Tatiana Potângă: Să nu trimiteţi flori

Săptămâna aceasta s-a decis ca ziua de 15 mai să fie marcată cu roşu în calendar în R. Moldova. Astfel, a 15-a zi a lunii curente va aparţine Familiei. Ziua Familiei a devenit, începând cu acest an, sărbătoare oficială şi la noi. Dicţionarele explicative oferă mai multe definiţii ale cuvântului familie, diferite prin conţinut, dar similare ca sens.

În orice ţară cuvântul “familie” are aceeaşi semnificaţie ca şi la noi: “Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soţ, soţie şi descendenţii lor “; “Copiii în raport cu părinţii lor”; “Grup de oameni strâns unit, legat prin interese şi idealuri comune”. Acestea sunt explicaţiile pe care le găsim în dicţionare. Dintotdeauna, sociologii şi mai marii ştiinţei au considerat familia constituită din bărbat şi femeie un model pentru generaţiile în creştere, lucru firesc, de altfel. Deseori am citit istorii, texte ştiinţifice şi articole de presă despre familie şi rolul acesteia în societate, promovarea valorilor familiei, egalitatea, repartizarea responsabilităţilor casnice şi combaterea violenţei domestice. Familia-celulă de bază a societăţii îşi pierde treptat semnificaţia şi factorii componenţi. Astăzi, se întâmplă să avem familii numai din mame sau numai din taţi, familii unde mamele se tem de taţi, familii unde copii nu vorbesc despre părinţi şi familii în care celula o constituie doar soţul şi soţia. Dacă risipirea sensului cuvântului familie s-ar limita doar la partea componentă, situaţia nu ar fi atât de gravă. Ceea ce nelinişteşte astăzi organele responsabile de protecţia familiei este fenomenul violenţei domestice. Femei bătute şi copii speriaţi, în cele mai bune cazuri, dacă e să nu vorbim despre cazurile de deces, survenite în urma pumnilor şi picioarelor aplicate de tată şi soţ. În acest sens, îmi vin în minte nişte fraze binecunoscute, mediatizate în internet: “Mi-i frică de el, dar mi-e teamă să-l părăsesc. Ştiu că trebuie să-i pară rău, pentru că azi mi-a trimis flori. Dar azi e o zi specială. Astăzi voi fi înmormântată. Dacă aş fi găsit curajul să-l părăsesc, astăzi n-aş mai fi acoperită cu flori”. O realitate prea dură, tipică nu doar societăţii noastre. Ar fi frumos dacă florile s-ar cumpăra fără ocazii. Astfel femeia ar fi mai fericită, iar familia şi-ar păstra semnificaţia.

Tatiana Potângă


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. gheorghe

    Articol ….. propagandistic hetero. Multe falsuri! În orice ţară, dintotdeauna, mereu etc. sunt cuvinte care falsifică realitatea. De căsătorii homosexuale aţi auzit? Care nu sunt doar o realitate a zilelelor noastre, fiind cunoscute şi în alte civilizaţii.
    Chiar zilele astea Argentina a legalizat căsătoria gay, iar Danemarca a permis cuplurilor gay să înfieze copii.
    Încercaţi să vă documentaţi când scrieţi un articol, înainte de a face afirmaţii tranşante.

  2. Natalia...

    Măi,măi…cine-ar spune…şi mai dureros e faptul că ăsta nu e tot adevărul încă,aşa că cei care citesc articolele să se documenteze şi să nu acuze jurnaliştii de un adevăr pe care îl expun…curajul e la noi la fundul mării încă şi trebuie valorificat,fiindcă în acest caz tăcerea va duce la moarte…Bravo Tatiana!!!!!

  3. Ţepeş

    Homosexualitatea este o deviere de la normal, iar articoluel tratează tema în spiritul tradiţiei şi valorilor moral-creştine, care degenerează graţie ateismului global, ambalat în modele timpului, gen “dreptul minorităţilor….”. Şi-apoi articolul valorifică anormalităţile care se întâmplă într-un gen de familie, care a fost lăsat ca variantă normală. Ce nu-i clar, mă Gheorghe?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *