Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Toamna generalului

Toamna generalului

A plecat cu un zâmbet crispat. Deşi nu mai putea pretinde la al treilea mandat, plecarea sa părea neaşteptată pentru el. A semnat zeci de decrete, cu aceeaşi semnătură rusească, şi le-a spus cetăţenilor «Toate cele bune! La revedere!»
Cetăţenii, cei cărora generalul le-a adresat acest mesaj, stupid la prima vedere, frământă în gând viaţa acestuia, de până şi de după plecare. Fiecare, parcă, i-ar dori sau chiar i-ar dărui ceva, la despărţire, doar că cei mai mulţi se gândesc că are de toate, după 8 ani de dezmăţ administrativ, pe care şi l-a permis, fiind la guvernare.

Acum câteva zile, le-a vorbit jurnaliştilor că, de acum încolo, va putea fi găsit la sediul partidului său. Cineva, ieşind de la acea conferinţă de presă, s-a îndreptat prin librării, căutând un dar pentru general. Ştia despre o carte, pe care, cu siguranţă, nu a citit-o generalul. Acum, poate, plecând de la guvernare, ar avea timp pentru lectura cel puţin a unei cărţi. Se gândea acel jurnalist la Toamna Patriarhului, de Garcia Marquez, pe care, însă, nu a găsit-o, deocamdată, în librăriile din Chişinău.

De ce e important ca generalul să citească anume această carte? Pentru că e despre caracterul şi greşelile sale, pe care le-a comis în faţa celor mai slabi ca el.

Într-o recenzie a acelui roman, se spune că Toamna Patriarhului este «un poem al dictatorului etern, al vieţii tiranice, ale cărei iţe temporale se repetă la infinit într-un univers al singurătăţii». E o carte despre conducătorul absolut şi despre puterea de temut a acestuia.

Patriarhul din Toamna lui Marquez este «cel mai solitar om din lume», care a ajuns să deţină puterea, devenind, prin forţă, dictatorul absolut.

Chiar dacă nu mai apărea în public şi nimeni nu mai putea spune cu siguranţă dacă mai e în viaţă, cei pe care i-a dominat zeci de ani aveau o singură certitudine existenţială: Patriarhul trăieşte şi îi supraveghează de undeva.

Prin mesajul cu care s-a adresat la plecarea sa, generalul, se pare, încearcă să le spună oamenilor că revenirea sa este inevitabilă. «Noi rămânem cu Dumneavoastră. În altă calitate, noi totuşi rămânem cu Dumneavoastră şi, ca şi până acum, vom apăra interesele şi drepturile Dumneavoastră. Sunt convins că vremea făuririi se va întoarce din nou pe pământul moldovenesc. Altfel, pur şi simplu, nu poate fi».

Vom putea sau nu evita revenirea generalului? Acest lucru depinde, în cea mai mare măsură, de cei care vin în locul cald al acestuia. Vor putea ei sau nu învăţa din greşelile generalului sau vor alege să înveţe din propriile lor greşeli?

Aneta Grosu