Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Spălătoria de creieri

Spălătoria de creieri

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se rostogolesc la vale,
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unul e Român,
Unu-i Moldovean
Şi unu-i Basarabean…

Aşa începe balada, parafrazată, a unui stat care nu-şi cunoaşte istoria, un stat în care numeroşi cetăţeni au creierii spălaţi. Toţi pretind că ar fi altcineva decât sunt cu adevărat. “Suntem moldoveni, prentru că locuim în Moldova, avem limbă moldovenească din acelaşi motiv”, asta e lozinca poporului care preferă să îşi spună că e moldovenesc. Oricât s-ar bate cu pumnii în piept oamenii de ştiinţă că suntem români şi limba noastră e română, pentru ţărani acesta nu pare a fi un argument. Actele istorice care demonstrează acest lucru nu reprezintă o dovadă pentru cetăţenii noştri moldo-româno-basarabeni. Mai mult ca atât, copiilor noştri li se va inocula acelaşi gând, iar aceştia îl vor transmite mai departe.

Cât timp va mai trebui să treacă până vom conştientiza cine anume suntem? Iată că ne-am liniştit puţin când am aflat că, până şi lingvişti ruşi de valoare, cum ar fi Victor Vinogradov, Ruben Budagov ş.a., au declarat că “limba moldovenească este o limbă romanică”. Pe români/moldoveni, francezi, englezi nu-i credem, dar dacă spun ruşii, înseamnă că e adevărat. Fie. Ne-am decis: avem limbă română, dar rămân a fi moldovean. E imposibil să scoţi totul din rădăcini, un cui oricum rămâne. Culmea e că dă şi roadă, recoltă strânsă de popor cu multă dibăcie. Au trecut 20 de ani de când RSS Moldovenească a devenit R. Moldova, 20 de ani de când suntem independenţi, dar tot comunicăm într-o limbă stâlcită.

Oare a avut vreun efect Războiul din Transnistria? Ţara s-a dezmembrat, oamenii au vărsat sânge. Pentru ce? Tineretul continuă să se închine în faţa secerei şi a ciocanului. În timp ce Alianţa luptă pentru putere, copiii fac politică pe pereţii clădirilor. Cand am fost ultima dată la Bălţi, pe o clădire din centrul oraşului era scris “Basarabia e România”. M-am gândit atunci că s-a trezit conştiinţa naţională a tineretului. Recent, însă, am descoperit că inscripţia a suportat o oarecare schimbare, peste cuvântul “România” fiind scris “moldovenesc pământ”, adică “Basarabia e moldovenesc pământ”.

Curios e faptul că, iniţial, inscripţia era de culoare roşie, modificarea fiind făcută cu albastru. Numai mie îmi pare că nu prea corespunde culoarea cu inscripţia? Fie copiii au încurcat culorile, fie partidele noastre şi-au schimbat orientarea. Dar să fie oare chiar atât de radical?! Cât timp ei se ceartă, al treilea câştigă şi ia puterea în mâinile lui. Mi-a spus cineva că e bine că se ceartă. Astfel, oamenii sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în ţară. Poate că e bine, dar nu chiar să scoţi tot gunoiul afară şi să-l mai împrăştii pe la casele oamenilor.

Încurcaţi de atâtea istorii (Istoria Rusiei, a Uniunii Sovietice, a Moldovei, a Românilor), neştiind cum să răspundem corect la întrebarea ce limbă vorbim, spuneam maternă. Astăzi facem acelaşi lucru, dar deja cu referire la naţionalitate. Eşti român sau moldovean? Sunt (mândru) BASARABEAN!

Olga Bulat