Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Violuri şi incest la recepţie

Violuri şi incest la recepţie

Marţi-seară am fost la o mică recepţie într-o instituţie internaţională, adică la unul dintre evenimentele care îţi oferă posibilitatea să te destinzi, să discuţi relaxat cu oameni interesanţi pe care nu ai cum să îi inviţi la o cafea împreună, să serveşti un ceai aflând ce mai fac reprezentanţii beaumonde-ului.

N-am stat decât jumătate de oră, dar am adunat de lucru pe vreo câteva luni. Şi nervi – pentru mai mulţi ani. Am aflat despre o fetiţă care a fost supusă incestului de la 6 ani, şi despre ce îi făcea tatăl ei biologic ani în şir, şi despre faptul că acest tată o bătuse pe maică-sa până aceasta s-a smintit, iar atunci când o rudă l-a surprins pe tăticul beat abuzând-o din nou de copilă – l-a reclamat la poliţie, şi aşa s-a făcut că fetiţa a fost reprezentată la medic şi pe la alte instituţii de către tutorele său legal, tăticul.

Am mai aflat despre o mamă care la 35 de ani are 13 copii şi e iar însărcinată. Copiii ar trebui să fie fericiţi lângă mama lor, dar s-ar putea să nu fie. Căci mama şi tata aparţin unei biserici care interzice orice protejare de sarcină. Acum medicii spun că starea de sănătate a femeii este critică, ba chiar mai mult – femeia are deja dereglări psihice şi, din rolul său de mamă, se descurcă doar cu funcţia gestativă şi de alăptare. Acum medicii nu mai garantează supravieţuirea ei la următoarea naştere. Oricum, cu sau fără mamă, cei mai răsăriţi dintre cei 13 nu merg la şcoală, căci părinţii acceptă ca ei să facă doar studii religioase.

Am mai aflat multe despre expertiza medicală şi despre tragedia expertizării medicale a violului. În Republica Moldova nu există experţi independenţi care ar documenta traumele, inclusiv cele comise în cazul violurilor. Există doar medici legişti în raioane, care se supun cumva Centrului de medicină legală. Da, centrului cela compromis, acela care nu şi-a cerut niciodată scuze pentru “gazul necunoscut” care l-ar fi omorât pe Valeriu Boboc.

Am mai aflat că o iniţiativă legislativă care ar interzice graţierea pedofililor nu a trecut avizul unei instanţe de stat, care ar fi explicat neavizarea prin faptul că ar putea fi lezat dreptul preşedintelui R. Moldova de a graţia şi amnistia orice persoană.

În acea jumătate de oră am primit multe solicitări, să scriem despre persoanele supuse torturii, violenţei domestice, altor abuzuri. Am aflat (ştiam de mult, dar am mai aflat o dată) că procesele cu violurile durează ani în şir, ani în care victimele minore sunt cărate non-stop prin instanţe, în timp ce violatorii sunt (aproape) mereu de negăsit.

Toată seara m-am gândit la copiii din aceste istorii şi n-am putut scăpa de imaginea lor nici miercuri. Miercuri mi-a sărit în ochi topul ţărilor care oferă cele mai bune condiţii pentru maternitate, realizat de UNICEF. Norvegia şi alte state europene oferă copiilor nu doar şansa de a avea părinţi, ci şi posibilitatea unei protecţii fizice, psihologice şi legale în cazul oricărui abuz.

M-am  gândit şi la recepţiile la care nu am mers şi la cazurile de care nu am aflat pe această cale. M-am gândit şi la faptul că, dacă toţi jurnaliştii ar renunţa într-o bună zi să stea ciucure în faţa Parlamentului şi ar descrie fiecare istoria unui incest, dar nu cu detalii despre sex, ci cu detalii despre acţiunile, non-acţiunile şi corupţia de la poliţie, procuratură şi judecătorii atunci când aceste cazuri sunt anchetate în instituţiile de stat, faţa presei din R. Moldova ar arăta altfel, ar fi mai puţin sexistă şi mai mult justiţiară.

Tot ieri, la Chişinău a avut loc o altă recepţie. Cea a miniştrilor Parteneriatului Estic. Dar înainte de recepţie, Comisarul Stefan Fule a declarat pentru presă ceva foarte frumos, ca despre o ţară din topul celor în care e bine să trăieşti. “Moldova este un exemplu foarte bun, care demonstrează modul în care determinarea şi implementarea reformelor convenite şi creşterea asistenţei UE pot aduce o ţară mai aproape de UE pentru beneficiul cetăţenilor săi.”

Nu ştiu ce s-a vorbit la recepţia de după această declaraţie. Sper foarte mult că s-a vorbit despre sex, în contextul abuzului sexual asupra minorilor, despre abuzurile de tot felul asupra cetăţenilor, care nu ar mai trebui să sufere într-un stat calificat drept “un exemplu foarte bun”.

Alina Radu, alina.radu@zdg.md