Test 2010 pentru AIE
Agenda 2010 se arată a fi, din start, una neordinară, foarte ambiţioasă şi, prin asta, extrem de incitantă. Este ultimul an din acest prim deceniu al sec. 21, un deceniu pierdut pentru Moldova, marcat de revenirea la putere, dar şi de căderea ultimului regim comunist din Europa, un deceniu care, cel puţin, pe ultima sută de metri, are şansa să fie altfel şi să schimbe cursul, destinaţia şi destinele R. Moldova.
După 9 ani de bălăceală politică, cu şovăieli stângace între Vest şi Est, plini de speculaţii «patriotice antiromâneşti» şi interese private suspecte, în care regimul şi-a permis tot felul de crime în raport cu statul, de la hoţii ordinare până la înstrăinări de teritorii către state terţe, pare să intrăm într-un limpeziş, odată cu 2010. Tulbur, încă, ce-i drept, acest început, pentru o societate măcinată de sărăcie, perversiune morală şi intrigi, dar mai clar, totuşi şi mai sigur în opţiuni.
2010 va fi, aşa după cum arată agenda pentru ianuarie, un an al marilor proiecte politice. Din partea AIE, spre AIE, dar şi împotriva AIE. Cel puţin asta ne sugerează evenimentele politice. În ciuda adversarilor, vizibili şi invizibili ai noii guvernări, anul nou a început pentru R. Moldova cu dreptul. La nici două săptămâni încheiate, la Chişinău a fost dat startul negocierilor privind Acordul de asociere RM-UE, negocieri catalogate de delegaţia Comisiei Europene drept „un început foarte bun”, fiind remarcat de şeful diplomaţiei de la Chişinău, Iu. Leancă, drept «eveniment… care va da tonul întregului an diplomatic 2010». Ca opţiune strategică, este, cu certitudine, cel mai aspirat proiect politic din ultimii ani, ratat de comunişti, întârziat în timp chiar în raport cu aceeaşi Ucraină, dar recuperat până la urmă şi adus la viaţă de AIE. Startul a fost dat, un start pentru care AIE are acum obligaţia să fie previzibilă în decizii şi acţiuni legate de consolidarea şi securizarea, dacă vreţi, actului de guvernare. Riscurile pentru AIE, în 2010, vor creşte. Dar despre asra, ceva mai târziu.
Alte două proiecte importante pentru 2010 sunt relaţiile cu România şi Rusia. Până la sfârşitul lunii, la Chişinău, va veni adjunctul premierului rus, Igor Şuvalov, pentru a negocia împrumutul de 150 mil. USD pentru R. Moldova. Nu asta, însă, este problema principală în relaţiile Moldovei cu Rusia, ci Transnistria – o problemă veche pentru care Moscova nu dă semne că ar vrea să schimbe ceva în situaţia existentă, chiar dacă expertul rus, Ed. Belkovschi, împarte de cel puţin zece ani R. Moldova între România şi Rusia. S-ar putea ca 2010 să grăbească, ori să întârzie anumite decizii vizavi de Transnistria. Contează şi rezultatul alegerilor prezidenţiale din Ucraina, şi de evoluţia relaţiilor Chişinău-Bucureşti, dar şi de climatul consensual din AIE.
Cât priveşte relaţiile cu România, acestea ar putea să cunoască o dimensiune practică fără precedent. Vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău (prima vizită de lucru), reprogramată pentru februarie, dă mari speranţe în acest sens, mai ales că şi Basarabia, şi Băsescu sunt demult în aşteptarea acestei «ore». Ca importanţă, vizita lui Băsescu la Chişinău ar putea fi comparată doar cu cea a lui Gh. Busch la Bucureşti. Aşteptările sunt mari.
Ziceam ceva mai sus de riscurile pentru AIE în 2010. Nealegerea preşedintelui R. Moldova şi eventualitatea anticipatelor continuă să facă intrigi pe scena politică şi să alimenteze speranţele partidelor neparlamentare dar, mai ales, a stângii pro-ruse, că s-ar putea revanşa. La începutul săptămânii, au luat «foc» două proiecte politice noi: rebelii din AMN în frunte cu V. Untilă au aderat la MAE şi au anunţat crearea unui nou partid liberal, după care transfugii din PCRM, în frunte cu V. Ţurcan, au aterizat în «Moldova Unită» a Anei Tcaci, în ideea de consolidare a stângii politice pentru a reveni la putere. În plus, mai coace undeva, tot pe stânga, proiectul politic anunţat, acum o lună, de oligarhul de pe filiera rusă de afaceri cu petrol, N. Ciornîi. Şi nu sunt singurele. Sezonul «proiectelor politice» abia începe. Mai mult, orice «proiect» nou e o mină sub AIE. «Antibioticul» pentru epidemia acestor «proiecte politice» revanşarde ar fi unul singur, anunţat deja de preşedintele Parlamentului şi şeful interimar al statului, M Ghimpu: modificarea Constituţiei prin referendum, alegerea preşedintelui R. Moldova şi continuarea actului de guvernare. Este gata AIE să meargă până la capăt în această idee? Nu de dragul puterii, ci din nevoia de a rezidi R. Moldova. Da, s-ar putea ca acest fapt să nu convină tuturor. Mai ales câ e vorba de putere. Dar parcă a existat în viaţa asta ceva care să-i poată împăca pe toţi, dacă nici Dumnezeu nu le poate intra în voie tuturor?
Petru Grozavu, petru.grozavu.zdg@gmail.com
