Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Victor Moşneag: Întâlnirea cu un…

Victor Moşneag: Întâlnirea cu un procuror

Acum câteva săptămâni, am avut ocazia să discut, preţ de câteva minute, cu un procuror, ajuns acum aproape de finalul unei cariere destul de fulminante. «Voi, jurnaliştii, nu ştiţi mai nimic din tot ce se întâmplă în R. Moldova. Publicaţi şi voi doar ce vor alţii să fie publicat», mi-a spus procurorul.

Mi-a povestit ulterior mai multe cazuri cu care s-a confruntat de-a lungul îndelungatei sale cariere. Îmi dădeam seama că omul era într-un moment de sinceritate, cum rar întâlneşti la un procuror aflat încă în activitate.

Era încă perioada URSS, iar el activa într-o procuratură orăşenească. Fiind încă la începutul carierei, dorea cu orice preţ să se afirme. A reuşit să pună mâna pe una dintre cele mai mari bande criminale care activa atunci pe teritoriul acelei localităţi. Şefa bandei era o femeie nevăzătoare, dar el nu a ezitat s-o închidă. La audierile cu ea, când încerca s-o determine să-şi recunoască vina, descoperea că femeia avea alte planuri. «Eu îi puneam diverse întrebări, dar ea o ţinea una şi bună: “Eliberează-mă din arest şi îţi dau 500 de mii de ruble”. La acea vreme, suma aceasta era echivalentă cu aproape 1 milion USD. Eu nu doream să fac asta şi nu am făcut-o, până la urmă. Aş fi putut să o eliberez legal, pentru că, pe atunci, nu prea stăteau la dubă persoanele cu dizabilităţi. Deci, dacă o elberam, luam un milion de dolari şi nici nu încălcam legea. Ea nu-mi cerea nici măcar să-i închid dosarul. Dorea doar s-o anchetez în stare de libertate», îmi povesteşe cu patimă procurorul.

Pentru că a reuşit să reţină banda de criminali sau pentru că încurca, procurorul cu pricina a fost avansat în funcţie, iar cazul a fost preluat de altcineva.

Peste vreo 3-4 luni, femeia, care ar trebui şi astăzi să fie în viaţă, a venit la noul post de lucru al procurorului care nu dorea s-o elibereze. «Vezi dacă ai fost prost? Nu ai vrut 1 milion, i-am dat altuia mai mult şi am scăpat şi de dosar», i-a spus aceasta.

«Să vă spun sincer. Şi acum îmi pare rău că nu am luat acei bani. Ei mi-ar fi ajuns să trăiesc toată viaţa fără a munci. Trăiam cu ei şi eu, şi familia mea», a conchis  procurorul, care mi-a spus că şi acum, deşi nu mai suntem în URSS, procurorii “rezolvă” totul.

Victor Moşneag, 
victor@zdg.md