“Todercanii” de partid

Comuniştii, în virtutea spiritului lor politic maniacal, se ambiţionează s-o facă pe nemuritorii, ignorând legităţile biblice despre viaţă şi moarte. Pretenţia nu e în premieră, dacă ne amintim că, în 2001, după alegeri, comuniştii lui Voronin pretindeau că au venit la putere «pentru foarte mulţi ani înainte, poate pentru totdeauna».

Deşi au pierdut alegerile, comuniştii refuză să se conformeze noii ordini politice în stat. Tentativa PCRM din 28 august, de a pune activitatea Legislativului, iar în consecinţă şi a statului, în dependenţă de voia şi orgoliul său politic, deşi a suferit eşec, încă nu înseamnă cedare. Voronin continuă să controleze şi să determine, la fel ca şi anterior, direct sau din umbră, activitatea tuturor instituţiilor din stat, chiar dacă comuniştii nu mai au votul decisiv în Legislativ, Guvernul şi-a prezentat demisia, iar Parlamentul are de o săptămână un nou preşedinte.

La Chişinău, de la o zi la alta, devine tot mai evident fenomenul dualităţii puterii în stat. Comuniştii încearcă, direct sau indirect, sabotarea şi chiar provocarea instituţiilor statului la nesupunere faţă de noua coaliţie politică. În condiţiile dualităţii de putere, mass-media publică, poliţia, armata, securitatea sunt, de fapt, instituţiile din prima linie, care îşi manifestă, de regulă, loialitatea sau lipsa de loialitate faţă de un regim sau altul. Şi dacă armata ori securitatea, în condiţiile R. Moldova, tac, camuflându-şi comportamentul, mass-media publică iese în afara acestei reguli de joc, dovadă în acest sens fiind modul în care a reacţionat conducerea Teleradio Moldova la decizia din 28 august a noii majorităţi parlamentare. Amintim că Legislativul, în virtutea situaţiei politice de după boicotarea de către PCRM a primei şedinţe a noului Parlament, a solicitat conducerii Teleradio Moldova acordarea spaţiului de emisie şi transmiterea în direct a celei de-a doua şedinţe a Legislativului, preconizate pentru 2 septembrie. În locul timpilor de antenă pentru AIE, Teleradio Moldova a fost baricadată cu forţe de poliţie, ca pe timp de război sau de rebeliune armată. Invitat ieri în Parlament să-şi explice comportamentul, preşedintele Companiei, V. Todercan, a respins solicitarea. În plus, a lansat o Declaraţie, acuzând conducerea Parlamentului de «ingerinţe brutale» în activitatea «IPNA Teleradio Moldova» şi de atentat la «independenţa politicii editoriale» şi a «autonomiei instituţionale» a Postului Public de Televiziune. Speculaţii. De ce prezenţa lui Ghimpu, Filat sau Urechean la Teleradio Moldova ar fi o «ingerinţă» în activitatea instituţiei, iar cea a lui Voronin sau Greceanâi — nu? De ce participarea lui Voronin, Greceanâi, Stepaniuc sau a altor «fruntaşi» comunişti la tot felul de serbări este, în mod obligatoriu, reflectată operativ în buletine de ştiri, iar şedinţele Parlamentului, în condiţiile unei grave crize politice şi economice — nu? Încercarea, extrem de stângace, a lui Todercan de a o face pe marele apărător al interesuliui public este, până la urmă, o tentativă nereuşită de camuflare a servilismului politic al Conducerii Teleradio Moldova faţă de regimul Voronin, de care aceasta nu se poate detaşa din simplul motiv că administraţia Todercan este «creaţia» regimului Voronin.

Că Voronin şi comuniştii pleacă este cert, deşi Voronin nu a avut curajul să recunoască acest lucru la ultima plenară a PCRM.

Mă gândesc, însă, la cei care vin. Vreau să intuiesc ce va fi cu aceeaşi M-1 peste o lună sau peste un an. Cine şi cum va administra CCA sau Teleradio Moldova în noile condiţii politice? Un Todercan sau un Gorincioi vechi va fi înlocuit cu un «Todercan nou» sau un «Gorincioi nou»,  doar că pe altă linie de partid? Creăm administraţii noi pe principii politice, pe relaţii, rudenie, moştenire sau organizăm concursuri? Vor numi în continuare partidele de la guvernare reprezentanţi, loiali lor, în administraţia acestor instituţii sau vor transfera aceste responsabilităţi şi competenţe societăţii civile?

