Tatiana Potângă: Să nu trimiteţi flori

Săptămâna aceasta s-a decis ca ziua de 15 mai să fie marcată cu roşu în calendar în R. Moldova. Astfel, a 15-a zi a lunii curente va aparţine Familiei. Ziua Familiei a devenit, începând cu acest an, sărbătoare oficială şi la noi. Dicţionarele explicative oferă mai multe definiţii ale cuvântului familie, diferite prin conţinut, dar similare ca sens.

În orice ţară cuvântul „familie” are aceeaşi semnificaţie ca şi la noi: „Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soţ, soţie şi descendenţii lor „; „Copiii în raport cu părinţii lor”; „Grup de oameni strâns unit, legat prin interese şi idealuri comune”. Acestea sunt explicaţiile pe care le găsim în dicţionare. Dintotdeauna, sociologii şi mai marii ştiinţei au considerat familia constituită din bărbat şi femeie un model pentru generaţiile în creştere, lucru firesc, de altfel. Deseori am citit istorii, texte ştiinţifice şi articole de presă despre familie şi rolul acesteia în societate, promovarea valorilor familiei, egalitatea, repartizarea responsabilităţilor casnice şi combaterea violenţei domestice. Familia-celulă de bază a societăţii îşi pierde treptat semnificaţia şi factorii componenţi. Astăzi, se întâmplă să avem familii numai din mame sau numai din taţi, familii unde mamele se tem de taţi, familii unde copii nu vorbesc despre părinţi şi familii în care celula o constituie doar soţul şi soţia. Dacă risipirea sensului cuvântului familie s-ar limita doar la partea componentă, situaţia nu ar fi atât de gravă. Ceea ce nelinişteşte astăzi organele responsabile de protecţia familiei este fenomenul violenţei domestice. Femei bătute şi copii speriaţi, în cele mai bune cazuri, dacă e să nu vorbim despre cazurile de deces, survenite în urma pumnilor şi picioarelor aplicate de tată şi soţ. În acest sens, îmi vin în minte nişte fraze binecunoscute, mediatizate în internet: „Mi-i frică de el, dar mi-e teamă să-l părăsesc. Ştiu că trebuie să-i pară rău, pentru că azi mi-a trimis flori. Dar azi e o zi specială. Astăzi voi fi înmormântată. Dacă aş fi găsit curajul să-l părăsesc, astăzi n-aş mai fi acoperită cu flori”. O realitate prea dură, tipică nu doar societăţii noastre. Ar fi frumos dacă florile s-ar cumpăra fără ocazii. Astfel femeia ar fi mai fericită, iar familia şi-ar păstra semnificaţia.

Tatiana Potângă