Tatiana Eţco: Z. Greceanâi – cu decolteu şi umerii goi
Vă mai amintiţi de Zina Petrovna? Cea care a intrat în istoria R. Moldova drept prima femeie premier, cea căreia i-a lipsit un singur vot pentru a deveni Preşedinte de ţară, cea care a fost numită în atât de multe feluri: “femeia de fier din politica moldovenească”, “şarmul guvernului comunist”, “motorul Guvernului”, “materia lui cenuşie”, “manta de vreme rea”, “pulemiotciţa”.
Păi, iată anume această politiciană, care nu ascundea faptul că nu-i prea place să dea interviuri, să fie fotografiată şi să apară în presă şi pe care niciun muritor de rând nu a văzut-o altfel decât în costume, mai mult sau mai puţin sobre şi sumbre, la sacou şi cu fustă sau rochie de femeie “poreadocinaia” şi cu o tunsoare oarecum scurtă, a apărut zilele trecute într-o publicaţie de limbă rusă din Chişinău aşa cum nu a mai fost văzută. Degajată, cu părul mai deschis la culoare, spre blond, prins la spate (n-am reuşit să găsesc nicio imagine cu ea cu părul mai lung sau prins), cu un maiou alb, mulat, fără mâneci, dar cu un decolteu larg şi foarte curajos şi cu o fustă de culoare galbenă, Zinaida Greceanâi părea o altă Zina.
În interviu a vorbit despre copilăria ei din Siberia. S-a născut acolo, după ce părinţii i-au fost deportaţii pentru că erau martori ai lui Iehova. A povestit cum mama ei o punea în ieslea în care erau hrănite vacile şi acestea o încălzeau cu răsuflarea lor, despre motanul care o petrecea la şcoală, despre faptul că mergea la cules măcriş prin tundră şi că nu o singură dată i-a degerat nasul. Am auzit istoriile a mulţi copii crescuţi în Siberia, spuse printre lacrimi şi amintiri triste, dar felul în care Zinaida-copilul victimă a comuniştilor sovietici şi-a descris copilăria, fără nicio aluzie negativă, trăda mai degrabă afecţiune faţă de recea viaţă din deportare, extrem de dificil de înţeles pentru cei care ştiu ce înseamnă represiunea comunistă.
„Femeia–sfinx”, cum a fost numită Greceanâi în interviul cu pricina, nu a ezitat să vorbească şi depre viaţa ei de după orele de lucru. Foarte umană, a spus că-i place să gătească din aluat, torturi, plăcinte, că de mulţi ani colecţionează cactuşi, cu care şi vorbeşte, iar mai nou, colecţionează flori de orhidee, că dintotdeauna a visat să nu-şi mai vadă copiii trăind la etaj, din care motiv în 2007 şi-a vândut apartamentul şi a cumpărat o casă la sol.
Astfel, nu doar prin intermediul fotografiei, făcută cel mai probabil în redacţia ziarului respectiv, ci şi prin răspunsurile sale, pline de informaţii noi pentru public şi atât de personale, Zinaida Greceanâi a apărut într-o ipostază pe care nu şi-a permis-o în toţi anii de când este în politică. Să fie oare aceasta o mişcare strategică, care să arate cât de umană este “doamna de fier”, sau o acţiune neglijată? Interesant este ce crede “partidul”, pentru că, oricum, sunt convinsă că nimic nu este întâmplător.
Tatiana Eţco, tatianaetco.zdg@gmail.com
