Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Victor Moşneag: 7 aprilie, care…

Victor Moşneag: 7 aprilie, care adevăr?

La începutul acestei săptămâni, majoritatea oamenilor cu puterea de a vorbi l-au atacat dur pe Alexandru Tănase, ministrul Justiţiei, după ce acesta s-a încumetat să spună că “momentul adevărului despre 7 aprilie nu va veni”.
Declaraţia ministrului, dar în special cea a politicianului Alexandru Tănase, pare una total surprinzătoare, venită într-o perioadă nepotrivită.

Tocmai ei, cei care au promis că, odată ce forţele democratice vor veni la putere, adevărul despre 7 aprilie va ieşi la iveală, să dea acum o asemenea declaraţie? Cu siguranţă, nimeni nu s-ar fi aşteptat din partea autorităţilor DEMOCRATE la aşa ceva, în special când „7 aprilie” ar mai putea fi folosit în câteva campanii electorale.
Dar declaraţia lui Tănase a fost una sinceră, iar eu o apreciez. Apreciez că cineva a avut curajul să ne spună că adevărul despre 7 aprilie este unul abstract, că de el nu au nevoie politicienii, nici cei comunişti, nici cei democraţi. De ce să îl atacăm pe Tănase? Pentru că a îndrăznit să spună adevărul? Suntem obişnuiţi cu micile minciuni ale politicienilor şi acceptăm mai bine o minciună frumoasă decât un adevăr incomod. Aşa suntem educaţi. De fapt, ce adevăr despre 7 aprilie aşteptăm? Despre ce adevăr poate fi vorba? Voi, cei care l-aţi atacat pe Tănase, chiar credeţi că va ieşi cineva vreodată şi va spune că „Da, comuniştii au provocat devastarea sediului Parlamentului şi Preşedinţiei” şi încă vor aduce probe în acest sens? Ştiu că mulţi, când se referă la „adevărul despre 7 aprilie”, aşteaptă anume acest adevăr, dar haideţi să fim serioşi. Un asemenea adevăr nu va veni niciodată. Fiecare tabără implicată în „7 aprilie 2009” va avea întotdeauna adevărul ei, cu tot cu argumente destul de plauzibile.

Este timpul să nu ne mai minţim. Este timpul ca politicienii să nu mai mintă acei câţiva tineri care încă nu au renunţat şi îşi caută dreptatea prin instanţele de judecată. Cele câteva dosare care sunt pe rol nu reprezintă decât un teatru ieftin. Cei doi poliţişti, primii şi singurii de altfel până acum, condamnaţi la închisoare cu suspendare de prima instanţă, reprezintă oare calea spre adevăr? Condamnarea lui Gumeniţă la o pedeapsă asemănătoare, despăgubirea acelor tineri care luptă încă, reprezintă un pas spre aflarea adevărului? Eu unul sunt ferm convins că NU. Tot ce s-a făcut şi încă se mai face nu reprezintă decât o modalitate de a ne conduce spre alte piste şi care să ne facă să uităm ce înseamnă adevărul despre 7 aprilie. Acest adevăr chiar nu va mai veni niciodată. Iar cei care încă nu au conştientizat asta ar trebui să o facă, pentru a nu rămâne cu sechele pentru toată viaţa.

Victor Moşneag, 
victor@zdg.md