Tatiana Eţco: 7 ani pe baricade şi 1 în cort

La sfârşitul lunii iulie, ZdG împlineşte 7 ani de când stă pe baricadele democraţiei, luptei cu corupţia şi cu tot felul de abuzuri. În toţi aceşti ani, sute de istorii şi destine şi-au găsit locul în paginile publicaţiei. Unele le-am citit cu mult drag în postură de simplă cititoare, altele le-am scris cu multe emoţii în calitate de reporter. Unele au avut o finalitate pozitivă, nu doar pentru că au fost publicate, dar pentru felul în care au decurs lucrurile după aceasta, peste luni, ani de zile. Din păcate, cele mai multe istorii au avut nu tocmai evoluţia dorită: fie că persoanele nu şi-au mai găsit dreptatea pe care o căutau, fie că nu au mai fost repuşi în drepuri sau apreciaţi după cum meritau.

În decursul celui de-al 7-lea an al ZdG, am încercat să fim alături şi să monitorizăm situaţia curajosului combatant Tudor Pânzaru, pe care toţi îl cunosc drept omul din cortul întins în faţa Guvernului. Tot în luna iulie, doar că la începutul ei, Tudor a încheiat un an de când şi-a început protestul. Rămas pe drumuri, cu grad de invaliditate şi cu o pensie mizeră, cel care plecase, acum 20 de ani, voluntar la lupte pentru a-şi apăra ţara, pentru a contribui la independenţa şi democraţia ei, a venit de la Căuşeni la Chişinău, pentru a protesta în stradă şi pentru a solicita un loc de trai. Acum câţiva ani, apartamentul în care locuia a fost dărâmat împreună cu întreg blocul, iar lui, nimeni nu s-a mai obosit să-i ofere loc de trai în schimb, aşa cum prevede legea.

Am încercat să fac un exerciţiu de imaginaţie şi de intuiţie, în speranţa că aş putea vedea un sfârşit fericit la acest protest de pionerat. Cred că Tudor este primul care s-a mutat cu traiul sub cerul liber în faţa Guvernului, ca mai apoi să-şi găsească şi un cort. Ulterior, alte 2 familii nenorocite i-au urmat exemplu. De fapt, 1 an de protest, pe orice vreme şi temperatură, nu prea ştiu dacă i-a schimbat mult situaţia acestui om ajuns la limita disperării. Nu a fost un simplu an de protest, dar un întreg an de grevă a foamei, când chiar dacă dorea, nu avea ce mânca. Lupta lui Pânzaru continuă şi după 1 an. Acum îşi doreşte să găsească bani, ca să poată merge duminică la Căuşeni, să-şi dea votul în cadrul celui de-al treilea tur de scrutin. Speră că votul său nu va permite venirea comuniştilor la conducere. De altfel, spune el, va mai sta mulţi ani în cort, demnitarii nedorind să-i soluţioneze problema.

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com