Vine Putin sau pleacă Dodon?

Anul care vine va fi unul de cumpănă pentru R. Moldova. Avem alegeri prezidențiale și, posibil, alegeri parlamentare anticipate. Rusia se pregătește să dea, cu Dodon, lovitura de gratie pentru R. Moldova: federalizarea… Dodon a promis că Putin va veni în R. Moldova în 2020. Iar Putin nu se pornește la drum, pur și simplu.

2019 pleacă în mai puțin de două săptămâni și ne lasă într-o situație mai proastă, decât ne găsise. Pe toate dimensiunile. A fost anul unor mari provocări și perturbări, generate de alegerile parlamentare din 24 februarie, căderea regimului Plahotniuc, lansarea și eșecul unei alianțe de guvernare hibridă pro-Vest-pro-Est (PSRM-PAS-PPDA), învestirea și demiterea, la cinci luni distanță, a Guvernului pro-UE al Maiei Sandu, crearea unui nou (vechi) tandem la guvernare PSRM-PDM, fortificarea stângii pro-ruse… Și asta nu e tot.

2019 ne găsea sufocați sub regimul oligarhic al lui Plahotniuc și ne lasă, pe final, nu doar sufocați, dar și trădați de regimul pro-Putin al lui Igor Dodon. Diferența? Plahotniuc cu PDM a venit în politică să se îmbogățească repede și cât mai mult. Și a terminat-o după cum știm: este fugar prin lume. Dodon, spre deosebire de Plahotniuc, are și el slăbiciunea banului, dar și mai mult pe cea a falei. E om fălos de firea lui, iar cu făloșii știți care-i treaba: laudă-i oleacă și ei sunt gata să-i ia la înjurat și pe alde taică-su. Dodon e un personaj slab de caracter, departe de politică, complexat și, în virtutea acestei slăbiciuni, în toți anii de când a ajuns președinte, el nu și-a căutat atât de funcție, cât de imagine și de ajustarea mantalei la orice ordin al lui Putin. Cunoaștem caracterul relațiilor Dodon-Putin sau Putin-Dodon. Vladimir Putin l-a făcut pe Igor Dodon președinte, iar Dodon s-a obligat, în schimb, să facă jocul Rusiei la Nistru și să rezolve problemele transnistreană și cea a trupelor ruse din Transnistria, în spiritul frăției multiseculare ruso-moldovenești. Ce ar însemna asta? O nouă recolonizare rusească a Moldovei de la est de Prut. Dodon motivează că noi avem nevoie de bune relații cu Rusia. Nu cred că, la Chișinău, în mediul politic sau în afara lui, există cineva care ar pune la îndoială sau ar fi împotriva bunelor relații cu Rusia. Dar nu cu orice preț. Pentru Dodon, însă, problema prețului nu există. Dodon e gata să plătească orice preț, pentru că Dodon, nu de știe de ce, și-a băgat în cap că el trebuie să rămână în istorie și reunificarea Transnistriei cu Basarabia (reintegrarea R. Moldova) este șansa lui. Și aici, problema de acum nu mai este a lui Dodon, problema este a noastră cu Dodon, pentru că ceea ce vrea să facă (și a făcut deja în mare parte) ne poate juca festa.

