Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Un avion privat a luat…

Un avion privat a luat foc. Focul Haric

Mâine, la amiază, un avion privat îşi va lua zborul din R. Moldova spre Ierusalim. Mitropolitul Vladimir, câţiva preoţi de la Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei, vreun demnitar, dar şi vreun om de afaceri, vor pleca după Focul Haric care, an de an, de câteva milenii deja, apare din Sfântul Mormânt exact în sâmbăta Paştelui.

Sâmbătă seara, avionul privat va ateriza la Chişinău, iar Focul Haric, cu un cortegiu special, va ajunge la Catedrala Mitropolitană “Naşterea Domnului” din centrul capitalei, unde va fi împărţit creştinilor.

De 11 ani, în ajun de Paşti, Focul din Mormântul Mântuitorului ajunge şi în R. Moldova, iar acest fapt ar fi trebuit să aibă vreun efect asupra stării de spirit din societate, asupra relaţiilor dintre oameni, dar şi asupra relaţiilor noastre cu Dumnezeu. Cine dintre noi poate afirma astăzi că toate acestea s-au întâmplat?

De ce, totuşi, Focul Haric, deşi de 11 ani ajunge şi în R. Moldova, nu ne ajută să fim mai generoşi, mai puţin tulburaţi, mai puţin rătăciţi în gânduri, mai puţin neloiali cu cei din jur? De ce rămâne atât de mare prăpastia dintre oameni, atunci când greutăţile se ţin lanţ de unii, iar prosperitatea, mereu şi în exclusivitate – de alţii? Din ce cauză, în R. Moldova, nu mai e o problemă ca feciorul să-şi omoare mama, ca tatăl să taie degetul fiului său, suspectat de furt, sau ca un vecin, de vârstă aproape adolescentină, să abuzeze o bătrână, de peste 70 de ani, transfigurând-o şi aruncând-o să moară în paza câinilor din curtea casei acesteia?

Atâtea se întâmplă în Postul Mare, în Săptămâna Patimilor, dar şi în oricare altă zi în R. Moldova, încât te gândeşti că Focul Haric îşi pierde din calităţile sale miraculoase, în drumul parcurs de la Mormântul Mântuitorului până la Chişinău.

An de an, Focul Haric este “transportat” în R. Moldova cu avioane private, despre proprietarii cărora opinia publică nu cunoaşte aproape nimic. Cine sunt stăpânii avioanelor şi din ce fel de bani au fost cumpărate acestea? Cine, în R. Moldova, dispune de milioane “libere” pentru a-şi cumpăra un avion, utilizat doar la ocazii? Cât costă călătoria Chişinău—Ierusalim cu un avion privat? Cine plăteşte? Cum este aleasă delegaţia aducătoare de Foc Haric? Ce fel de preoţi împart acest foc creştinilor din întreaga republică? Dacă, aşa cum e spus în comunicatul de presă al Mitropoliei Moldovei, “Guvernul şi Ambasada R. Moldova în Statul Israel asigură transportarea acestei sfinţenii”, de ce nu sunt acceptaţi şi preoţi ai celeilalte Mitropolii, a Basarabiei, să plece după Focul Haric, ca să-l împartă creştinilor care şi-au ales pentru sufletele lor Biserica Românească? De unde, în aceste condiţii, iau comunităţile Mitropoliei Basarabiei Foc Haric în Noaptea Învierii?

Să revenim, totuşi, la constatarea că, de 11 ani, de când Focul Haric ajunge în casele din R. Moldova, acesta nu reuşeşte să îmblânzească sufletele creştinilor, mulţi dintre care rămân violenţi, agresivi, mincinoşi, perfizi, agresivi… Vi se pare naiv gândul că Focul Haric îşi pierde din putere, fiind adus cu un avion cumpărat din bani murdari? Sau că acest Foc îşi pierde din sfinţenie, fiind adus de persoane care, în viaţa lor, au activităţi dubioase? Sau poate că Focul ajunge “stins” în R. Moldova din cauza implicării politicului în viaţa bisericească şi viceversa? Sau poate că, pe undeva, greşesc şi preoţii atunci când au grijă, în primul rând, de apropierea şi de slujirea lor în special întru binele celor de la guvernare, de orice culoare politică ar fi ei? De câte ori preoţii aleg să slujească în numele celor bogaţi, neglijând creştinii bântuiţi de suferinţele acestui veac?

Acum câteva zile, a telefonat la redacţie o colegă, o jurnalistă, Ala Stâncaru, care, în urmă cu mai mulţi ani, a plecat de la Radio Moldova la Radio România. “Mi-au omorât mama… Un tânăr din sat şi-a bătut joc de ea cu mare cruzime, după care a aruncat-o, după miezul nopţii, în curtea casei. Nu o recunoşteam şi nu pot să înţeleg nimic. Cu doar câteva ore înaintea omorului vorbisem cu ea la telefon. Ne aştepta la Paşti”. Colega noastră era îngrijorată că suspectul, un tânăr de 21 de ani, ar putea fi eliberat din arest preventiv, aşa precum a reuşit să scape de răspundere penală în alte cazuri de violenţă, în care fusese implicat anterior. De ce am amintit de acest caz? Pentru că nu e singurul. Astfel de tragedii se întâmplă aproape la orice pas. Ce fac preoţii în situaţii similare, decât să oficieze, de obicei în grabă mare, ceremoniile funerare? Ce fel de relaţii au bisericile cu persoanele aflate în zona de risc şi de ce Focul Haric le ocoleşte pe acestea?