Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   "Todercanii" de partid

„Todercanii” de partid

Comuniştii, în virtutea spiritului lor politic maniacal, se ambiţionează s-o facă pe nemuritorii, ignorând legităţile biblice despre viaţă şi moarte. Pretenţia nu e în premieră, dacă ne amintim că, în 2001, după alegeri, comuniştii lui Voronin pretindeau că au venit la putere «pentru foarte mulţi ani înainte, poate pentru totdeauna».

Deşi au pierdut alegerile, comuniştii refuză să se conformeze noii ordini politice în stat. Tentativa PCRM din 28 august, de a pune activitatea Legislativului, iar în consecinţă şi a statului, în dependenţă de voia şi orgoliul său politic, deşi a suferit eşec, încă nu înseamnă cedare. Voronin continuă să controleze şi să determine, la fel ca şi anterior, direct sau din umbră, activitatea tuturor instituţiilor din stat, chiar dacă comuniştii nu mai au votul decisiv în Legislativ, Guvernul şi-a prezentat demisia, iar Parlamentul are de o săptămână un nou preşedinte.

La Chişinău, de la o zi la alta, devine tot mai evident fenomenul dualităţii puterii în stat. Comuniştii încearcă, direct sau indirect, sabotarea şi chiar provocarea instituţiilor statului la nesupunere faţă de noua coaliţie politică. În condiţiile dualităţii de putere, mass-media publică, poliţia, armata, securitatea sunt, de fapt, instituţiile din prima linie, care îşi manifestă, de regulă, loialitatea sau lipsa de loialitate faţă de un regim sau altul. Şi dacă armata ori securitatea, în condiţiile R. Moldova, tac, camuflându-şi comportamentul, mass-media publică iese în afara acestei reguli de joc, dovadă în acest sens fiind modul în care a reacţionat conducerea Teleradio Moldova la decizia din 28 august a noii majorităţi parlamentare. Amintim că Legislativul, în virtutea situaţiei politice de după boicotarea de către PCRM a primei şedinţe a noului Parlament, a solicitat conducerii Teleradio Moldova acordarea spaţiului de emisie şi transmiterea în direct a celei de-a doua şedinţe a Legislativului, preconizate pentru 2 septembrie. În locul timpilor de antenă pentru AIE, Teleradio Moldova a fost baricadată cu forţe de poliţie, ca pe timp de război sau de rebeliune armată. Invitat ieri în Parlament să-şi explice comportamentul, preşedintele Companiei, V. Todercan, a respins solicitarea. În plus, a lansat o Declaraţie, acuzând conducerea Parlamentului de «ingerinţe brutale» în activitatea «IPNA Teleradio Moldova» şi de atentat la «independenţa politicii editoriale» şi a «autonomiei instituţionale» a Postului Public de Televiziune. Speculaţii. De ce prezenţa lui Ghimpu, Filat sau Urechean la Teleradio Moldova ar fi o «ingerinţă» în activitatea instituţiei, iar cea a lui Voronin sau Greceanâi — nu? De ce participarea lui Voronin, Greceanâi, Stepaniuc sau a altor «fruntaşi» comunişti la tot felul de serbări este, în mod obligatoriu, reflectată operativ în buletine de ştiri, iar şedinţele Parlamentului, în condiţiile unei grave crize politice şi economice — nu? Încercarea, extrem de stângace, a lui Todercan de a o face pe marele apărător al interesuliui public este, până la urmă, o tentativă nereuşită de camuflare a servilismului politic al Conducerii Teleradio Moldova faţă de regimul Voronin, de care aceasta nu se poate detaşa din simplul motiv că administraţia Todercan este «creaţia» regimului Voronin.

Că Voronin şi comuniştii pleacă este cert, deşi Voronin nu a avut curajul să recunoască acest lucru la ultima plenară a PCRM.

Mă gândesc, însă, la cei care vin. Vreau să intuiesc ce va fi cu aceeaşi M-1 peste o lună sau peste un an. Cine şi cum va administra CCA sau Teleradio Moldova în noile condiţii politice? Un Todercan sau un Gorincioi vechi va fi înlocuit cu un «Todercan nou» sau un «Gorincioi nou»,  doar că pe altă linie de partid? Creăm administraţii noi pe principii politice, pe relaţii, rudenie, moştenire sau organizăm concursuri? Vor numi în continuare partidele de la guvernare reprezentanţi, loiali lor, în administraţia acestor instituţii sau vor transfera aceste responsabilităţi şi competenţe societăţii civile?

În cadrul unei reuniuni mass-media, Todercan avea să remarce, în legătură cu reformarea Teleradio Moldova, că «reforma este direct proporţională mentalităţii clasei politice». Nu putem să nu-i dăm dreptate, doar că nu e clar de ce nu i-a recunoscut Todercan acest lucru şi lui Voronin? De fapt, e clar de ce. Pentru că aleşii partidelor nu au obiceiul să aibă alte opinii decât cele pe care le împărtăşesc şefii de partid.

Petru AMARIEI