Tatiana Eţco: Voronin — ca tot moldoveanul

După o perioadă de stat oarecum mai în umbră, liderul comunist Voronin şochează din nou moldovenii prin sinceritate. „Avem foarte multe păsări pe lângă casă (n.r. pădurea de la Ţiganca), niciodată nu cumpărăm carne de pasăre sau ouă, pentru că sunt destule. Deţinem două incubatoare şi astfel scoatem, noi, păsările, de orice fel, chiar şi prepeliţe. La început ne ocupam mai serios cu crescutul acestor păsări, aveam în jur de 10.000 de capete, pe care le vindeam, pentru că aveam nevoie de bani pentru salariile angajaţilor. Vindeam în restaurantele din Chişinău, după care se ocupau mai mulţi cu această afacere şi nu ne mergea prea bine şi am vândut la Odesa şi apoi piaţa de acolo s-a desfăcut şi acum avem doar pentru noi”, a povestit Vladimir Nicolaevici unui jurnalist de la portalul Politik cum făcea bani ca să-şi remunereze angajaţii.

Pentru că afacerea nu mai merge, acestuia i-au mai rămas câteva vietăţi, cât să nu moară de foame, adică vreo 300 de prepeliţe, „pentru că soţiei mele îi place carnea, iar eu mănânc doar ouăle”.

Evident că şi păsările, şi cel mai mic cal din lume pe care l-a primit cadou de la preşedintele Kazahstanului, şi cei «6 câini de rasă unică, lup Canadian, primiţi cadou de peste hotare, de care nu mai are nimeni în Moldova», şi văcuţa cu viţel luată de la reşedinţa de la Condriţa, şi peştii luaţi din lacul de la acceaşi reşedinţă, şi mistreţii care bucură ochiul comunistului atunci când mor răpuşi de arma sa, şi alte animale de tipul acestora îşi duc traiul, alături de fostul preşedinte, pe cele 697 de hectare din pădurea Ţiganca, pe care a arendat-o cu bănuţi pentru o perioadă de vreo 50 de ani. Fostul preşedinte, e în rând cu lumea, cum spune vorba din popor, şi gospodăria-i ca la tot moldoveanul.

Tot ca un adevărat moldovean, acum că nu mai este preşedinte, merge mult pe jos. „Când merg la vânătoare în pădurea mea, parcurg circa 10 km pe jos, este bine pentru sănătate, dar nu prea am posibilitate”, a spus liderul PCRM.
Şi cel mai important, la fel ca tot omul, ţine şi câini la casă. «Pe când avea 6 luni, l-am trimis la o expoziţie a câinilor, la Sankt Peterburg, şi a venit cu 6 distincţii, cupă de aur, medalie de aur şi diplome», spune mândru proprietarul, care în caz că nu se va descurca la bătrâneţe cu pensia de câteva zeci de mii de lei, ca majoritatea bătrânilor, va avea cu ce-şi asigura decenţa financiară – că doar aurul întotdeauna are preţ.

Tatiana Eţco,
tatianaetco.zdg@gmail.com