Victor Moşneag: O presă de doi bani
În iulie 2009, aproape toată mass-media cu nume din R. Moldova participa la o conferinţă de presă organizată de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) referitoare la corupţia de la sesiunea de bacalaureat din acel an. Ofiţerii Centrului anunţau atunci că 8 funcţionari de pe lângă Ministerul Educaţiei (ME) sunt cercetaţi pentru luare de mită. Adrian Ghicov, directorul Agenţiei de Evaluare şi Examinare (AEE), era numit de Centru „capul reţelei”. Spre deliciul presei, ofiţerii anticorupţie au oferit şi detalii despre probele acumulate de ei, cele care au dus într-un final la arestarea funcţionarilor.
„200 de euro pentru o notă mărită la română şi 300 – la geografie”, cam acestea erau atunci titlurile din presa de la Chişinău, care vuia cu subiecte la această temă. Nebunia a durat însă doar câteva zile, ca mai apoi apele să se liniştească. Apăruse alte comunicate de presă şi alte conferinţe ale organelor de drept care suscitau interesul. Dosarul BAC-ului a fost tras pe linie moartă de majoritatea instituţiilor mass-media. Fără teama de a fi acuzaţi de lipsă de modestie, menţionez că ZdG a fost singura instituţie care nu a uitat de acest dosar şi a încercat să obţină reacţii de la toţi cei implicaţi şi acuzaţi de coruperea BAC-ului.
În cadrul dosarului, au avut loc foarte multe şedinţe de judecată publice, atât în prima instanţă, cât şi la Curtea de Apel. Niciun jurnalist nu a fost prezent. Singura instituţie care a scris despre decizia primei instanţe a fost tot ZdG, la fel cum şi în numărul de astăzi ZdG scrie despre decizia definitivă din „Dosarul BAC-ului”, venită la aproape doi ani de la demararea acelui uriaş scandal, catalogat de presă drept „cel mai mare scandal de corupţie din istoria sistemului educaţional din R. Moldova”.
Ce concluzii putem trage din toată această succesiune de evenimente? În următoarele rânduri voi încerca să fac abstracţie de faptul că reprezint o instituţie mass-media, să uit de colegialitate şi de faptul că mâine, probabil, mă voi întâlni cu reprezentanţii acelor instituţii pe care, indirect, le voi lua în colimator. Dar, trebuie să spunem ce gândim, nu?
Am impresia (bazată pe fapte) că 99% din mass-media „cu nume” de la noi trăieşte pe baza comunicatelor de presă ale CCCEC, MAI sau PG. Nu am văzut ca marile televiziuni sau ziare să relateze cu ce s-a încheiat istoria acelui comunicat de presă, ce a decis instanţa, dacă vinovaţii au fost sau nu stabiliţi sau, mai important, dacă vinovaţii sunt cei anunţaţi de ei în ştirea „servită pe tavă” de reprezentanţii organelor de drept, care au scopul, după cum îţi spun profesorii de jurnalism chiar de la primele lecţii, doar să manipuleze jurnaliştii.
Concluzia mea e următoarea! Avem o presă bolnavă. Nu ştiu dacă incurabil, dar într-un stadiu destul de avansat. Ce mai, avem o presă de doi bani, pentru care senzaţionalul a ajuns mai presus decât orice normă deontologică. Avem jurnalşti care preferă să meargă la conferinţele de presă, şi nu la un proces de judecată, reporteri care, în loc să gândească un subiect, îl copiază sau îl iau cu o satisfacţie nebună de pe www.agenda.md. În acest fel, neverificaţi, lăsaţi liberi de presă, cei abilitaţi să transforme comunicatele de presă în sentinţe dorm sau se fac că dorm. ZdG chiar nu reuşeşte să scrie despre toate procesele de judecată!
Victor Moşneag, victor@zdg.md
