Ucraina şantajează. Chişinăul cedează?

Marţi, la Chişinău şi miercuri, la Tiraspol, s-a aflat într-o vizită de lucru, un nou emisar al Kievului, de data aceasta la nivelul Secretarului Consiliului de Securitate şi Apărare, venit (chiar dacă şi a lăsat neanunţat scopul principal al vizitei) în problema frontierei de stat cu R. Moldova. A treia întrevedere oficială pe durata unei săptămâni. Ce vrea Kievul?

La începutul săptămânii trecute, o delegaţie oficială de la Kiev s-a aflat, timp de două zile, la Chişinău pentru consultări în problema demarcării în teren a frontierei moldo-ucrainene. La nici trei zile după acea întrevedere, reprezentanţi ai MAEIE de la Chişinău sunt primiţi la Kiev în aceeaşi problemă. Încă nu reuşise Chişinăul să-şi revină de pe urma vizitei în Ucraina, că Kievul trimite o nouă misiune oficială în R. Moldova. De data aceasta, la nivelul Consiliului de Securitate şi Apărare. Ce-i cu această circulaţie extazică între cele două capitale? Una e clar: Kievul caută să profite de incertitudinile politice de la Chişinău şi de “tinereţea» noii guvernări, grăbind oficialităţile să ia decizii în pripă şi să admită noi erori, precum s-a întâmplat anterior, în cea mai serioasă problemă de relaţii cu Ucrtaina de după declararea independenţei – cea a frontierelor.

În toţi anii de după proclamartea independenţei, Kievul a avut o singură politică în relaţiile cu Chişinăul – şantajul. Ce-i drept, până în 1996, Ucraina nu a reuşit să obţină nimic din ce-şi dorise, dar nici nu a renunţat la şantaj. Marile «cumpene» pentru Chişinău se ţin lanţ din 1998, odată cu cedările teritoriale de la Giurgiuleşti, care au continuat cu cele de la Palanca, Etulia, Bolgrad, cu pierderea mai multor proprietăţi la Marea Neagră, în reg. Odesa şi chiar în Odesa, după care au intrat “în comă» Acordurile de colaborare bi(tri)laterală în Euroregiunile «Dunărea de Jos» şi «Prutul Superior» şi, mai ales, cele legate de cooperarea bilaterală în domeniul învăţământului. Cea mai cumplită perioadă, în acest sens, a fost cea de guvernare comunistă, chiar dacă, până la urmă, şi Voronin a înţeles că poftele Kievului sunt un sac fără fund.

Noul val de şantajare a Chişinăului a început înaintea alegerilor parlamentare din aprilie, când Kievul avertiza premeditat că natura relaţiilor cu viitoarea guvernare de la Chiişinău va fi determinată de viteza cu care aceasta va accepta demarcarea frontierelor în cele câteva puncte vulnerabile. Pentru a putea şantaja Chişinăul, Ucraina a inventat şi un nou regim vamal de intrare în Ucraina pentru cetăţenii R. Moldova.

Că e aşa şi nu altfel, ne convingem din declaraţia făcută marţi la Chişinău de Raisa Bogatîriova, secretara Consiliului de Securitate şi Apărare al Ucrainei. Referindu-se la «noul regim vamal», deocamdată suspendat, emisarul Kievului anunţa public că acesta nu va fi anulat atâta timp cât «partea moldovenească» nu va face «un gest de întâmpinare în problemele ridicate de noi…». Care sunt «problemele ridicate» de Kiev, este clar: frontierele. În variantă ucraineană. Cu noi cedări teritoriale şi patrimoniale din partea Moldovei. Cam prost calculate proporţiile «gesturilor», până la urmă. Iar intensitatea vizitelor (3 în 8 zile) la care ne refeream nu face decât să reconfirme faptul că Kievul forţează nota, iar Chişinăul, indiferent din care motive, acceptă să fie grăbit înainte de a se clarifica în toate dedesubturile Tratatului de frontieră (plin de lacune, contestat inclusiv în Curtea Constituţională) şi fără să iniţieze o consultare a societăţii civile şi a autorităţilor publice din zonele de frontieră cu Ucraina, care au fost sau urmează să fie afectate în urma demarcărilor pretinse de Kiev.