În cadrul unei reuniuni mass-media, Todercan avea să remarce, în legătură cu reformarea Teleradio Moldova, că «reforma este direct proporţională mentalităţii clasei politice». Nu putem să nu-i dăm dreptate, doar că nu e clar de ce nu i-a recunoscut Todercan acest lucru şi lui Voronin? De fapt, e clar de ce. Pentru că aleşii partidelor nu au obiceiul să aibă alte opinii decât cele pe care le împărtăşesc şefii de partid.

Petru AMARIEI


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Simona

    Sprijiniţi de la Moscova, Voronin şi Smirnov resuscitează “pericolul unionist”

    Comuniştii care au pierdut alegerile parlamentare în Republica Moldova aplică strategii politice extrem de periculoase, identice cu cele care au condus la izbucnirea conflictului armat de la Nistru în 1992. Regimul eşuat profită de faptul că încă mai controlează mass-media, pentru a antagoniza societatea prin resuscitarea unui fals “pericol unionist” atribuit coaliţiei liberal-democrate care va prelua guvernarea.

    Alegerea liderului liberal Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova a servit ca temei pentru Partidul Comuniştilor să reia campania de cultivare a sentimentului de românofobie în rândul societăţii. Mihai Ghimpu a fost unul din fruntaşii Mişcării de eliberare naţională în anii ’90. Semnatar al Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova, Mihai Ghimpu se declară român de obârşie şi unionist, dar susţine că în funcţia de stat pe care o deţine va pleda pentru statalitatea Republicii Moldova.

    Spiritele s-au încins după ce liderul PL a recunoscut într-o emisiune televizată că este unionist: “Nu eu am decis că mă cheamă Mihai şi nu eu am decis că sunt român. Aceasta vine de la părinţii mei care mi-au dat şi numele, şi prenumele, şi identitatea. Nimeni nu trebuie să-mi spună mie cum mă cheamă, al cui sunt şi cine sunt eu. Aceasta s-a hotărât demult. Da, sunt unionist, dar această idee îmi aparţine ca om care îmi cunosc istoria. Astăzi, eu vreau să punem punct acestor dezbateri – că avem limbă română, că nu avem…, că suntem români, că nu suntem români. Da, am fost liderul Frontului Popular!

    Am luptat ca să-mi vorbesc limba! Am luptat împotriva ocupaţiei! Am luptat împotriva celui care mi-a luat libertatea! Dar eu nu am luptat numai pentru mine. Am luptat ca să-şi vorbească limba şi găgăuzul, şi bulgarul, şi ucraineanul, şi polonezul, şi evreul. Doar era tot numai în limba rusă. Oare în urma luptei noastre, a celor din Frontul Popular, nu au câştigat toţi? Aveau ei (minorităţile – n.n.) dreptul înainte să-şi vorbească limba? Aveau dreptul la şcoli, la ziare şi grădiniţe?”, a menţionat Ghimpu.

    AGITAŢIE ŞI PROPAGANDĂ
    Această declaraţie a ridicat pe baricade nu doar presa pro-comunistă de la Chişinău, ci şi autorităţile şi presa de la Tiraspol şi Moscova. Peste tot se “cântă” în aceeaşi tonalitate despre “sperietoarea Unirii” Republicii Moldova cu România la fel ca în 1992 în Transnistria. Atunci, liderul separatist Igor Smirnov, cu ajutorul presei ruse, a reuşit să-i transforme în gardişti (soldaţi transnistreni – n.n.) pe majoritatea bărbaţilor din Transnistria, implantându-le ideea “pericolului Unirii” cu România.

    Singurul post de radio de la Moscova care i-a cerut lui Mihai Ghimpu să-şi precizeze punctul de vedere a fost “Eho Moskvi” (“Ecoul Moscovei” – trad. red). Liderul PL a dat asigurări că propriile sale convingeri politice nu vor atenta la statalitatea Republicii Moldova nici în cazul în care va deţine şi interimatul funcţiei de şef al statului.

    Zilele acestea, cu ocazia împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea armatei transnistrene, liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, a declarat că “instabilitatea politică din Republica Moldova ar putea duce la provocări, inclusiv de ordin armat”. De la Moscova, directorul Institutului pentru Strategie Naţională, Stanislav Belkovski, a întărit cu mână de analist politic afirmaţiile lui Smirnov. El a spus că “orientarea prooccidentală a noii puteri de la Chişinău va oferi o şansă suplimentară Transnistriei pentru obţinerea independenţei”. (…) “Deşi astăzi politicienii care vin la putere în Republica Moldova resping public pespectiva unirii cu România, însuşi faptul că noua coaliţie care va prelua guvernarea se numeşte Alianţa pentru Integrare Europeană deja denotă faptul că unificarea va fi inevitabilă, pentru că drumul Moldovei în Europa trece doar prin România”, a afirmat analistul rus.

    de Vitalie Calugareanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *