Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Teatru politic cu Rogozin: de…

Teatru politic cu Rogozin: de la NATO la Nistru

După ce a stat câţiva ani la Bruxelles şi a practicat la NATO un gen mujic-esc de teatru politic, în regia Putin-Medvedev, Dmitri Rogozin (DR) îşi reia vechiul rol şi în noua sa calitate de trimis special al Kremlinului pentru Transnistria. Aflat în prima sa «vizită» în R. Moldova (16-17 aprilie), Rogozin s-a manifestat ca şi la NATO, pe rol de derjimorda rusesc. Presa de la Chişinău nu a greşit cu nimic în tot ce-a scris despre Rogozin (după ce a devenit cunoscută noua sa titulatură), dar nici Rogozin nu a făcut nimic în cele două zile de aflare la Chişinău şi Tiraspol ca să schimbe opinia presei despre el.

Arogant, ultimativ, pedant, ofensiv, şovin, şantajist, «neatins de dalta civilizaţiei» (vorba lui T. Maiorescu)… cam la asta se rezumă cele câteva impresii generale pe care le-a produs DR la Chişinău, deşi, puţin probabil că pe Rogozin îl interesează sau deranjează cumva percepţia publică despre el în afara Kremlinului. Dimpotrivă, declaraţiile pe care şi le-a permis, mai ales la Tiraspol şi (reîntors) la Moscova, creează impresia că el, special. şi-a creat această imagine, acest tipaj de furibund şi revanşist sovietic şi că se simte tare şi se crede «cineva» anume în acest rol, tot la fel cum se complac în rolurile lor teatrale din politică, să zicem, Jirinovski la Moscova sau Corneliu Vadim Tudor la Bucureşti. În politică, rolul contează foarte mult, poate că şi din considerentul că politica este şi ea un teatru. Şi Rogozin şi-a însuşit foarte bine rolul şi îşi face, tot atât de bine, treaba. Nu ştiu dacă este clown, aşa după cum l-a etichetat mai multă presă de la Chişinău, dar are rol. Şi joacă teatru. Asta ar fi, probabil, lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştim despre Rogozin şi de care trebuie să ţinem cont. În special, cei din politică, lumea care va avea obligaţia (în virtutea mandatului) să stea la aceeaşi masă cu el, să discute, să facă, să desfacă. Deşi, misiunea lui Rogozin în R. Moldova nu e pentru a descurca, cumva, ghemul de la Nistru, ci pentru a încurca lucrurile şi mai tare şi a compromite tot ce nu convine Moscovei în dosarul transnistrean, pe care-l are DR de gestionat şi recondiţionat. Dar gestionat altfel decât până acum, tulburând apele, isterizând spiritele, fâcînd valuri, semănând vânt şi speriind «ciorile». În cele două zile cât s-a aflat în R. Moldova, dar şi după reîntoarcere în Rusia, astea au fost ocupaţiile lui DR. A făcut declaraţii – la Chişinău unele, la Tiraspol şi Moscova altele. Toate în contradictoriu. De ce? Pentru a face balamuc, a semăna panică, a crea confuzii, derută, circ şi, pe fundalul acestei stări de fapt, să halucineze Chişinăul, să-i «sucească minţile» (poate şi «mâinile») şi să deschidă cât mai larg pistele de negociere, profitabile Rusiei, în formatul «5 plus 2». Altfel zis, DR e venit în R. Moldova pe rol de cuţitar, să pună Chişinăului «briciul la gât» şi ceară imposibilul şi să rupă maximumul posibil pentru Rusia. De altfel, Rogozin nici nu face taină din asta. Ca şi toţi cei de până la el sau după el, Rogozin a venit la Chişinău afectat de sindromul Kozak: federalizarea/confederalizarea R. Moldova şi readucerea Rusiei n spaţiul sovietic de influenţă de până la Prut. Jocul este vechi, nimic nou în acest sens, dar altfel jucat, cu alţi actori şi după reguli mai severe: sub presiune, şantaj, ameninţări. Şi Rogozin, prin declaraţiile sale isterizate şi ultimative, pe care le va relansa periodic (şi metodic) nu va face altceva decât să caute să deprindă Chişinăul şi, mai ales, ceilalţi parteneri de dialog cu ideea federalizării ca singurul compromis posibil pentru «nerecunoaşterea independenţei Transnistriei». Asta este «verdictul» pe care l-a scos Rogozin în presă şi «tema pe acasă», cu care s-a reîntots la Moscova.