Pentru Chişinău nu poate exista niciun alt argument mai serios decât interesul naţional în soluţionarea acestei probleme: nici pretextele legate de soluţionarea «diferendului transnistrean» în aşa-zisa «variantă Iuşcenko» (Chişinăul trebuie s-o aibă pe a sa), nici «taxele» de intrare în Ucraina, nici «vecinătatea imediată», nici «Parteneriatul Estic» şi niciun fel de alt pretext, de pe urmă căruia Ucraina a profitat mereu.

E lucru ştiut că vecinătăţile de genul celor în care sunt R. Moldova şi Ucraina costă. Dar există o măsură în toate. Pe care Kievul niciodată nu a avut-o (evaluaţi, prin comparaţie, efectele Tratatului politic româno-ucrainean în problema drepturilor comunităţilor româneşti sau a restricţiilor în cazul «Canalului Bistroie») şi pe care Chişinăul a tot întârziat să o ceară. Şi încă ceva. Aşa după cum consultă Kievul Moscova în problema transnistreană, tot la fel de bine ar fi ca şi Chişinăul să consulte Bucureştiul (nu numaidecât oficial) în problema frontierei cu Ucraina. Şi doi: Tratatul de frontieră cu Ucraina este singura carte pe care o mai poate juca Chişinăul în favoarea sa în soluţionarea «problemei transnistrene».

Petru AMARIEI


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. nofelet

    Foarte bun articol. Pe valul “imbunatatirii relatiilor” cu vecinul din est sa nu raminem cu teritoriul ciopartit si fara proprietati. Regimul vamal azi se anuleaza, miine se introduce, da frontiera odata fixata nu o mai mofivici in veci. Si nu ar strica sa se consulte nu numai Bucurestiul, dar (de ce nu, daca neoficial?) si Moscova si Bruxellesul…

  2. STEFANITA

    Fost sef al Serviciului de informatii militare de la Kiev: Ucraina s-ar putea destrama in 2010
    “Noi, ucrainenii, am supravietuit de-a lungul veacurilor numai pentru ca am fost niste slugi foarte bune. Este o constatare neplacuta, dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume”, a afirmat generalul ucrainean Aleksandr Skipalski.

    Ucraina si-ar putea inceta existenta in granitele ei actuale dupa alegerile prezidentiale din 17 ianuarie 2010, aceasta varianta fiind activ dezbatuta in prezent in laboratoarele serviciilor secrete din unele tari, a opinat generalul ucrainean Aleksandr Skipalski.
    Fostul sef al Servicului de informatii militare al Ministerului Apararii al Ucrainei, ex-director adjunct al SBU si fostul sef al Serviciului de Protectie si Paza al presedintelui Viktor Iuscenko, a facut declaratia intr-un interviu aparut joi in editia online a publicatiei ucrainene Stolicinaie Novosti, scrie Agerpres.”Varianta destramarii Ucrainei este analizata si se fac tot felul de scenarii. Centrele mondiale de influenta ar rupe, cred, cu placere Ucraina in bucati’, a spus generalul Skipalski, in contextul in care unii experti de la Kiev estimeaza ca presedintia ucraineana incearca sa sensibilizeze opinia publica in legatura cu faptul ca statalitatea Ucrainei este in pericol, printr-o ampla campanie de presa pentru suspendarea scrutinului prezidential din ianuarie, pe care actualul sef al statului Viktor Iuscenko nu are nicio sansa sa le castige. Mai ales ca in ajutorul acestuia a venit si epidemia de gripa noua, remarca ei.”In istorie exista fenomene care pur si simplu trebuie constientizate. Pe parcursul mai multor sute de ani, Ucraina nu a avut propriile institutii de stat. Mai demult, in cadrul unor discutii, am facut urmatoarea comparatie: evreii au inaintat catre formarea statului lor circa 2000 de ani. Ei si-au creat in timpul acestui efort un fel de genotip, acela de a se sprijini unul pe altul in orice situatie. Noi, ucrainenii, am supravietuit insa de-a lungul veacurilor numai pentru ca am fost niste slugi foarte bune. Este o constatare neplacuta, dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume”, a afirmat generalul ucrainean.

