Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Tricolorul nu e doar de…

Tricolorul nu e doar de pupat

Vorbim drept, dar procedăm strâmb, spunem una de la microfoane şi facem alta în viaţă… În 25 şi după 25 de ani de aflare sub Tricolor, guvernanţii noştri, în marea lor parte, aşa şi nu au devenit tricolori în spiritul lor, în felul lor de a fi şi, mai ales, de a sluji (de a guverna) Moldova şi Tricolorul…

R. Moldova – 25 de ani sub Tricolor. Sunt anii în care am renăscut din „cenuşa vremii” şi ne-am reafirmat prin vrere (cine a vrut), crez (cine a crezut) şi luptă (cine a avut curajul să lupte) dreptul DE A FI, adică de a redeveni ceea ce am fost prin tradiţie istorică, cultură, credinţă şi substanţă etno-politică. Asta ar fi expresia aflării noastre de 25 de ani sub Tricolor. „Trei Culori şi o Singură Iubire – Românească, Trei Culori şi o Singură Credinţă – Românească”, este exact ceea ce am redevenit şi continuăm s-o facem, chiar dacă Moscova avea să se înece în venin de Ziua Tricolorului, titrând pe unul din principalele portaluri apropiate Kremlinului că Chişinăul „a plecat capul” (egal cu a capitulat) „în faţa Tricolorului românesc”. „Muşcătura” era adresată autorităţilor R. Moldova, care şi-au permis pe 27 Aprilie mai multe mesaje de glorificare a Tricolorului. Discursurile nu au plăcut Moscovei. Nimic nou, de fapt. Asta e Rusia. O precizare, însă, ar fi de făcut: evenimentul din 27 Aprilie, dragi tovarăşi ruşi, a fost ÎNCHINARE LA TRICOLOR, şi nicidecum „plecarea capului”.

Aşadar, luni, la Chişinău, a fost consemnată, cu mult fast oficial, împlinirea a 25 de ani de când primul Parlament al R. Moldova declara Tricolorul Drapel de Stat. Se întâmpla pe 27 aprilie 1990, după 46 de ani de la abolirea acestuia de către regimul sovietic de ocupaţie, iar Ziua Tricolorului avea să fie instituită, printr-o altă decizie de Parlament, în aprilie 2010. Startul festivităţilor de luni a fost dat la Ministerul Apărării, la prima oră a dimineţii (8.00). La 9.30, evenimentul a fost transferat în Scuarul Parlamentului, unde a fost improvizat un Dans al Tricolorului, după care la 9.45, în holul Parlamentului, a fost inaugurată o expoziţie de Tricoloruri (steaguri de luptă din tot spaţiul românesc), iar la 10.00 festivităţile au fost trecute în plenul Parlamentului, cu participarea tuturor factorilor politici de decizie, deputaţi ai Primului Parlament, reprezentanţi ai Clerului şi primul preşedinte al R. Moldova, Mircea Snegur. La 19.00 a urmat un recital muzical în aer liber, susţinut de Orchestra Prezidenţială, iar spre finalul programului (21.00) a fost organizat un show de lumini în culorile Tricolorului.

Din tot ce s-a întâmplat în acea zi, care, în mod cert, merită şi trebuie sărbătorită „de jos până sus”, cel mai mult contează mesajele care s-au rostit. Mesajele oficiale (şeful statului, şeful parlamentului, şeful cabinetului de miniştri, liderii partidelor parlamentare, cu excepţia celor aşa-zise socialist (Ig. Dodon) şi comunist (V. Voronin). Prezenţa celor două formaţiuni (pro-ruse) la sesiunea specială a Parlamentului a fost una mută şi surdă. Era firesc, deoarece nu poţi agăţa la reverul hainei şi Tricolorul, şi panglica separatismului pro-rus. Dar să revenim la mesaje. Dacă ar fi să le punem note, ar merita câte un „10” şi preşedintele Nicolae Timofti, şi speakerul Andrian Candu, şi premierul Chiril Gaburici, şi liderii PLDM, PL şi PDM, Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu. Dăm doar câteva citate. Unu: „În toţi aceşti ani (25), am încercat să ne ridicăm la înălţimea Tricolorului.

