Statul mănâncă banii ZdG
„Ziarul de Gardă lucrează mai bine decât organele de drept la investigarea unor acte de corupţie”, „Reporterii de la ZdG fac investigaţii în locul CNA şi al Procuraturii Anticorupţie”, sunt câteva dintre mesajele de apreciere adresate redacţiei prin poştă sau pe pagina web www.zdg.md, atunci când dezghiocăm vreun ghem de corupţie, de spălare de bani, de încălcare intenţionată a drepturilor omului.
Uneori îmi vine să strig: Nu ne mai comparaţi cu instituţiile statului, ele au toate instrumentele, legislaţia şi accesul la informaţie şi baze de date de partea lor. Noi suntem blocaţi mereu, şi facem o muncă împotriva curentului.
Ziarul de Gardă a fost primul care a pornit serialele de articole privind casele de milioane ale demnitarilor. A fost greu, am primit ameninţări, apeluri, „rugăminţi”, presiuni să nu publicăm casa lui cutare sau a lui cutărică. Am publicat, pentru că publicul are dreptul să cunoască cum câştigă banii demnitarii şi ce au agonisit în funcţii publice, iar reporterii au de fapt obligaţia să facă publice aceste venituri.
Nu a fost uşor. Publicarea fiecărui castel ne-a costat. Pentru descrierea fiecărui lanţ de firme legate de numele unui demnitar a trebuit să plătim bani statului. Uneori se adunau sute sau mii de lei. Aşa plătim, an de an, mii de lei statului pentru informaţii pe care le-a luat de la noi pe gratis. Ba chiar fiecare firmă a plătit statului ca să fie înregistrată. Deci statul ne taxează de două ori – atunci când obţine de la noi informaţia noastră şi atunci când ne oferă acces la această informaţie.
Am vorbit cu zeci de persoane din Guvernele şi legislaturile pro-europene pe care le-a avut Moldova, explicând că noi, reporterii de la ZdG, facem o muncă în folosul cetăţenilor, informăm cetăţenii şi nu le luăm bani pentru asta, de ce trebuie atunci să plătim pentru aceste informaţii? Şi de ce să plătim atât de mult? Toţi au promis timp de 5 ani, dar nimeni n-a redus taxele măcar cu un leu.
Cu câteva luni în urmă, Consiliul Economic al prim-ministrului a răspuns la solicitările noastre repetate, dar şi ale altor entităţi economice, deschizând, în cadrul proiectului e-guvernare, baza de date din registrul firmelor. Totul arată foarte bine, pe gratis, doar că informaţia e trunchiată. Datele afişate arată denumirea firmelor şi conducătorii acestora, nu şi fondatorii. Numele fondatorilor sunt date extrem de importante, atât pentru potenţialii parteneri ai acestor firme, cât mai ales pentru jurnaliştii care scriu despre licitaţii trucate, despre interesele în diverse firme ale diferitor demnitari. De exemplu, cum putem afla dacă ministrul X sau parlamentarul Y deţine cote în diverse firme, dacă nu avem acces la date despre fondatorii acestor firme? Şi dacă ministrul Z e co-fondator al unei firme, alături de persoane acuzate de crime, terorism, escrocherii sau spălare de bani, cum aflăm şi informăm publicul despre aceasta? Dumitru Alaiba, şeful Secretariatului Consiliului Economic, ne-a declarat că a depus mai multe demersuri la adresa instituţiilor abilitate, însă rezultatele se lasă aşteptate.
În mod special, în ultimul timp intervin diverse instituţii subordonate Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, care fac referinţă cu exces de zel la protecţia datelor cu caracter personal.
Deschid declaraţia cu privire la venituri şi taxe a lui Barack Obama. Nu e haşurat nimic, toată informaţia din declaraţie e la vedere. Pe prima pagină sus e publicată adresa lui de domiciliu, cu cod poştal şi numărul străzii. În josul paginii sunt publicate numele complete ale soţiei şi ale celor două fiice. Mai jos sunt date numele exacte ale instituţiilor cu care au avut relaţii financiare. Oare Obama nu se teme să îşi facă publice datele personale? Poate că se teme, dar nu are noroc de un aşa departament hipervigilent ca cel al Protecţiei Datelor de la Chişinău.