    Ziua .ro

  3. ALEX

    CRED CA MAI CUMINTE NATIUNE CA A NOASTRA NU O SA MAI GASITI IN LUMEA INTREAGA. NEAU CALCAT IN PICIOARE DEA LUNGUL VEACURILOR CUI NU IA FOST LENE.
    DESTEAPTATE O DATA MOLDOVENE(ROMANE)DIN SOMNUL TAU DE VECI, CACI DEGRABA O SA RAMII CREDCA NUMAI CU CHISINAUL.

  4. STEFANITA

    Daca citesti atent,Alex,Ucrainianul de mai sus spune ca :” Noi, ucrainenii, am supravietuit insa de-a lungul veacurilor numai pentru ca am fost niste slugi foarte bune. Este o constatare neplacuta, dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume»
    Parerea mea este ca nu putem cataloga mase mari de oameni in nici un fel.
    Noi romanii am avut de suferit asa cum au avut de suferit si alte popoare mici.Am asteptat cuminti momentele favorabile noua.Atunci cand nu am putut sa o facem,am platit un pret greu…

  5. plaesh

    Ucraina este constienta ca Moldova se va uni cu Romania in scurt timp de aceea vrea sa grabeasca rezolvarea(in favoarea lor)problemelor de frontiera.Ucraina are experienta deciziei de la Haga in favoarea Romaniei si doreste sa clarifice aceste probleme cu Moldova ,pt ca dupa unire le va fi foarte greu sa mai ciupeasca vreo palma de pamant.Cand se va face unirea se vor ruga ei de noi sa scoatem taxele vamale sa poata intra si ei in spatiul UE. Dar poporul moldovean(roman)din Basarabia inca nu s-a saturat sa fie sluga rusilor ,ucrainenilor,transnistrenilor,gagauzilor,inca nu vrea sa fie respectat la el acasa,nu vrea sa impuna el viza altor popoare.

