Valeriu Pleşca, ca şi Valeriu Zubco

Concursul, formal, fals, trucat (opinia autorului), pentru desemnarea unui nou procuror general ne-a readus în atenţie nume mai vechi, aproape uitate, de pe frontul politic al R. Moldova. Valeriu Pleşca sau Vitalie Pârlog, bunăoară. Ambii sunt afiliaţi politic cu trup şi suflet. Pârlog este comunist convins, scos din anonimat de PCRM, promovat de ei până în funcţia de ministru al Justiţiei. Din mai 1997, Pleşca are propriul partid – Mişcarea social-politică “Forţa Nouă”, cu care a participat, eşuând, în mai multe campanii electorale. Deşi are propriul partid, Pleşca, în calitatea sa de candidat la funcţia de procuror general, spune fără ezitare că este o persoană independentă, iar acest fapt, în opinia sa, ar trebui să influenţeze deciziile comisiei. Pleşca vorbeşte depsre independenţa sa în condiţiile în care tot mai multe voci argumentează că procurorul general ar trebui să fie o persoană apolitică, Procuratura Generală (PG), ca instituţie, fiind depolitizată.

Potrivit unor surse, din lista, destul de pestriţă, a candidaţilor pentru această funcţie, anume Pleşca ar fi miza unor polticieni care nu se pot împăca cu pierderea controlului asupra PG. Să fie la mijlocul acestei mize afinităţile izbitoare dintre fostul procuror general şi actualul candidat pentru această funcţie? Or, ambii, având posturi importante în stat, au devenit martori responsabili de omorul, cu arme de foc, a două persoane – Dumitru Comănac, din Cobusca Veche, şi Sorin Paciu, din Chişinău. În ambele cazuri au rămas doi copii orfani şi două familii frânte de suferinţă.

Omorul lui Comănac (vă amintiţi, probabil) s-a produs la 9 iunie 2007, pe când Valeriu Pleşca, fiind ministru al Apărării, organizase, pentru 28 de jurnalişti, “o excursie” cu trageri la poligonul militar de la Bulboaca. Dumitru Comănac, de 30 de ani, păştea vitele satului când cineva dintre participanţii la distracţia organizată de Pleşca a tras cu o armă de luptă – un pistol-mitralieră de tip “Kalaşnikov”, de calibrul 7,62 mm, omorându-l.

Natalia, fiica lui Dumitru, avea 4 ani atunci, iar Liuba, văduva acestuia, invalidă de gradul 2 şi şomeră, a înţeles, într-o singură clipă, că viaţa sa toată a fost sfârtecată de glontele ucigaş.

În cazul morţii lui Sorin Paciu, procurorul general de atunci, Valeriu Zubco, deşi participase la vânătoare şi fusese unul dintre cei mai importanţi martori ai tragediei, a tăcut, încercând să tăinuiască omorul. Din întâmplare, însă, presa a aflat despre vânătoarea criminală, şi el a căzut din funcţie.

În cazul morţii lui Comănac, ministrul de atunci al Apărării, Valeriu Pleşca, s-a detaşat de orice responsabilitate pentru acea tragedie, chiar dacă PG anunţa că “în cadrul urmăririi penale, s-a stabilit neglijenţa persoanelor cu funcţii de răspundere la organizarea şi efectuarea tragerilor din armamentul de infanterie la poligonul “Bulboaca” al Armatei Naţionale, care ilegal au admis la această măsură persoane civile”. Se mai sublinia că era vădită neglijenţa persoanelor cu funcţie de decizie în asigurarea securităţii tragerii.

În ambele cazuri, omorurile s-au produs pe fundalul unor distracţii copioase, cu mâncare şi băutură aleasă. Atunci, în 2007, o ziaristă din grupul celor 28 declara pentru ZdG că “distracţia” a fost una pe cinste. “Am participat la câteva competiţii. A fost vesel. Am efectuat trageri pe la amiază, dar nu am auzit să fi fost omorât cineva”. O altă ziaristă confirma că tragerile au fost însoţite de un ospăţ copios… Ulterior, participanţii spuneau că despre omorul lui Comănac au aflat din comunicatul de presă al PG, iar acest fapt lăsa să se înţeleagă că, în caziul omorului de la Bulboaca, s-ar fi încercat camuflarea crimei. Or, deşi a fost împuşcat în orele amiezii, potrivit martorilor, doar pe la 17.00, după ce i-a petrecut spre Chişinău pe jurnalişti, ministrul s-a apropiat de locul morţii lui Dumitru.

Cum credeţi, ce s-a întâmplat în toţi cei 6 ani de când s-a produs omorul de pe poligonul de la Bulboaca?

Pe 9 iunie 2007, Procuratura militară iniţia urmărirea penală la adresa ministrului Pleşca, “pe faptul încălcării regulilor de mânuire a armei de către persoane cu funcţii de răspundere şi neglijenţei criminale din partea factorilor de decizie ai MA la organizarea şi efectuarea tragerilor de către persoane civile în rezultatul cărora a decedat Dumitru Comănac”.
La 11 iunie 2007, în ziua în care, la Cobusca Veche, era înmormântat Dumitru, printr-un decret prezidenţial, ministrul Apărării, Valeriu Pleşca, a fost demis din funcţie.

La 8 august 2007, Judecătoria militară l-a recunoscut vinovat de tragedia familiei Comănac pe locotenentul Andrei Ciobanu, şeful serviciului de pază pentru asigurarea tragerilor cu armament de luptă pe poligonul de la Bulboaca. El a fost pedepsit în temeiul art. 377, al 2, Cod Penal, Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii publice şi la asigurarea securităţii publice. Atunci, persoana “condamnată” în dosarul omorului de la Bulboaca s-a ales cu o amendă de 350 unităţi convenţionale, adică de 7000 de lei.

“Nimeni nu şi-a mai amintit de noi. Eu sunt şomeră, fiica e elevă, iar viaţa noastră e tot mai grea. Pe 17 aprilie avem ultima şedinţă de judecată cu MA, la CSJ. Pe Valeriu Pleşca nu l-am mai văzut decât acum câteva zile, la televizor, spunând că ar fi un bun procuror general. El aşa crede”, ne-a spus ieri Liuba Comănac.

Ministrul Apărării de atunci a prosperat în business, în alte activităţi plăcute vieţii sale, uitând, ca despre un vis rău, de cele întâmplate la 9 iunie 2007. Mai nou, acesta este sigur că poate deveni cel mai bun procuror general şi nimeni, decât văduva lui Dumitru Comănac, nu-l contrazice, deocamdată.