Contează ce va face Chişinăul, nu ce visează DR

Este de ajuns să trecem peste câteva din declaraţiile lui Rogozin, pe durata «vizitei» dar şi după ea, ca să ne dăm seama de jocul şi miza Rusiei în acest joc al «trimisului» ei special. Unu: «Rusia trebuie să fie recunoscută ca unica autoritate politică în regiune» (cine s-o recunoască şi în baza cărui drept?). Doi: «Chişinăul trebuie să recunoască Tiraspolul ca o parte cu drepturi egale la negocieri. Fără de asta nu va exista niciun fel de împăcare» (?!). Trei: «În procesul de rezolvare a diferendului transnistrean nu trebuie incluse şi ţări care nu au nicio legătură cu această regiune» (atunci trebuie readucă România). Patru: «Rusia va renunţa la reglementarea conflictului transnistrean dacă R. Moldova va renunţa la statutul de ţară neutră» (ea şi aşa nu e neutră, armata rusă stă în Transnistria). Cinci: «Arsenalul militar din Transnistria, dacă va fi necesar, fie că va fi evacuat, fie că va fi folosit» (de cine, împotriva cui?). Şase: Dacă la Chişinău nu se va renunţa la ideea reunirii cu România, graniţele R. Moldova vor fi altele» (azi nu tot soldaţii ruşi stau la Nistru?). Şapte: «Noi ne dorim ca Transnistria să stea sigur pe picioare şi să fie nu doar politic de sine stătătoare, dar şi economic» (pe contul UE dar în interesele Rusiei?). Opt: «Viitorul stat (R. Moldova) poate fi format exclusiv în baza principiului federativ sau confederativ”. Prin tot ce a declarat, DR a lăsat să se înţeleagă foarte clar că Rusia, de la «memorandumul Kozak» încoace, nu mai are de inventat nimic nou şi bate apa în piuă în «problema transnistreană”. Deşi, nici în cazul memorandumului mare invenţie nu a fost. Rusia nu a făcut decât să revină, într-o puţin altă formulă, la proiectul interbelic, când pe contul Transnistriei a ocupat Basarabia şi a inventat RSSM-ul. Şi tot sub control transnistrean. Deşi timpurile şi agenda geopolitică în lume este alta, Rusia nu vrea să fie alta şi insistă asupra proiectelor sale expansioniste din 1940 şi 1944 (în 1812 a vrut mai mult). Şi Rogozin asta are de făcut în Transnistria: să asigure repetarea precedentului interbelic, chiar dacă puţin altfel «pieptănat» de ruşi. Aşa dar, nimic nou, asta a vrut Rusia şi până acum, atât doar că de acum încolo intensitatea vizitelor de la Moscova spre Chişinău şi Tiraspol va fi mai mare, presiunile mai mari şi ele şi regulile de joc ceva mai severe, deşi va depinde nu de Rozozin, ci de Chişinău câtă atenţie, cât spaţiu de joc şi de manevră îi va acorda emisarului rus. Şi dacă îi va acorda. Dincolo de asta toate vor rămâne pe vechi. Cred că presă şi comentatorii politici de la Chişinău au dat prea multă atenţie şi importanţă deciziei Kremlinului de a avea un trimis special pentru Transnistria. Şi că acest «trimis» este DR. Şi cu el şi fără el, Moscova oricum a făcut şi ar fi făcut ceea ce face. Atât doat că fără teatru. Acum, cu Rogozin, va fi cu siguranţă mai spectaculos. Nu ştiu dacă va fi ca la circ, dar ca la un teatru de comedie (politică) s-ar putea să fie. Regia este asigurată (V. Putin), rolul Kremlinului este acoperit şi el (D. Rogozin), depinde acum cum îşi vor juca rolurile, în această nouă distribuţie, actorii din politica noastră de la Chişinău. Că asta contează, până la urmă. Nu ce zice şi nici ce visează Rogozin (Putin).

Petru Grozavu