Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Un mesaj pentru Dorin Chirtoacă

Un mesaj pentru Dorin Chirtoacă

În câteva săptămâni, cei care vor mai dori să circule prin Chişinău cu microbuzele vor fi nevoiţi să scoată din buzunare 5 lei. Scumpirea, în premieră, cu 2 lei a unei călătorii este acceptată sub presiunea transportatorilor, care s-au plâns că lucrează în pierdere, iar dvs. i-aţi crezut.

Ca să mai dregeţi busuiocul, le-aţi “condiţionat” acestora scumpirea, prin respectarea a 5 condiţii: instalarea unor scaune suplimentare, viteza maximă prin oraş de 50 km/oră, doar 4-5 pasageri în picioare, oprirea doar în staţii şi un orar exact al circulaţiei rutelor.

Să fim serioşi. Toate aceste condiţii nu sunt altceva decât vorbe goale şi nişte tentative de a sustrage atenţia de la majorarea nejustificată a tarifului. Dle Chirtoacă, cine credeţi că va avea de suferit dacă şoferii nu vor mai lua pasageri în picioare? Transportatorii, care-şi vor recupera pierderea clienţilor care stăteau în picioare prin cei 2 lei în plus, sau cetăţenii, care locuiesc în zone unde nu circulă alte mijloace de transport decât microbuzele şi care vor întârzia la serviciu sau la ore?

Şi încă ceva. Chiar credeţi că şoferii nu vor mai lua pasageri în picioare, nu vor mai goni pe şosele, nu se vor comporta urât cu pasagerii şi vor respecta orarul? Chiar credeţi că nişte deprinderi se pot schimba peste noapte?

Sunt sigur şi de faptul că dvs. cunoaşteţi că, din cei 3 lei care se plătesc acum pentru o călătorie, “se hrănesc” mai multe persoane: angajaţii celor 19 firme care deţin rute, deţinătorii locurilor de pe rute şi, nu în ultimul rând, şoferii. Mai mult decât sigur, vă spun că nimeni nu moare de foame, ba dimpotrivă.

Aici, voi face referire la un mesaj postat pe site-ul www.zdg.md de un cititor al ZdG, nedumerit de ardoarea cu care luptă Primăria pentru majorarea taxei de călătorie. “Eu” scrie că “este dubioasă combinaţia businessului privat de transport cu Primăria” şi se întreabă “care este interesul primarului (Primăriei) referitor la costul călătoriei. După cum se ştie, microbuzele sunt un business privat… În ţară avem numeroase firme private, care sunt în pierdere, în faliment, se închid… Ăsta-i businessul: azi merge, mâine, cine ştie? De ce primarul nu ia atitudine şi faţă de celelalte activităţi economice? Stupid este faptul că proprietarii rutelor se plâng de pierderi, în acelaşi timp, nu a falimentat nicio rută, din contra, se deschid altele. Tot aici, toată lumea ştie că fără plic nu ai ce căuta, ca să-ţi iei o rută…”, mai scrie cititorul, căruia nu ai cum să nu-i dai dreptate.

Or, explicaţia la aceste întrebări, oferită recent de către Adrian Boldurescu, şeful Direcţiei transport public şi căi de comunicaţie, precum că “prin anii ’90, când oraşul nu avea bani pentru alte mijloace de transport, aceste microbuze au fost salvarea noastră şi acum nu putem da cu piciorul în ei”, nu mi se pare deloc potrivită. Într-o ţară săracă, lovită de criză, de corupţie, de nepăsare, nu poate fi loc de milă. Or, cam asta vrea Boldurescu, să mărim preţul din milă.

Interesant este şi faptul că revoltaţii, adică directorii de firme care deţin rute, îi scot în faţă pe şoferi, care ţipă că nu au profit. Şoferii însă sunt cei mai puţin implicaţi în acest business. Ei, de cele mai multe ori, nu sunt decât nişte simpli angajaţi, cu salariu fix şi cu procente din câştig. Adevăraţii oameni care fac bani grei tac chitic şi, probabil, trag sforile din spatele cortinei, ca nişte adevăraţi păpuşari.

Repet. Se anunţă că şoferii vor să intre în grevă dacă nu le sunt acceptate revendicările, adică doar una, majorarea tarifului. Dar, cine-s şoferii pentru a pune condiţii? Şoferii, în primul rând, ar trebui să se revolte contra celor pentru care lucrează şi care deţin locurile pe rute. Acei oameni care stau acasă şi câştigă zilnic vreo 500 de lei, fără a depune vreun efort pentru asta. În plus, şoferii, dacă nu sunt mulţumiţi de câţi bani fac zilnic pe rută, să se lase. Să lucreze în altă parte. Să-şi schimbe meseria. Că doar nu o fi terminat universitatea cu diplomă de şofer de microbuz pentru ca statul să le fie dator cu locuri de muncă.

Şi totuşi. Cum să lucreze în minus dacă sunt deţinători de microbuze, cei care nu angajează şoferi, şi care ajung acasă, zilnic, cu aproximativ 1000 de lei? Câţi moldoveni câştigă 1000 de lei pe zi? Câţi câştigă măcar 500 de lei pe zi?

Dle Chirtoacă, eu tare sper ca această scumpire să nu fie legată de activitatea lui Iurie Topală, consilier municipal din partea PL, tot el deţinătorul firmei “Ruta-Prim” SRL, care are cele mai multe rute de microbuze în gestiune.

Victor Moşneag, victor@zdg.md