Vezi lista invalidărilor!
Luni, 25 iunie, CSJ a confirmat invalidarea alegerilor municipale din 3 iunie. Vorba e doar despre niște alegeri municipale, pentru un mandat de un singur an, dar decizia ne afectează pe toți, pe termen lung.
Modul în care a fost invalidat scrutinul generează un șir de probleme, care nu se știe cum vor fi soluționate. Problema fundamentală este încrederea în justiție. După ce liderii democrați au făcut, pe parcursul ultimilor ani, numeroase declarații despre reforme, inclusiv despre reforma justiției, după ce PD și-a creat Departament de Justiție, demisul ministru al Justiției, Vladimir Cebotari, devenind vice-președintele lui Plahotniuc, e evident că sistemul de drept se află într-o comunicare constantă cu liderii PD.
Vladimir Cebotari declara întrun interviu, în septembrie 2017, că „Plahotniuc e omul care a asigurat stabilitatea guvernării după 2009 încoace. (…) Cred că Plahotniuc a avut un rol foarte mare ca țara noastră să ajungă unde este”. Când un ministru al Justiției spune asta, merită crezut, mai ales dacă acel ministru e și vicepreședintele lui Plahotniuc. Acum, Plahotniuc va trebui să-și asume faptul că a avut un rol foarte mare ca justiția din Moldova să ajungă unde este. Cum se vor dezvolta aceste lucruri în continuare? E limpede: vor fi și mai complicate.
Sistemul judiciar compromis nu afectează doar candidații electorali sau alegătorii acestora. Mai devreme sau mai târziu, fiecare cetățean poate ajunge în instanță cu un divorț, o partajare, un accident, un incident, poate chiar o înscenare. Iar injustiția rănește cel mai mult, atunci când omul are o problemă și își caută dreptatea.
Sistemul de drept nu înseamnă doar judecători, înseamnă și penitenciare, în care am văzut că se întâmplă cazuri neelucidate de tortură, înseamnă Procuratură, despre care înseși autoritățile spun că e nereformată, avocatură, care e plină de persoane cu duble standarde și prețuri ridicate, dar și poliție. Și poliția e invalidată pe alocuri. Presa a scris deja că mai multe echipaje de poliție păzesc non-stop oficiile și locuințele lui Plahotniuc, și ale altor lideri PD. Să fie corect ca polițiștii, plătiți din bani publici, să asigure non-stop paza câtorva persoane private, ignorând alte zeci, sute de solicitări ale unor persoane care chiar au nevoie de intervenția și protecția oamenilor legii? Câte cazuri de violență în familie s-au finalizat tragic, pentru că polițiștii nu au putut ajunge la fața locului, înainte ca să se producă inevitabilul? Câți copii sunt exploatați pe străzi, în câmpuri, fără ca poliția să reușească să documenteze cazurile? Câți oameni se plâng la poliție de agresiuni, furturi, iar polițiștii nu reușesc să facă față? Cine stabilește prioritățile, oamenii care plătesc taxe sau cei care dețin puterea?
Modul în care, în aceste zile, poliția a fost confruntată cu opoziția sugerează iarăși un interes politic. S-au instrumentat dosare penale inconsistente, s-au închis străzi pe care nu erau proteste, s-au mobilizat, artificial, la Chișinău, polițiști din raioane și sate, pentru a crea impresia că opoziția blochează străzi, comite infracțiuni, solicită prea multă atenție și efort de la stat.
Presa a fost invalidată poate cel mai tare. Plahotniuc, cel care „a asigurat stabilitatea guvernării din 2009 încoace”, a generat pentru prima dată în istoria de 27 de ani a R. Moldova un fenomen fără precedent al concentrării media sub umbrela sa politică. Nu a mai existat un politician care ar fi controlat atâtea instituții care colcăie de propagandă rusă, de propagandă politică pro-PD, de știri în interesul stăpânului, de atacuri la adresa opoziției, a ONG-urilor și a altor forțe care analizează critic guvernarea. Spațiul media necontrolat politic e extrem de restrâns, având pârghii economice limitate, publicitatea fiind canalizată spre marile televiziuni controlate politic.
În aceste condiții, statul nu mai întrunește criteriile necesare unui stat de drept, de aceea e important să monitorizăm cu mai multă severitate abuzurile puterii, să creștem rezistența la atacurile puterii, să insistăm pe standardele legale, pe guvernare transparentă și pe informare adecvată.
E mult de lucru, cum e mult de prășit pe un teren plin de volbură și mohor. Dar dacă nu dezrădăcinăm ogorul, la anul va fi și mai greu. Dacă ați citit până aici, vă amintesc că abonarea la ZdG e un proces continuu, care face bine pe termen lung. Abonați-vă și transmiteți-le și altora că un ziar prinde bine oricând, dar în special acum.
