Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Vera există în realitate

Vera există în realitate

Peste câteva zile, Ziarul de Gardă împlineşte 8 ani de la lansare. Această vârstă înseamnă circa 400 de numere de ziar, realizate săptămânal, sute de investigaţii, mii de oameni care au trecut pragul redacţiei, sute de voci ascultate la telefon, mii de mesaje electronice, primite din lumea întreagă, dar şi sute de comentarii postate la articolele publicate în ZdG.

În cei 8 ani, redacţia a început un număr impresionant de zile ascultând-o pe Vera. Era un timp când ne întrebam de ce telefonează, de ce, la ceasuri atât de matinale, în loc să-şi servească cafeaua în voie, în loc să-şi conducă feciorul la şcoală, în loc să rezolve integrame, să vizioneze vreun program TV, în loc să stea pe terasa unei piscine, cum stau femeile emancipate, ia receptorul şi ne caută, ca să ne spună cât de multe probleme sunt în această societate, cât de mult au de lucru demnitarii şi cât de puţin muncesc ei în realitate. Câţi dintre marii acestui stat se trezesc dimineţile având în cap şi în voce astfel de întrebări? De ce Vera o fi având nevoie să vorbească cu noi despre problemele acestei societăţi: despre taxe excesive, despre sărăcie fără de sfârşit, despre autorităţi corupte şi indiferente, despre poliţişti hapsâni, despre bogaţi nesimţiţi, despre poliţişti agresivi sau despre funcţionari şmecheri?

În cei 8 ani, de când facem ZdG, nu am prea auzit ca Vera să ne vorbească despre problemele sale personale. Atunci când a intrat într-un conflict pe viaţă şi pe moarte cu un stomatolog care i-a distrus viaţa, nu s-a plâns că pe ea o doare, ci ne-a vorbit că, în R. Moldova, sunt destui medici care fac bani din suferinţa oamenilor.

Atunci când protestatarul Tudor Pânzaru îngheţa de frig iarna trecută, atunci când nu mai avea o bucată de pâine sau o cană cu apă fierbinte, atunci când acesta a fost forţat să părăseacă locul din faţa Casei Guvernului, Vera nu ne-a spus că îngheaţă şi ea, că, poate, de mai mult timp nu a avut o cană cu lapte în casă, nu ne-a spus că fiul ei nu mai mănâncă brânză, ouă sau carne. Ea a strigat că Tudor îngheaţă de frig, că a slăbit de nu-l mai recunoşti, că are un sac de probleme de sănătate şi că trebuie ajutat.

O singură dată, în şirul telefoanelor sale matinale, Vera ne-a vorbit despre sine. Ea s-a plâns că s-ar putea să piardă lupta pentru lege şi dreptate la Piaţa Centrală, deoarece, în această luptă nedreaptă, a fost bătută până la sânge. Agresoarea a fost atât de violentă, încât Vera, care cântăreşte cel mult 50 de kilograme la cei 1,75 metri înălţime, nu a rezistat… Aşa, însângerată cum era, a chemat poliţia, a chemat medicii, dar cine să o audă pe Vera?

A suferit timp de câteva zile, a alergat pe la medicii legişti, a trecut pe la Poliţie, pe la Primărie, pe la Direcţia Pieţei Centrale… Toate rămân neschimbate, de parcă “R. Moldova este încremenită în rele”, “toate sunt înnămolite, şi ar trebui spălate, cum a fost spălată Valea Morilor”.

Aşa spune Vera. Ea mai crede că “MAI susţine corupţia. De nu ar fi aşa, nu ar “acoperi” activitatea unui agent economic, permiţându-i, de zeci de ani, să obţină venituri nedeclarate la stat, îmbogăţindu-se pe seama consumatorilor săraci. Poliţiştii şi administraţia Pieţei îşi primesc solda şi nu-şi mai bat capul de interesele statului”.

Vera ne avertizează că, după ce folosim paharele de unică folosinţă, trebuie să le distrugem, deoarece vânzătorii, unii dintre ei, le folosesc a doua oară. “Savanţii noştri nu pot inventa astfel de pungi din care nimeni să nu mai scoată paharele utilizate”, gândeşte Vera.

Ea repetă întruna că drepturile consumatorilor sunt neglijate, făcute una cu pământul, chiar dacă Legile acestui stat, în special Constituţia, spun că le protejează. “Consumatorul este deservit ca un animal în jurul Pieţei Centrale. În condiţii antisanitare, în spatele unităţilor de transport care emană  gaze cancerigene. Acestea se depun pe produsele alimentare… Acest fum se transformă apoi în celule de plumb care le înghit pe cele roşii, după care, hai la Onco, la tratament”, analizează Vera, dar cine o aude?

„Oare amenzile plătite de cei care vând produse în condiţii antisanitare şi nocive pot recupera riscurile pentru sănătate?” Ce să-i spui Verei atunci când, dis-de-dimineaţă, te întreabă despre asta.

Ieri-dimineaţă, Vera era derutată, amuzată, supărată, enervată şi alarmată. După ce, zile în şir, telefona la “Linia fierbinte” de la MAI, fără a fi ascultată, a reuşit să alerteze nişte funcţionari şi iată că, de ceva timp, telefonul funcţionează. A schimbat câteva vorbe cu funcţionarul responsabil, după care a decis să telefoneze unui şef mai important din această instituţie. Acel şef, fără a se incomoda, i-a răspuns nervos: “M-ai zae…it”.

Vera a rămas mută după acest răspuns al înaltului funcţionar MAI. Când şi-a revenit, a început să-i caute pe cei de la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice din Chişinău. Spre deosebire de MAI, aici atmosfera era mai caldă, mai degajată. Funcţionarul pe care îl căuta Vera era tocmai sărbătorit. “Astăzi nu-l deranjaţi, el primeşte felicitări, toată ziua va fi foarte ocupat”, a fost informată Vera.

Aneta Grosu, aneta@zdg.md