Ţara fără imn

Aţi ascultat vreodată imnul Franţei, “La Marseillaise”? Sau măcar al României, “Deşteaptă-te române”! Cum vi se par în comparaţie cu imnul R. Moldova,  “Limba noastră”? Nu, nu am nici cea mai mică intenţie de a critica versurile magnifice ale marelui Alexei Mateevici, ci faptul că, fără voia sa, această poezie care aduce un elogiu limbii române a devenit, în 1994, imnul R. Moldova. Pe ce s-au bazat cei care l-au desemnat?

În primul rând, un imn trebuie să conţină un îndemn, însoţit de o doză de patriotism. În imnul “Limba noastră” aceste carateristici lipsesc cu desăvârşire. Bine, poate că, ascultându-l, cei care vor să înţeleagă, sunt îndemnaţi să iubească limba română. Atât. Ori, un imn, cântat înaintea unui meci de fotbal, în timpul unei sărbători naţionale sau, pur şi simplu, dimineaţa, la mult prea iubita Moldova 1, ar trebui să ne dea mai mult curaj, ar trebui să ne facă să ne simţim mândri că suntem… cineva, că poporul nostru are o istorie ce merită a fi scoasă în evidenţă şi că noi suntem un neam de luptători, care ştim cum şi chiar putem să ne apărăm patria. Când asculţi imnul naţional al R. Moldova, aceste gânduri nu doar că nu-ţi apar, ci te ocolesc cu viteza luminii. Apar, în schimb, numeroase întrebări ce îţi sugerează diverse scenarii, care de care mai ingenioase. Pare un imn acceptat la comanda PCRM, membrii căruia adoră să numească limba română, pe care o vorbesc, limba noastră. Pe de altă parte, cum te poate motiva un asemenea imn? Câţi îi cunosc versurile şi câţi îl cântă din tot sufletul? Vă imaginaţi ruşi sau ucraineni, cu cetăţenia R. Moldova, pe care îi doare în cot de limba noastră cea română, cântându-l? Eu unul – nu!

Cel mai trist e că “Limba noastră” ne provoacă amintiri dureroase. Cel puţin mie! Ce a fost şi ce este acum? Sute de mii de oameni au luptat în stradă pentru limba română, iar mulţi dintre ei chiar şi-au pierdut viaţa! Pentru ce? Pentru ca în mai puţin de douăzeci de ani totul să revină la punctul “0”? Ca limba română să fie blamată, iar rusa aplaudată?

Victor MOŞNEAG



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. Veleleu

    Domnule Mosneag, e foarte trist ca aceasta capodopera va provoaca durere (este o imbinare excelenta a muzicii textului, dupa parerea multor muzicologi!). In plan ideologic, la fel, nu ar tre bui sava faceti griji: se stie ca poezia lui mateevici este dedicata limbii romane, Mateevici fiind unul dintre cei mai apligi popagatori ai romanismului in Basarabia din perioada tzarista. Faptul ca nu o numeste romana nu are nicio gelatura cu moldovenismul primitiv al PCRM! In fond, nefireasca este situatia in care noi suntem obligati sa ne reafirmam la orice pas romanismul, nu faptul ca Mateevici nu specifica in poezia sa denumirea limbii noastre – romana.

    Altceva e ca acest imn a fost adoptat din dorinta de a face pe plac fortelor pro-rusesti, pe care ii deranja imnul “Desteapta-te romane”, adoptat de primul nostru Parlament. Aici va dau dreptate, adoptarea acestui imn a fost de fap o cedare in fata Moscovei, o derogare de la programul continut in Declaratia de Indepenedenta a RM.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *