Vine APCE. Ş-ap’ ce?
— Au venit raportorii APCE.
— Ş-ap’ ce?
E un fragment de dialog auzit ieri într-o instituţie guvernamentală de la Chişinău. Într-adevăr, Lise Christoffersen (Norvegia) şi Piotr Wach (Polonia), coraportorii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) pentru monitorizarea obligaţiunilor şi angajamentelor asumate de Republica Moldova, au efectuat o nouă vizită de informare la Chişinău în perioada 28 noiembrie – 1 decembrie.
Raportorii au revenit, după zeci de vizite efectuate de la 1995 încoace, în timpul cărora au fost făcute tot atâtea rapoarte, care conţin, la un loc, sute de prevederi obligatorii pentru Guvernele R. Moldova. Recomandările APCE nu sunt pentru binele Consiliului Europei, nici pentru fericirea Strasbourgului, ci pentru viaţa de zi cu zi a cetăţenilor Moldovei, dar, nici raportorii, nici cetăţenii R. Moldova nu le-au mai văzut îndeplinite.
Să le luăm însă pe rând. În Rezoluţia APCE din 2007, există câteva puncte care par copiate din rapoartele anterioare, dar şi din cele ulterioare, din 2009 şi mai târziu.
Iată, de exemplu, ce conţin “obligaţiunile R. Moldova” asumate în 2007 faţă de APCE: „Asigurarea faptului că toate acuzaţiile de rele tratamente sau tortură devin subiectul unor investigaţii prompte şi independente, implementarea deplină şi fără întârziere a tuturor recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane sau Degradante”.
Atunci, în 2007, raportorii au sesizat cazurile de torură în instituţiile publice, au scris rapoarte, au făcut recomandări şi s-au asigurat că Moldova şi-a asumat obligaţii, după care au plecat. Au revenit în 2009, ca să constate următoarele:
„Asambleea este profund îngrijorată de acţiunile de violenţă care au fost comise de poliţie pe durata evenimentelor postelectorale, unde au fost raportate cazuri de “bătăi şi rele tratamente”, dar şi violarea dreptului la un proces echitabil.
Asambleea solicită în mod de urgenţă o investigare independentă şi completă a tuturor acuzaţiilor de violenţă, iar cei responsabili să fie judecaţi”.
Raportorii au făcut raportul, au lansat recomandările de rigoare şi au plecat. Au revenit în 2011, întâlnindu-se iară şi iară cu reprezentanţii puterii. Ceea ce au aflat raportorii vom afla probabil în curând din noul raport al APCE privind vizita de monitorizare. Eu cel puţin sunt sigură că în noul raport va exista iarăşi un capitol extins cu privire la neelucidare, investigarea neadecvată şi impunitatea absolută a celor care se fac vinovaţi de cazurile de tortură.
În legătură cu impunitatea torţionarilor, garantez existenţa unui alt capitol similar, care se referă la transformările necesare în interiorul poliţiei, procuraturii şi judecătoriilor. Nu va fi greu de creat asemenea capitole, se va face copy-paste din raportul anului 2007:
„Este necesară reforma judiciară, pentru garantarea independenţei şi creşterea eficienţei şi profesionalismului judecătorilor, implementarea strategiei de consolidare a sistemului judiciar şi a planului de acţiuni în cooperare cu CE, abilitarea instanţelor cu echipamente de înregistrare, calculatoare, baze de date electronice”.
Dacă nu e nobil să se copieze din 2007, se poate prelua vreun alineat din raportul pentru 2009: „Este necesară creşterea eficienţei şi profesionalismului judecătoriilor şi creşterea încrederii populaţiei în eficienţa sistemului judiciar împotriva cazurilor de încălcare a drepturilor omului”.
Ambele rapoarte conţin alineate întregi dedicate poliţiei: “Reforma continuă a poliţiei, crearea remediilor eficiente împotriva violenţei angajaţilor poliţiei. Sunt necesare traininguri pentru ofiţerii de poliţie, pentru asigurarea faptului că ei acţionează întotdeauna în conformitate cu legea”. Angajaţii procuraturii sunt şi ei enumeraţi în lista reprezentanţilor structurilor de stat care au nevoie de training continuu.
Nu mai am spaţiu să enumăr punctele dedicate combaterii corupţiei, necesităţii implementării Strategiei Anticorupţie şi a Planului de Acţiuni şi a mecanismelor pentru combaterea corupţiei în instituţiile publice, precum şi implementării unor măsuri eficiente de prevenire a spălării de bani, a finanţărilor criminale pentru partidele politice.
„Printre subiectele abordate în noiembrie 2011, coraportorii APCE s-au axat în special pe situaţia politică curentă, reforma justiţiei, măsurile întreprinse în vederea combaterii corupţiei şi crimei organizate, precum şi implementarea Rezoluţiilor APCE”, comunică serviciul de presă al CE. Azi raportorii APCE vor ţine o conferinţă de presă şi vor pleca. Apoi vor face un nou raport public, în care vor răsuna noi obligaţii pentru Moldova, care sunt de fapt aceleaşi. Va fi oare raportul din 2011 diferit de cel din 2007 sau de cel din 2009? Dacă guvernele s-au schimbat, cum putem avea rapoarte similare?
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
