Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Un război de 150 de…

Un război de 150 de milioane de dolari

”…De ce ”războiul” comercial impus de Rusia ne-a prins nepregătiţi? Nu suntem la primul caz când Rusia ne strânge cu uşa la perete în plin sezon agricol!… Faptul că avem un Minister al Agriculturii poate că e şi bine. Dar dacă ceea ce se întâmplă în  agricultură e catastrofă, la ce bun un Minister al Agriculturii?”

Putin se dă de gol. Ultimele evoluţii în relaţiile Moscovei cu Chişinăul trădează slăbiciunea Kremlinului în faţa vechilor ispite imperiale ruse. Colonelul Putin (care se vrea generalissimus, probabil) insistă să se zbată, cu orice preţ, pentru ideea unei ”Rusii Mari”, pe contul ţărilor mici. După ocuparea Crimeii şi declanşarea războiului de gherilă în estul Ucrainei, lui Putin i-a părut, probabil, prea puţin un război în spaţiul ex-sovietic. Deranjată, ca şi în cazul Ucrainei, de asocierea la UE, Moscova deschide, din iulie, front paralel, alături de cel ruso-ucrainean, şi împotriva R. Moldova. Chiar dacă nedeclarat, chiar dacă nu unul militar, aşa după cum a făcut-o în 1992 la Nistru, şi chiar dacă nu în maniera în care a procedat şi procedează la Doneţk şi Lugansk, starea de fapt a relaţiilor Rusiei cu noi este una de război. Da, nu se împuşcă ca la Lugansk, nu se dau jos avioane de pasageri ca la Doneţk, nu mor civili nevinovaţi zi de zi ca în estul Ucrainei, nu stau armatele gata de atac aşa cum stau la graniţa cu Ucraina, dar e război, un război economico-comercial, care, la fel ca şi orice alt război, comportă riscuri şi costuri. ”Marele război comercial” al Rusiei cu noi a fost lansat, practic, după ce, pe 2 iulie, Parlamentul de la Chişinău a ratificat Acordul de Asociere cu UE, deşi supărările Moscovei începuseră a se aduna încă de la summit-ul UE din 2013 de la Vilnius. Unul peste altul, lucrurile s-au complicat şi mai mult, mai ales după criza din Ucraina, context în care Putin dă ordin ”Rosselhoznadzor”-ului – una dintre cele două armate fitosanitare ale Rusiei (a doua după ”Rosspotrebnadzor”) – să declare ”război” R. Moldova. Mai întâi sub cuţit a fost trecută carnea din Moldova, după care fructele, legumele, iar mai nou şi conservele. şi ”gluma” se îngroaşă. Potrivit unei decizii mai recente a guvernului rus, ”bunurile originare din R. Moldova, importate în Rusia, vor fi supuse taxelor de import”, scrie Klerk.ru. Sub incidenţa legii cade carnea şi produsele din carne, legumele, fructele, cerealele, zahărul, berea, vinul, alcoolul, conservele din fructe şi legume, precum şi mobilierul. Nici în bagajele de mână nu avem dreptul să ducem cu noi în Rusia un borcan de suc, un litru de vin sau un kilogram de mere. Toate au devenit imediat ”periculoase” pentru Rusia, ”nestandarde”, ”neecologice”. Idiotism. Paranoia. Printre altele fie spus, numai cine nu a fost în Rusia (zic Rusia, nu Moscova ori Sankt Petersburg) mai poate avea iluzia că Rusia e capabilă de standarde. Dar, mă rog, într-o lume liberă şi cel cârpit în fund are voie să arăte cu degetul, e dreptul lui.

Războiul economico-comercial impus de Rusia ne va costa, potrivit estimărilor făcute de Ministerul Agriculturi, 150 de milioane de dolari. În cazul Rusiei, care pompează anual între 500 şi 600 de milioane de dolari în regimul de la Tiraspol, pierderile, cu siguranţă, nu au preţ. Situaţia e cu totul alta pentru Moldova, unde agricultura a rămas motorul principal al economiei. De aici poate şi marea alertă în jurul cazului. Embargourile au pus în alertă tot ce putea fi alertat la moment: Guvernul, Ministerul Agriculturii, producătorii, România, Uniunea Europeană, cu excepţia, poate, a Parlamentului, care a plecat, absolut calm şi senin, în vacanţa de vară. La nivel de guvern (deşi suma este simbolică), premierul Leancă a declarat că producătorilor de fructe şi legume le vor fi acordate compensaţii în mărime de aproape 20 de milioane de lei, pentru a le uşura povara embargourilor. Tot guvernul a solicitat Bruxellesului să deschidă piaţa europeană pentru produsele moldoveneşti din 1 septembrie şi nu 1 octombrie, după cum fusese convenit iniţial, iar limita cotelor de export să fie anulată. Surprins de situaţie, în vizita sa la Chişinău, Comisarul european pentru sănătate şi protecţia consumatorului, Tonio Borg, a dat asigurări guvernului Leancă că UE, începând din toamnă, va dubla cota la importul de fructe şi legume moldoveneşti. Mai nou, a venit cu o iniţiativă în sprijinul R. Moldova şi preşedintele României. Traian Băsescu, care a calificat decizia Moscovei drept diversiune politică, îndreptată împotriva actualei guvernări cu scopul de a o compromite la alegerile din toamnă în faţa electoratului de la sate, a reluat mesajul premierului Leancă şi a făcut un apel către statele UE să accepte deschiderea pieţei europene cu o lună mai devreme decât era prevăzut, ca producătorii moldoveni să reuşească să-şi scoată la vânzare producţia. În plus, tot Băsescu, în acelaşi apel către UE a îndemnat partenerii comunitari să găsească soluţii de depozitare şi să primească la păstrare frucetele şi legumele moldoveneşti. Apelul a fost făcut, în special, către statele apropiate geografic R. Moldova. ”România va face acest lucru şi sper să-l facă, în spiritul nostru, şi alte state”, a spus Băsescu. Până aici toate clare, cu o singură întrebare: de ce războiul Rusiei ne-a prins nepregătiţi? Nu suntem la primul caz când Rusia ne strânge cu uşa la perete în plin sezon agricol! Citesc declaraţia preşedintelui Asociaţiei producătorilor de conserve din R. Moldova, Ion Sandic. ”Practic, toată producţia moldovenească de conserve are o singură destinaţie, Rusia, iar embargoul la importul de conserve ar duce la prăbuşirea acestui sector”, spune Sandic. şi tot el zice: „Ar fi fost o altă situaţie dacă aceste interdicţii veneau la începutul anului”. Serios? Dar după Vilnius-2013 şi Bruxelles-2014 cine dacă nu Moscova ne-a spus deschis că ”relaţiile noastre economice vor avea de suferit”? şi nu era oare clar că, din moment ce Rusia ne ţine de 22 de ani sub ameninţarea unui război militar neterminat la Nistru, nu o va costa nimic să ne mai servească la ”desert” şi o porţie de război economic? Faptul că avem un Minister al Agriculturii poate că e şi bine. Dar dacă ceea ce se întâmplă în agricultură e catastrofă, la ce bun un Minister al Agriculturii?