Tatiana Eţco: Jurnalul protestatarului de gardă

Pregătirea cortului de iarnă

Nu-l sperie faptul că vin frigurile şi că se vor înteți ploile. E bucuros că are unde se ascunde, chiar dacă este vorba de un cort. A mai făcut rost de nişte polietilenă, cu care şi-a înfăşurat locuința sa mobilă. Într-o dimineață, a tras o fugă până la piața centrală, unde, lângă o construcție, a găsit o bucată de penoplast.

Cu aceasta îşi va izola podeaua cortului. Un om i-a adus o căldare. Anterior, acesta îl întrebase pe protestatar de ce are nevoie, iar acesta i-a spus. Acum, în nopțile reci are lumină, dar şi puțină căldură. Soluția e simplă, nu ştiu pe cât de sigură: două lumânări aprinse într-o căldare. Până acum situația sa nu s-a îmbunătățit şi nici semnale că cineva s-ar interesa de soluționarea problemei sale nu a primit. Este convins că încă va mai sta aici. „Mă gătesc de iarnă. Totul va fi bine”, spune, relativ calm, omul care-i copleşit până-n măduva oaselor de disperare.

Vara, când eroul independenței, Tudor Pânzaru, a început protestele, afară era cald şi nu era o problemă să doarmă sub cerul liber sau să-şi spele hainele în fiecare săptămână şi să şi le usuce pe marginea cortului sau prin copaci. Spera să nu-l prindă frigul afară. Acum, când se ascude de ploaie şi de vânt în strâmtul cort instalat în fața Guvernului, demonstrează un optimism şi un bun-simţ de mare mirare. Se pare că aceste două calități se amplifică pe fundalul situaţiei sale tot mai critice. Avusese o idee să-şi construiască în cort o sobă pe timp de iarnă. S-a dat bătut când un polițist i-a spus că acest plan ar fi în conflict cu legea. Nici să se conecteze la sursa de energie electrică din apropiere nu îndrăzneşte. „M-a adus în stradă. Iată ce a făcut din mine, da’ eu oricum nu vreau să merg contra statului. Dacă aşa spune legea, pentru ce s-o încalc, nu-i omeneşte”, spune sincer omul.

De hramul Chişinăului, lângă cortul său au fost instalate două scene. Pe ambele au urcat politicieni şi funcționari. Pe alături de scenă au trecut alții. L-a pălit gândul să se apropie de ei şi să-i întrebe dacă i-au văzut cortul şi dacă sunt curioşi să afle ce caută el în stradă zi şi noapte, pe ploaie şi pe vânt. Nu i-a permis bunul-simț să facă acest lucru. S-a gândit c-ar putea să-i deranjeze, că oamenii sărbătoresc, iar el cu problemele lui… Nicio persoană „importantă”, cum îi numeşte protestatarul pe funcționari şi politicieni, nu s-a apropiat nici de el, nici de cortul său, nici de ziua oraşului şi nici în altă zi. Şi în cazul lor să fie vorba despre bun-simț?

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *