Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Unde-i heroina?

Aneta Grosu: Unde-i heroina?

S-a întâmplat în aceeaşi zi, pe 21 iunie. SUA anunţa că a anihilat cea mai mare reţea de trafic de droguri din lume, zeci de membri ai celei mai mari reţele de trafic de cocaină fiind arestaţi în Columbia şi în alte ţări sud-americane. Întreaga operaţiune a fost coordonată de Agenţia Anti-Drog şi Serviciul de Vămi şi Imigraţie al SUA. Ancheta în acest caz fusese iniţiată în septembrie 2009, când agenţii ICE au descoperit, într-un container cu îngrăşăminte chimice, 28 mil. USD, pe care traficanţii încercau să-i scoată din Columbia.

Cum vă spuneam, tot pe 21 iunie, dar în R. Moldova, Curtea de Apel Chişinău i-a eliberat din detenţie şi i-a achitat pe trei dintre suspecţii în cel mai scandalos dosar cu droguri din istoria Moldovei tuturor timpurilor – „Heroina”. Astfel, poliţiştii Corneliu Savca şi Dumitru Moiseev, dar şi cetăţeanul turc Cernit Murat, învinuiţi în „dosarul heroina”, au ieşit la libertate, instanţa suflând de pe ei ultimele umbre de suspiciune.

În penitenciar a rămas, totuşi, un condamnat, Karalar Murat, şoferul maşinii încărcate cu cele 200 kg de droguri, ascunse în saci cu fasole.

Din martie 2008, când a fost capturată acea cantitate impresionantă de droguri, capabilă să aducă concomitent în extaz circa 500 de mii de dependenţi de stupefiante, presa a tot scris, adresând sute de întrebări şi manifestând numeroase semne de îndoială referitoare la calitatea, profunzimea, profesionismul şi obiectivitatea anchetei.

1. Nimeni, niciodată nu a crezut că maşina încărcată cu heroină traversa, pur şi simplu, centrul Chişinăului, nefiindu-i asigurată protecţie sigură.

2. Nimeni, niciodată nu a crezut că cele 200 kg sunt prima cantitate de droguri traficată prin R. Moldova.

3. Deşi s-a insistat în repetate rânduri, inclusiv prin demersuri oficiale adresate de instituţii media, nimeni, niciodată nu a putut vedea drogurile ridicate de poliţişti în martie 2008.

4. Principalul însoţitor al capturii, Omer Boztepe, a fost lăsat să plece de la locul reţinerii, fără a mai fi dat în căutare internaţională.

5. Alte versiuni ale infracţiunii au fost respinse, deşi erau plauzibile.

Se pare că singurul lucru de care a fost absolut sigură opinia publică pe parcursul celor peste 2 ani de detenţie a poliţiştilor a fost cel că va veni clipa în care ei vor fi eliberaţi, fără ca instituţiile de drept să dea explicaţii suplimentare. Aşa s-a şi întâmplat. Achitarea acestora şi pasarea în detenţie, pe un termen de 13 ani, a şoferului maşinii cu droguri lasă mai multe semne de întrebare peste acest misterios dosar.

Este sau nu Karalar Murat vinovat şi, dacă e vinovat, el e singurul cu acest statut? Dacă R. Moldova era, pe atunci (poate şi acum?), parte a unui traseu internaţional al drogurilor care parcurgeau calea din Orient spre Occident, cine anume dintre demnitarii de la Chişinău proteja traficul? Ce căuta numărul telefonului mobil al ex-ministrului de Interne, Gheorghe Papuc, în memoria telefoanelor unor cetăţeni turci, cercetaţi în „dosarul heroina”? De când un ministru le oferă unor persoane implicate în activităţi suspecte numărul său de telefon mobil? De altfel, pe unde a intrat acea maşină în R. Moldova? Cine, la ce punct vamal a verificat-o? Este sau nu adevărat că Feodosia Furculiţă, şefa Departamentului Vamal pe atunci, a fost disponibilizată anume din cauza drogurilor?

Cine, când şi în ce condiţii ar putea da răspunsuri la aceste întrebări? Nu cumva cineva a avut nevoie de aceşti 2 ani şi 6 luni de anchetă şi de procese judiciare pentru a tergiversa o adevărată investigaţie? Dacă-i aşa, cine va răspunde pentru acest lucru? Şi din ce fonduri vor fi compensaţi poliţiştii achitaţi de instanţa de judecată? Cine le va plăti recompensele de sute de mii de lei, pentru lipsă forţată de la locurile de muncă? Dar prejudiciul moral?

Aneta Grosu,
aneta.grosu.zdg@gmail.com