  6. Petrus

    Mituri despre Unirea cu Basarabia
    — Despre posibilele consecinte negative ale unirii dintre Romania si Republica Moldova asupra economiei s-a mai scris. In general s-a spus ca unirea celor doua state ar fi o grea povara pentru statul roman. Dar analizele cu pricina au fost tendentioase. In locul cautarii adevarului, s-a preferat demonstrarea cu orice pret a faptului ca unirea este imposibila. Propagandistii antiromani au adunat mere cu pere pentru a socoti un cost astronomic al unirii, menit sa compromita orice idee de apropiere a celor doua state romanesti.
    Economia Moldovei nu prea conteaza
    Mitul costurilor unirii asupra economiei romanesti ar putea fi demolat intr-o singura fraza si cu asta am putea incheia demonstratia. Produsul Intern Brut (PIB), de 6 miliarde dolari al Republicii Moldova reprezinta doar 3% din cel al Romaniei, de 200 miliarde dolari in 2008.
    De exemplu, PIB-ul romanesc a scazut cu 9% in 2009 fata de 2008 din cauza crizei. Carevasazica din economia romaneasca a disparut intr-un singur an o bucata cat trei ori Moldove la un loc. Cam asta este raportul dintre cele doua economii.
    O crestere economica de 7-8% este considerata un record in Europa. Republica Moldova nici nu mai poate spera la asa ceva in urmatorii ani, aflata intr-o grava recesiune din cauza crizei mondiale si a grelei mosteniri comuniste. Pe de alta parte, transferurile din Romania ar putea asigura aceasta crestere accelerata. Pentru ca 7-8% din PIB-ul Moldovei reprezinta doar 0,2% din PIB-ul Romaniei, adica o piscatura de tantar.
    Culisele reunificarii germane
    Ni se da tot timpul peste nas cu exemplul reunificarii germane. Pasamite, Romania nu ar fi capabila de efortul economic respectiv, fiind mult mai saraca decat Republica Federala a Germaniei, care a cheltuit 7-800 sute miliarde marci pentru a pune pe picioare landurile rasaritene.
    La prima vedere, nu se intelege cum a putut Germania sa faca acest efort si totusi sa aiba crestere economica constanta si sa fie permanent a treia economie a lumii, dupa SUA si Japonia.
    Explicatia e simpla. Nemtii nu prea au facut nici un sacrificiu, de fapt doar au mutat banii dintr-un buzunar in altul si au pus mana si pe economia fostei RDG, odinioara vitrina lagarului socialist.
    O parte din suma care a intrat in fosta RDG a fost de fapt investitia cu care firmele vestice au cumparat fabricile din Est in cursul procesului de privatizare, facand achizitii avantajoase. Functionarii de la “Treuhand”, fondul de privatizare, erau vest-germani si au favorizat firmele de acasa. Alte sume au fost cheltuite pentru reabilitarea infrastructurii ruinate a fostei RDG. Adica niste comenzi nesperate pentru industria din Vest. Autostrazi, cai ferate, telefonie, investitii de mediu, toate au fost efectuate de firme din Germania de Vest. Practic, Helmuth Kohl a subventionat economia vest-germana sau i-a acordat un”stimulus”, cum ii spune acum Obama Barack. Banii s-au intors inapoi de unde au plecat.
    Minciuni despre povara basarabeana
    Presupusa nota de plata a unirii este umflata de propagandisti cu tot felul de cheltuieli imaginare. Bunaoara, Romania ar trebui sa suporte schimbarea documentelor de identitate ale moldovenilor, ceea ce ar fi o cheltuiala foarte mare pentru buget. Prostia este vadita, pentru ca in orice tara din lume costul eliberarii documentelor este suportat de cetatean, nu de stat. Basarabenii si-ar plati singuri costul unui act de identitate sau un pasaport ca si pana acum.
    Alta prostie care s-a spus este aceea ca Romania ar trebui sa suporte costurile cu energia pentru Republica Moldova, adica curent electric, gaze, pacura etc. Dar basarabenii si le vor plati singuri intr-o Romanie unita asa cum si le platesc si in prezent. Consumatorii casnici si firmele din Basarabia sunt cu platile la zi. Cam 80% din datoria Republicii Moldova catre Gazprom apartine de fapt Transnistriei. Se spune ca basarabenii importa 80-90% din energia electrica din Ucraina si Rusia, de parca i-ar impiedica cineva dupa unire sa cumpere energie din Rusia, Romania sau din orice tara doresc.