Dacă Plahotniuc a intrat în gura lumii ca hoț (pe care de jumătate de an îl caută toți și nu-l găsește nimeni), Dodon este perceput în spațiul public întâi de toate ca negustor și trădător. Dodon a mai trădat. Să ne amintim, cel puțin, cum și de ce a plecat de la Voronin. Există inițiat și un dosar penal pe numele lui pentru trădare de țară – o premieră pentru R. Moldova. În anii lor de aflare „la domnie” a greșit și Snegur, au greșit și Lucinschi, și Voronin, au greșit mai mulți. E greu să nu greșești în relațiile cu Rusia, acest mastodont al politicii globale, numai că ceea ce face, conștient și constant, de trei ani încoace, Igor Dodon, nu se mai integrează în limitele unei greșeli. Dodon este exponentul clasic al vechii boierimi moldovenești, care în lupta pentru domnie s-au trădau și s-au vândut Porții și, o dată cu ei, au vândut secole la rând și Moldova, otomanilor. Să mai zică cineva că nu avem și noi tradiții la domnie în R. Moldova. Grație acestei „tradiții”, în 2019, după aproape 30 de ani de la declararea independenței, s-a întâmplat cel mai prost lucru care putea să se întâmple pentru noi: Putin a pus stăpânire pe R. Moldova, fără război. Mai diplomatic spus, Rusia și-a restabilit controlul și influențele pe care le-a avut între Nistru și Prut până la 1991. Mai rămâne să fie semnat de Putin și Dodon Planul Kozak-2 (un nou Pact Molotov-Ribbentrop pentru Basarabia) și avem proiectul încheiat. Cineva mi-ar putea reproșa că nu mai e chiar atât de grav, că amplific culorile, că nu mai e Putin de capul lui să facă tot ce-i trece prin minte. Da, situația în dreapta Nistrului nu este (deocamdată) identică cu cea din stânga (deși Dodon și Krasnoselski îl slujesc cu aceeași supușenie pe Putin) și regimul constituțional la Chișinău rămâne (încă) cel declarat în 1991, și mai suntem stat unitar, și nu a fost dat jos Tricolorul, Istoria Românilor nu a fost alungată din școală, Mitropolia Basarabiei nu a fost interzisă, Româna rămâne limbă de stat, frontiera cu România rămâne deschisă, asocierea cu UE și cooperarea cu NATO rămân valabile, tancurile rusești nu stau pe Prut… Așa e, doar că R. Moldova a ajuns să fie guvernată din acest an de mercenarii politici ai Moscovei, care sunt gata într-o singură noapte să schimbe condiția de independență și de suveranitate a R. Moldova, așa cum putea să se întâmple în 2003, pe timpul președinției lui Vladimir Voronin (Memorandumul Kozak). Scenariul, însă, a fost dejucat de SUA. Cum ar putea fi de data asta, greu de prezis, în situația în care, după demiterea Guvernului Maiei Sandu, Rusia, prin serviciile sale speciale, controlează tot spectrul de putere și de acțiune în R. Moldova: Președinția, Parlamentul, Guvernul, Armata, Securitatea, Internele, Poliția de frontieră, Paza de stat, Procuratura (noul procuror general, Al. Stoianoglo, deși se spune că ar fi un profesionist, în plan politic gândește la fel ca și Dodon și Vlah), Justiția, Curtea Constituțională, iar după ultimele alegeri locale – și Primăria Chișinău. Astăzi, R. Moldova este guvernată (?!) de Dodon, Greceanâi și Ceban (recentul primar de Chișinău), iar aceștia sunt guvernați de Putin, Kozak și Lavrov. Este cea mai mare „realizare” a vizitelor de trei ani la rând a lui Igor Dodon la Moscova. S-a așteptat, cumva, cineva la altceva?

Putin a reușit să facă, pe cale pașnică (preluarea „democratică” a puterii de stat în R. Moldova) mai mult decât a făcut Elțin pe calea războiului, în 1992. Politica pașilor mici a Kremlinului s-a arătat a fi mai eficientă (și prin asta mai periculoasă), decât cea a războiului deschis, pentru că războaiele costă, lasă urme, fac probleme…

Anul care vine va fi unul de cumpănă pentru R. Moldova Avem alegeri prezidențiale, și, posibil, alegeri parlamentare anticipate. Rusia se pregătește să dea lovitura de gratie pentru R. Moldova: federalizarea. Dodon a promis că Putin va veni în R. Moldova în 2020. Iar Putin nu se pornește la drum, pur și simplu. Va veni Putin? În caz contrar, va trebui să plece Dodon.