Vor minorităţile război?
La Chişinău, minorităţile etnice riscă să fie puse din nou pe foc, aşa cum s-a mai întâmplat de la 1990 încoace. «Cineva» caută să speculeze drepturile lor, pentru a-şi satisface ambiţiile sau interesele.
Zilele trecute, V. Klimenko, preşedintele Mişcării social-politice «Ravnopravie», tot el şi preşedinte al Congresului comunităţilor slave din R. Moldova, încerca să-şi reconsidere statutul de cel mai mare apărător al drepturilor minorităţilor etnice pe «moşia» dintre Prut şi Nistru. Prezent într-o conferinţă de presă şi asumându-şi, dintr-o inerţie mai veche, rolul de «şef de trib», acesta a acuzat noua guvernare de la Chişinău de discriminare etnică, motivând cu faptul că Guvernul Filat nu întruneşte şi reprezentanţi ai minorităţilor. Este un argument? Mai degrabă un moft. Un pretext de a ieşi «în faţă». Sau de a arunca cu căciula în tren – mă refer la noile politici de relaţie cu lumea, anunţate de AIE.
Prost inspirat, dar obsedat, ca totdeauna, de mania «aflării în treabă», Klimenko n-a făcut decât să reitereze acelaşi refren ofticos, pe care «soră-sa», V. Abramciuk de la Partidul socialist, îl specula în Parlament la investirea în funcţie a Guvernului Filat. Aceleaşi acuzaţii: «De ce nu aveţi pe listă nici un ministru de la minorităţi?» – întreba retoric tovarăşa deputat socialist pe lista comuniştilor, ştiind că ceea ce întreabă e o pură speculaţie politică şi nu o revendicare legală. Să nu ştie Abramciuk că nicăieri în lume guvernele nu se aleg după criterii etnice şi, mai ales, în Rusia, pe care emisarii ei la Chişinău o reprezintă cu atâta aplomb şi cvasi-sovietism în pledoariile lor pro-minorităţi? Curios lucru, de ce în problema drepturilor etniilor netitulare şi apărării acestor drepturi, organizaţii gen «Ravnopravie» nu vin să-şi acopere revendicările lor la Chişinău cu probe din practica rusească: şi în cazul componenţei etnice a guvernului sau a parlamentului, a limbilor de lucru în Duma de Stat, a celor oficiale în Rusia (care e un stat confederal), a autodeterminării etnice etc?Nu există aceste practici? Nu convin? Sau Rusia inventează reguli de joc valabile doar minorităţilor din afara Rusiei?
Zilele acestea, pe mai multe site-uri a apărut o altă iniţiativă, mai aberantă decât toate speculaţiile de până acum, la tema minorităţilor etnice. Tot «cineva» lansează ideea constituirii «Asambleei popoarelor din R. Moldova» (?!), un fel de colhoz politic pentru minorităţi. De ce? Pentru a le «paşte» mai uşor. E a treia acţiune, la acelaşi subiect, pe durata ultimei luni, dacă ţinem cont că imediat după învestirea în funcţie a Guvernului Filat, acelaşi Klimenko ameninţa cu război civil R. Moldova în cazul în care Chişinăul va merge pe ideea apropierii de România şi UE.
Ce şanse la viaţă au aceste exerciţii de şantaj, dincolo de caracterul lor speculativ? Niciuna. Minorităţile etnice din R. Moldova nu mai sunt materialul brut de la 1990 sau 1992, ca să faci din ele tunuri sau carne de tun. Azi nu mai sperii pe nimeni nici cu România, nici cu UE. Să nu uităm că primii care au adoptat în mod organizat cetăţenia română au fost alolingvii şi nu moldovenii, şi primii care au emigrat în România sau Europa au fost tot ei. Câtă «armată» are azi în spate Klimenko sau alţii ca el, ca să poată şantaja cu război R. Moldova? Nu prea. Klimenko este consilier municipal Chişinău de vreo 10 ani. În niciun scrutin «Ravnopravia» sa nu a acumulat mai mult decât un singur mandat din cele 51 (ultimul scor, din 2007, în bloc cu Partidul socialist, e de 3,29%). Pe plan naţional, în alegerile parlamentare din 5 aprilie, «Ravnopravie» nu a putut acumula, în coaliţie cu alte 5 partide din cadrul UCM-ului lui V. Tarlev, nici măcar 3% din sufragii (2,75%). Aşa că «regele» e cam gol. Şi spectacolele politice cu alde Abramciuk, Mişin, Babenko, Kendighelean, Klimenko etc. pe rol de «capre» şi etnicii minoritari re rol de «oi» nu mai prinde. Antract? Nu. Sfârşit.
Petru AMARIEI