    Un alt obstacol scornit de propagandisti ar fi costul pentru aducerea caii ferate din Basarabia la ecartamentul, adica latimea, celor din Romania. Calea ferata din Basarabia, din cauza mostenirii sovietice, are ecartamentul mai mare decat cea din Romania. Schimbarea ecartamentului caii ferate nu este o urgenta. Tarile Baltice, care au intrat in UE din 2004 au si acum ecartamentul sovietic, la fel ca Finlanda, care a parasit Rusia inca din 1918. Ba mai mult, in Spania exista fara probleme nu mai putin de trei ecartamente diferite.
    Alta cheltuiala imaginara ar fi uniformizarea administratiei locale din cele doua state. Basarabenii, de-a lungul ultimelor doua decenii oricum au trecut de la raioane la judete si iar la raioane si s-au descurcat si singuri. Trecerea din nou la judete, pentru a avea aceeasi organizare ca Romania, ar aduce de fapt economii, prin reducerea aparatului birocratic.
    O sperietoare este si cu salariatii bugetarii moldoveni, care ar urma sa fie platiti din bugetul Romaniei. Dar societatea moldoveneasca este mult mai sanatoasa din acest punct de vedere decat cea romaneasca. In Romania raportul dintre salariatii bugetari si cei din sectorul privat este de 1,3 la 1, cei dintai avand si salarii mai mari. Basarabia sta foarte bine, cu un bugetar la patru salariati, adica media din UE. Reiese ca mai degraba Romania ar trage Basarabia in jos din acest punct de vedere.
    Schimbarea leilor moldovenesti, cu care suntem de asemenea speriati, nu ar reprezenta o cheltuiala semnificativa, pentru ca masa monetara, cantitatea de bani din Basarabia, este neglijabila fata de cea din Romania. Iar cele doua monede ar putea circula si paralel, cum s-a mai intamplat in Franta, Jugoslavia etc, leul moldovenesc urmand a fi retras treptat de pe piata.
    Boom economic dupa unire
    Daca s-ar face unirea, Basarabia nu ar fi o piatra de gatul economiei romanesti, ba dimpotriva, ar deveni unul dintre motoarele cresterii economice romanesti. In primul rand Romania in sine va deveni mai atractiva pentru investitori, pentru ca dupa unire ar deveni una dintre pietele europene cele mai mari, cu peste 25 milioane consumatori. Apoi, cota de fonduri europene alocate Romaniei se va majora dupa adaugarea Basarabiei pe nota de plata prezentata la Bruxelles. La fel si in ce priveste subventiile pentru agricultorii basarabeni. O buna parte dintre investitiile ce se vor realiza in Basarabia cu fonduri europene vor fi executate de firme romanesti, ceea ar contribui la cresterea economica din Romania.
    Daca se repeta modelul romanesc din anii 2000-2008, in Basarabia ar incepe sa curga investitiile straine dupa ipotetica unire. Acum, nu prea investeste nimeni intr-o tara din zona gri a spatiului ex-sovietic si cu o piata mica, de 3,5 milioane locuitori. Dupa unire, investitorii ar considera ca investitia lor este protejata de umbrela euro-atlantica. De asemenea, viitoarea investitie in Basarabia ar fi facuta in interiorul Pietei Unice Europene, deci nu ar fi obstacole vamale si nevamale pentru circulatia in toata Europa a bunurilor si serviciilor produse de investitori straini intre Prut si Nistru.
    In Romania, intre 1990-1999, investitiile straine au fost de un miliard de dolari. Asadar, in Romania, in primul deceniu de tranzitie s-au investit circa 100 milioane dolari pe an, adica mai nimic. Dupa anul 2000, pe fondul deschiderii economiei si apropierii aderarii Romaniei la UE, banii au inceput sa curga. Astfel s-a ajuns ca intre 2004-2008 in Romania sa intre sume fabuloase, de 10 miliarde euro pe an. Adica intr-un singur an s-au investit cat in doua decenii de tranzitie. Aceasta este diferenta intre a fi in NATO si UE sau in afara acestora. Si Romania s-a descurcat singura, spre deosebire de est-germani sau basarabeni nu a avut o patrie mama in spatiul euro-atlantic care s-o ajute.
    Basarabia ar avea dupa unire acelasi parcurs social-economic pe care l-a avut Romania dupa aderarea la UE. Nu exista nici o explicatie logica, nici un argument cu care sa se sustina ca Basarabia va ramane saraca dupa unire sau mai rau, ca ar trage si Romania dupa ea. Restul fie sunt balivernele unor nechemati, fie de-a dreptul propaganda antiromaneasca.
    George SCARLAT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *