Unul din doisprezece
Dacă ruşii vor să fugă din Rusia, nouă, Rusia, la ce ne-ar trebui? Pentru Dodon e mai simplu. Şi mai profitabil. Putin, cu siguranţă, va avea grijă să-i găsească şi o moşie (Rusia e mare), drept recompensă, şi nişte bani de cheltuială, şi un ordin, de ce nu? S-ar putea s-o facă, la fel, şi Kirill al Rusiei. Dar noi, ceilalţi, ce vom avea din onorurile cu care va fi răsplătit Dodon pentru că ne va duce sub ruşi?
Deşi situaţia pe frontul electoral s-a mai limpezit în ultimele două săptămâni, tensiunile nu au descrescut, iar lucrurile nu au devenit mai clare. Faptul că din 24 de pretendenţi iniţiali au rămas „pe val” 12, e bine. S-a mai redus, cel puţin, din povara pusă pe umerii alegătorilor. Dar nu de tot. Confuziile rămân. Şi speculaţiile. Mai mulţi dintre candidaţi se dau drept ceea ce nu sunt şi, posibil, nu au fost vreodată, în speranţa că vor fi luaţi „pe braţe”, ridicaţi în slăvi şi imediat încoronaţi. De dragul de a plăcea, de a fi la vedere, numai în primele două săptămâni de campanie au fost cheltuiţi pentru publicitate cel puţin 30 de milioane de lei. Marian Lupu, candidatul principalului partid de la guvernare, PDM, a bătut recordul: 15 milioane în doar două săptămâni. Lupu rămâne în top şi la specularea relaţiilor cu UE. De dimineaţă şi până seara, zi de zi, inclusiv duminica şi în zilele de post, Lupu ne promite Europa. De parcă în 6 ani, de când e cu partidul la guvernare, cineva i-a interzis să ne dea Europa. „Aud, Ascult, Rezolv” e tot el. Tot Lupu. Dar parcă e de la SIS sau kgb. Pe cine asculţi, dle Lupu, ce rezolvi şi pentru cine rezolvi, pentru că în timp ce de la ecrane zici că rezolvi, în realitate se întâmplă altceva: preţurile la făină, zahăr, ouă, lactate, sare, brânzeturi, benzină, motorină, lemne de foc, tarife şi servicii cresc, iar capacitatea salariilor, pensiilor şi indemnizaţiilor – descreşte. Îngrozită de situaţie, lumea se întreabă: ce-i cu acest Lupu, aude sau nu aude? Sau poate nici nu vede? Sau o face pe prostul? Sau poate nu mai contează ce spui şi ce faci, din momentul în care PD se cheltuie din gros ca să umfle săptămânal sondajele şi să facă din ceva cineva. Concluzie: Lupu nu e Vestul. Cuvântul şi fapta nu sunt una pentru Lupu. El nu are ambiţia şi nici înclinaţia de a fi vestic, pentru că este un om al întâmplării. Iar un om al întâmplării nu se ţine de cuvânt şi nu poate face nimic serios şi temeinic, el acţionează, de regulă, la întâmplare şi ceea ce face sunt pur şi simplu lucruri de moment. Divagaţiile în jurul integrării europene, în varianta Lupu, sunt şi ele rezultatul unui joc al întâmplării (momentului), care se va încheia pe 30 octombrie sau puţin după 30. Dar speculaţiile în această campanie iau amploare nu doar pe relaţia cu Vestul, ci şi cu Estul, întâietatea revenindu-i aici candidatului socialiştilor, Igor Dodon. „Singurul lider politic în care Rusia are încredere”, după cum s-a autoidentificat chiar Dodon, caută, acolo unde răzbate, să acrediteze ideea că R. Moldova doar alături de Rusia poare avea viitor. Şi asta în timp ce 80% dintre ruşi (datele statisticilor oficiale ruse) se plâng pe reducerea dramatică a nivelului de trai, iar circa 40% sunt gata să părăsească Rusia chiar azi şi să se stabilească pentru totdeauna în străinătate, dacă nu ei, cel puţin copiii lor. Şi evident, nu în Belarus, Armenia, Kîrgîzstan, ci în Europa. Şi nici în Transnistria sau Crimeea, ci pe continentul american. Crimeea şi Transnistria de mult au fost trecute la „suhoi paiok” (posmagi). Ce le-a zis Medvedev (premierul rus) fârtaţilor din Crimeea acum mai bine de jumătate de an, când a mers în vizită, iar ei s-au plâns că li s-au terminat paralele? „Rebeata, derjitesi, deneg net” („Băieţi, ţineţi-vă, nu avem bani”). Federaţia Rusă trăieşte dintr-un buget găurit de criză de mai bine de doi ani. Invazia Rusiei în Ucraina şi sancţiunile internaţionale, impuse Moscovei, au pus ruşii în imposibilitatea de a mai face faţă preţurilor, iar în zonele rurale (clasica „derevne” rusească) populaţia de mult îndură foame. Singurul domeniu în care Moscova a investit din gros în ultimii ani a fost industria de război şi armata. Pentru 2015-2016, cheltuielile la apărare au fost majorate cu 18% (?!) Asta este Rusia lui Putin, asta este Rusia în care ne cheamă Dodon şi cei care-i fac campanie electorală lui Dodon. Putin a băgat Rusia în toate războaiele câte există în lume. Iar războaiele costă. Şi toate aceste costuri şi cheltuieli se fac pe contul „economiilor” la salarii, pensii, indemnizaţii sociale, educaţie, sănătate, cultură, tarife şi servicii. Asta se întâmplă în Rusia. Cota dolarului american pe piaţa de schimb valutar în Rusia a ajuns la 80 de ruble (25 de lei moldoveneşti) pentru un dolar. Şi tendinţele rămân, pentru că sancţiunile aplicate Rusiei vor continua. Şi din cauza Ucrainei, şi din cauza Siriei. Ce au de câştigat moldovenii din readucerea R. Moldova sub umbrela Rusiei? Războaie? Mai multă sărăcie? Mai multă destrăbălare şi banditism? Dacă ruşii vor să fugă din Rusia, nouă, Rusia, la ce ne-ar trebui? Pentru Dodon e mai simplu. Şi mai profitabil. Putin, cu siguranţă, va avea grijă să-i găsească şi o moşie, drept recompensă, şi nişte bani de cheltuială, şi un ordin, de ce nu? S-ar putea s-o facă, la fel, şi Kirill al Rusiei. Dar noi, ceilalţi, ce vom avea din onorurile cu care va fi răsplătit Dodon pentru că va face jocurile Moscovei? Un război la Nistru nu ne ajunge? O armată rusă în coaste e puţin? Noi suntem deja porniţi la drum. Şi avem „verdele” în faţă deschis. Să căutăm la „verde” nu la „roşu”. Prezidenţialele sunt marea noastră şansă să scurtăm din calea spre UE şi să schimbăm soarta R. Moldova. Pentru asta: 1. Nu e cazul să intrăm pe mâna celor doi speculanţi ai prezidenţialelor – 2016, Lupu şi Dodon. Şi doi: săptămâna trecută s-a produs evenimentul nr.1 al acestei campanii: partidele DA şi PAS, pentru care şi-au declarat ulterior sprijinul liberal-democraţii, liberal-reformatorii şi verzii, şi-au dat mâna şi au decis să meargă cu un candidat comun în alegeri, Maia Sandu. Gestul lui Andrei Năstase a surprins mai multă lume. Indiferent de ce zic gurile rele, a fost un gest de mare cavalerism politic şi o lecţie de mare demnitate pentru aşa-zisa clasă politică moldovenească.
Zarurile au fost aruncate. Ce trebuie să facem? Să nu ne împărţim voturile la 12 (12 candidaţi), că la 12 e prea mult. Să ne împărţim voturile la 1, ca să putem să ajungem să trăim şi evenimentul nr.2 al acestei campanii: câştigul adevăratelor valori democratice şi europene.
