Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Vacanţele în justiţie

Vacanţele în justiţie

E vară. Unii judecători au plecat în vacanţe exotice, în ţări străine, pe nisipuri albe, la umbra cocotierilor verzi, care fac brize uşoare sub cerul albastru. Judecătorii privesc noile orizonturi ce li se deschid în faţă, gustând din fructe exotice, în timp ce octopuşi viguroşi le masează tălpile. Când se satură de scrutat noile orizonturi, judecătorii se afundă în adâncuri, fac snorkeling şi diving pentru a-şi clăti ochii în peisaje subacvatice cu recife de corali şi stoluri de vietăţi marine de toate culorile. Îşi clătesc ochii în ocean şi le creşte inima de tot ce au reuşit în viaţă. Aceşti judecători au cu ce, căci sunt judecători de milioane.

În acelaşi timp, unii judecători din Moldova îşi petrec vacanţele la umbra ştirului moldovenesc, păşind pe covor de troscot neaoş. Vacanţa lor e la refăcut soba părinţilor sau reparat gardul socrilor. Când ridică ochii de la troscotul ciupit de gâşte, ei văd orizonturi limitate între nucii din grădină şi tricolorul primăriei din sat. Inima li se strânge privind aceste orizonturi, căci frustrările sunt mari, reformele se mişcă greu, presiunea publică e apăsătoare.

Marea problemă a justiţiei moldoveneşti nu sunt vacanţele judecătorilor. Vacanţele sunt doar o consecinţă a modului în care muncesc ei. Dacă munceşti necinstit – te odihneşti pe cinste. Dacă munceşti pe cinste – te recreezi pe covorul de troscot pătulit de gâşte. Justiţia din Moldova n-a condamnat încă niciun judecător pentru faptul că se odihneşte pe mijloace care i-ar depăşi veniturile legale. Dar cum s-ar putea? Doar declaraţiile de avere şi interese nu conţin capitole privind vacanţele.

În această vară practic nu s-a scris despre vacanţele judecătorilor. Nu am prea văzut ştiri cu titluri ”Judecătorul X se scaldă printre rechini”, ”Judecătorul Y se bronzează pe insula X”, ”Judecătorul Z face rasslabon cu all inclusive”. Destinaţiile de lux ale judecătorilor de milioane au fost secretizate. Primul pas s-a făcut – ei au înţeles că luxul lor deranjează. Pe alţii. De aceea nu se mai simt bine să-l afişeze.

Peste câteva săptămâni vacanţele se termină şi justiţiarii revin la muncă. La reforme. Sau la mimarea reformelor. Fiecare cu orizontul lui. E important, totuşi, ca unii judecători să-şi vadă orizonturile proprii prin prisma Codului Penal. Fără ajutorul cetăţenilor de rând şi al societăţii civile aceste orizonturi ar putea să nu li se deschidă niciodată.

Astăzi ZdG revine la un caz mai vechi, cazul firmei Parmato, o firmă turistică care, chipurile, organizează vacanţe de lux. Cu câţiva ani în urmă poliţia a descins la această firmă şi a plasat şi un comunicat de presă despre pretinsele ilegalităţi pe care le comite. Presa a publicat şi răspublicat acel comunicat. Peste câteva săptămâni de la acea întâmplare, toată presa a şters comunicatul. Şi Ministerul de Interne l-a şters. Doar ZdG nu l-a şters de pe site. Pentru că cititorii ziarului continuau să se plângă de activitatea neconformă a acestei firme turistice. În timp ce presa cuminte a continuat să publice mesaje de laudă la adresa firmei Parmato, ZdG s-a pomenit cu un dosar în instanţă. Şi cu noi plângeri din partea cititorilor la adresa acestei firme. Zilele acestea poliţia iar a descins la firma în cauză. Dar a fost mai precaută cu comunicatul. Presa a tăcut. Doar cititorii nu uită. Şi ei sunt cei mai importanţi. Dar singuri.

Dacă societatea R.Moldova ar avea capacitatea să nu uite greşelile demnitarilor publici, inclusiv ale judecătorilor, să nu le uite interesele, firmele, vacanţele, să nu le şteargă din spaţiul virtual şi din memoria colectivă, orizonturile justiţiarilor ar arăta altfel.