentul electoral de stânga. Votul găgăuzilor este, în linii mari, decis: PCRM, UCM şi PSD, partide care, dincolo de jocul scenic din faţă, îşi vor putea da mâna în viitorul Parlament, cu condiţia că vor trece toate. Depinde de scor şi, în dependenţă de el, de rolurile pe care le va distribui Moscova viitorilor jucători din scena legislativă de la Chişinău. Dacă, desigur, acest joc de culise nu va fi dejucat până în 5 aprilie. Scorul final pentru viitorul Parlament ar putea creşte, în consecinţã, de la 3-4 candidaţi – la 5-6. Contează, din acest punct de vedere, alte două segmente importante de voturi, cel transnistrean, care, oricum nu va putea fi gestionat de Rusia în măsura în care îi va reuşi să o facă pe „frontul gagauz”, şi votul comunităţilor externe, care, dacă nu va fi monitorizat cu stricteţe, riscă să ajungă un vot deraiat şi, în consecinţă, absurd.

Riscurile de fraudare a voturilor la secţiile de votare din instituţiile diplomatice rămâne a fi enorm, dacă partidele de opoziţie se vor limita la monitorizarea alegerilor doar de către OSCE. Şi nu din cauza OSCE, ci din cauza coloraturii politice a corpului diplomatic şi a practicilor electorale de la noi, pe care OSCE s-ar putea nici să nu le bănuiască. Pericolele în acest sens sunt foarte mari, în special pentru voturile moldovenilor din Rusia. Există prea mult interes pentru votul lor, mai ales în exterior. Să nu uităm că, în Rusia, pe lângă faptul că avem o armată enormă de gasterbeiteri, mai avem şi o armată regulată de mercenari politici, foarte bine organizaţi şi gestionaţi. Şi, evident, nu în interesele suverane ale R. Moldova. Aşa că, dacă opoziţia liberală şi-a declinat, cumva, capacitatea de a avea membri de comisii în cele 33 de secţii de votare din străinătate, nu ştiu care ar mai fi rostul dosarelor depuse la CEDO şi un eventual câştig în aceste dosare? Poate doar unul de imagine. Atât.

În timp ce liberalii îşi fac dreptate la CEDO, preşedintele Voronin îşi caută şi el sprijin, inclusiv de imagine, nu doar la Moscova, ci şi în capitalele europene. Doar într-o singură săptămână electorală spre Europa au plecat din Chişinău două „Ordine de Onoare” şi o medalie „Meritul Civic”. Nu ne-ar mira preşedintele cu nimic, dacă în cadrul preconizatei bi(tri)laterale (?) de la Tiraspol s-ar întâmpla să mai scoată din sertar vreo medalie, un ordin sau şi una şi alta. Deşi vizita-fulger de ieri din Croaţia, într-o strictă componenţă de familie, lasă loc presupunerilor că Voronin se pregăteşete pentru o variantă mai rea decât cea de viitor preşedinte de Parlament.

Petru AMARIEI