Transparenţa ONG-urilor: realitate sau ficţiune?
Transparenţa ONG-urilor, beneficiile şi riscurile acesteia a fost tema de discuţie din cadrul Clubului de Presă din 27 martie, organizat de FHI 360, Parc Comunications şi Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Mulţi dintre noi se întreabă ce este un ONG şi cu ce se ocupă acesta. O întrebare ce apare nu în ultimul rând este de unde vin finanţele în astfel de organizaţii şi cine duce contul acestor finanţe.
Uneori, în stradă, se apropie de noi câţiva tineri, spun tare, repede, dar nu prea răspicat cu ce se ocupă ONG-ul lor, de care n-am auzit niciodată, şi ne cer şi nouă aportul la această organizaţie, Bineînţeles, aportul financiar. Eu ştiu că organizaţiile care n-au ce ascunde vorbesc deschis despre activitatea lor, cei care s-au apropiat de mine, însă, s-au blocat la primele întrebări, după care m-am întrebat şi eu cât de real este acest “ONG” şi unde se duc banii care au fost strânşi de la oameni.
Când deschidem pagina unei organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale, ne dorim să ştim cu ce se ocupă, câţi bani i se alocă şi pentru ce sunt folosiţi. Serghei Neicovcen, director executiv la Centrul «Contact», susţine că, în cazul unor ONG-uri cu un buget redus, «este foarte uşor să plasezi o informaţie financiară, să informezi publicul despre intrări de la diverşi donatori, intrări şi cheltuieli foarte modeste la capitolul administrativ, salarii etc.».
Dar sunt organizaţii în R. Moldova care au un buget mai consistent. Serghei Neicovcen spune că, dacă aceste organizaţii vor publica raportul financiar pe Internet, nu vor întârzia reacţiile din partea mass-mediei, precum şi a beneficiarilor, acestea fiind nişte reacţii negative: «Este riscul transparenţei într-o societate foarte săracă. De aceea, multe organizaţii nu vor să-şi asume un astfel de risc şi nu vor să-şi publice raporturile financiare, pentru că, în schimb, nu vor avea decât critici negative».
Totuşi, invitaţii Clubului au menţionat că organizaţiile neguvernamentale au nevoie de motivaţie pentru a fi transparente, cum ar fi apariţia unor noi donatori, care vor avea încredere în organizaţia respectivă anume datorită transparenţei. Sergiu Gurău, preşedinte «Eco-Răzeni», este de părere că în prezent, când organizaţiile neguvernamentale se află într-un proces competitiv, apelând la donatorii din străinătate, aceştia «vor fi mult mai deschişi pentru ONG-urile transparente».
Pe de altă parte, Cornel Ciurea, expert «IDIS Viitorul», consideră că transparenţa maximă este, pratic, imposibilă din cauza existenţei «unor stopări care te obligă să mergi pe căi subterane, având nevoie de finanţe suplimentare, precum şi a impozitării excesive, a costurilor mari pentru întreţinere etc.». Daniela Vidaicu, juristă, anunţă că, în cazul în care organizaţia obştească nu prezintă raportul de activitate timp de doi ani, aceasta va fi nevoită să răspundă în faţa Ministerului Justiţiei.
Deci, dacă e nevoie să aşteptăm doi ani pentru a da un răspuns în faţa justiţiei, ne putem alege cu sute şi mii de ONG-uri care activează doar un an sau un an şi zece luni, după care se închid. Acestea nu vor da un răspuns nimănui, nu-i aşa? În cadrul studiului «Transparenţa şi durabilitatea financiară a organizaţiilor neguvernamentale din Moldova», din cele peste 8000 de organizaţii au participat doar 16, găsind diverse scuze pentru a nu o face.
Olga Bulat
