Va „cădea” Odesa sau Parlamentul?

După o linişte relativă de aproape două luni, Comratul explodează din nou, dovadă că Găgăuzia rămâne o zonă sensibilă pentru pace. Marţi, Adunarea Populară a Găgăuziei (APG), depăşindu-şi atribuţiile, a votat un proiect de lege privind constituirea unui Consiliu Coordonator al Audiovizualului, separat de cel naţional, ceea ce înseamnă că orice reglementare în domeniul Tele-radio, pe teritoriul Găgăuziei, din partea instituţiilor centrale de stat, este interzisă. Deci, o nouă sulă în coastele Chişinăului, o nouă separare. La alt nivel, pe alt segment, dar separare. Era şi de aşteptat. Tăcerea Comratului a fost suspect de lungă, ca să nu se întâmple nimic, mai ales în condiţiile luptei electorale pentru destinul geopolitic al R. Moldova, în care audiovizualul, ca mijloc de informare (propagandă), are un rol de primă linie. Problema cu audiovizualul în Găgăuzia nu e nouă. Ea datează cu 2007, odată cu apariţia ilegală (sub protecţia başcanului M. Formuzal) a primilor distribuitori de servicii în zonă.

După refuzul Comratului de a-şi licenţia radiodifuzorii la Chişinău, a urmat refuzul de a include în grila de emisie posturile retransmise în limba română. S-a ajuns în instanţa de judecată. Deşi Comratul a pierdut procesele cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), problemele nu s-au terminat. Lucrurile s-au complicat şi mai mult după ce, în vară, CCA a decis sistarea pentru R. Moldova (până pe 1 ianuarie 2015) a transmisiunilor postului TV Rossia-24, care devenise o tribună de propagandă şi agitaţie a Kremlinului în problema războiului din Ucraina şi a noilor proiecte expansioniste ale Rusiei în spaţiul ex-sovietic. Comratul, care este aliatul nedeclarat al Rusiei în politicile sale revanşiste, a refuzat să se conformeze deciziei, căutând să iasă de sub monitorizarea Chişinăului.

Decizia APG de a institui propriul Consiliu de Coordonare al Audiovizualului se pretinde a fi tocmai această soluţie, pe care CCA a şi declarat-o deja ilegală. Urmează să se pronunţe asupra acestei decizii şi instantele de drept. Întrebarea, însă, e alta: de ce APG ia această decizie acum, în plinul campaniei electorale, dacă proiectul de lege este unul care se prăfuieşte de mult în sertarele şefilor de la Comrat? Răspunsuri, posibile, ar fi câteva. UNU: alegerile de duminică în regiunile separatiste din Ucraina, Doneţk şi Lugansk. Acestea nu puteau să nu fie un eveniment şi pentru liderii de la Comrat, care, ca şi confraţii lor de la Lugansk şi Doneţk, stau cu „piatra în sân” şi aşteaptă momentul în care să dea cu ea în cap „cui trebuie”. Doi: declaraţia noilor „preşedinţi” ai aşa-ziselor „republici” Doneţk şi Lugansk, Al. Zaharcenko şi Ig. Plotniţki (băieţi din spionajul militar al Rusiei), potrivit cărora, „Kievul nu-şi dă seama câte republici va mai avea. „Novorossia” nu poate fi doar din Doneţk şi Lugansk, ea trebuie să includă şi alte republici care i se vor alătura”. Separatismul nu poate naşte altceva decât separatism. Şi Comratul încearcă să profite de situaţie şi să intre în joc şi el. Nu mai e o taină că raioanele Comrat, Ciadîr-Lunga, Vulcăneşti (?), Taraclia şi Bolgrad sunt trecute de mult în componenţa „republicii populare Bugeak”, în acelaşi proiect rusesc „Novorossia”. Iar declaraţiile lui Zaharcenko şi Plotniţki, evident, nu puteau să nu-l încurajeze pe başcan, mai ales că acesta a fost şi este, cel puţin până săptămâna trecută, foarte activ în zona Bolgradului, în perioada în care se „aprinsese” Odesa. Nu e greu de presupus care era misiunea lui Formuzal, dacă, săptămâna trecută, acesta a fost declarat persona non grata în Ucraina. Trei: Comratul se pregăteşte, în sudul R. Moldova, pentru acţiuni mult mai serioase,decât alegerile parlamentare din 30 noiembrie. În presă au apărut mai multe informaţii, inclusiv de la SIS. Ultimul caz este cel al tănărului din Ciadîr-Lunga, reţinut pe Aeroportul Chişinău la revenirea din Rusia, în bagajele căruia a fost descoperit un sac de voiaj şi o uniformă de luptător al gărzii populare găgăuze.

La interogatoriu, tânărul a recunoscut că a participat la pregătiri speciale în Rusia, că trebuia să meargă pe frontul din estul Ucrainei, iar ulterior să se transfere în Moldova, pentru apărarea independenţei Găgăuziei. Deci, Rusia nu exclude varianta implicării Găgăuziei în proiectele sale militare de reanimare a „marii Rusii”. Când va fi? Toate, probabil, în dependenţă de evoluţiile din Ucraina, însă nimic nu se va întâmpla cu R. Moldova dacă nu va „cădea” Odesa sau, şi mai rău, Parlamentul de la Chişinău. În prezent, Rusia, cel mai probabil, pregăteşte o mare ofensivă mediatică pe „frontul găgăuz”, iar pentru a reuşi, avea nevoie ca Comratul să-şi subordoneze în totalitate audiovizualul din regiune. S-ar putea ca situaţia electorală în Găgăuzia să nu corespundă aşteptărilor pe care le are Moscova pentru candidaţii săi, care nu ascund faptul că idealul lor politic este aderarea R. Moldova la Uniunea Vamală cu Rusia. E vorba, întâi de toate, de cei mai iubiţi de Rusia dintre pământeni – Renat(o) Usatîi şi Igor Dodon. Faptul că Formuzal s-a retras de pe lista unui bloc electoral cu acelaşi mesaj politic, „Pentru o Moldovă în Uniunea Vamală” (dar fără nicio şansă în sondaje), ar putea fi şi aceasta o explicaţie că Moscova şi-ar dori o regrupare a forţelor electorale în zona găgăuză, după ce başcanul s-a plâns, repetat, că electoratul găgăuz nu a fost niciodată atât de dispersat pe criterii (partide) politice ca în acest scrutin. Se prea poate să asistăm la o mare spălare pe creier în zona găgăuză în zilele care au mai rămas până la 30 noiembrie.

Decizia APG şi trecerea audiovizualului în subordinea Comratului ar însemna, cel mai probabil, dezlegare la mâini pentru Rusia şi implicarea canalului Rossia-24 într-o mare bătălie pentru votul (creierele) găgăuzilor, care nu mai pot fi câştigaţi nici de Formuzal, nici de Konstantinov, nici de Burgudji.