Rămâne să demonstrăm că suntem demni de cele trei culori… Integrarea în UE se va produce tot sub acelaşi steag”, e din discursul preşedintelui N. Timofti. Doi: „Tricolorul e simbolul distinct al identităţii noastre naţionale… Culorile drapelului de stat trebuie să ne unească şi mai mult pe cei care trăim pe această palmă de pământ”, citat din mesajul şefului Parlamentului, A. Candu. Şi trei: „Graţie Tricolorului, privim cu toţii în aceeaşi direcţie, gândim la fel şi purtăm în suflete aceleaşi sentimente patriotice… Să fim demni de acest simbol şi să-l purtăm cu onoare şi demnitate”, e din mesajul premierului Gaburici. Aceste, dar şi alte mesaje, care au mai fost rostite de la tribuna Parlamentului pe 27 Aprilie, sunt partea bună a lucrurilor. Există, însă, şi partea proastă, or, în 25 şi după 25 de ani de aflare sub Tricolor, guvernanţii noştri, în mare parte, aşa şi nu au devenit tricolori în spirit, în felul lor de a fi şi, mai ales, de a sluji (guverna) Moldova şi Tricolorul. Vorbesc drept, dar procedează strâmb, spun una la microfoane şi fac alta în viaţă… Vorbele nu sunt fapte, mai ales vorbele goale. Cât e de vrednic spus „să ne ridicăm la înălţimea Tricolorului, să demonstrăm că suntem demni de cele trei culori…” Ori, „să fim demni de acest simbol al ţării noastre şi să-l purtăm cu onoare şi demnitate”. Păi, dacă-i să-l purtăm cu onoare şi demnitate, înseamnă că ne este drag şi scump, înseamnă că ţinem la el ca la ochii din cap, ca la cele sfinte, ca la mama, ca la tata, ca la fraţi/surori şi pe care, de altfel, nu ne permitem de a-i fura, vinde, trăda, înşela… De ce atunci, domnilor deputaţi, miniştri şi preşedinţi, juraţi credinţă Patriei la inaugurarea în funcţii, cu mâna pe Biblie sau Constituţie şi îngenuncheaţi în faţa Tricolorului, dacă imediat după asta vă apucaţi de furat, amăgit şi de vândut această Patrie, dezonorând şi Constituţia, şi Biblia, şi Drapelul de Stat? Asta înseamnă „să fim la înălţimea Tricolorului”? La ce bun, de ce şi cât o să mai vorbiţi frumos şi patetic de la tribune, ecrane şi microfoane, dacă în viaţa de toate zilele sunteţi alţii şi altfel: mincinoşi, hoţi, făţarnici, conjuncturişti, laşi, dacă tot patetismul Dumneavoastră nu e decât apă de ploaie? Să pupăm Tricolorul, aşa după cum pupă curvele Biblia, nu e onorare de Drapel.

Nu aş fi vrut să închei aici cu Iurie Leancă, pentru că este şi el greşit, dar nu pot să trec pe lângă mesajul pe care l-a rostit cu aceeaşi ocazie şi tot în Parlament. „Respectul faţă de Drapel se manifestă permanent prin acţiunile noastre. Patriotismul nu înseamnă doar să-ţi pui o insignă la piept sau un steguleţ pe birou. Drapelul trebuie să-l şi cinsteşti mereu, printr-un comportament corect faţă de ţara ta şi faţă de cetăţeni”. Ce facem, domnilor deputaţi, miniştri, preşedinţi? Pupăm Tricolorul şi furăm Moldova mai departe sau intrăm sub Tricolor, facem alinierea la Drapel şi slujim Moldova? Că altfel, cum să fim „la înălţimea Tricolorului”?