Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Sfârşitul politicii non-violente

Sfârşitul politicii non-violente

Una dintre cele mai mari realizări ale sistemului politic din Moldova din ultimii 20 de ani ţinea de faptul că politica era practic non-violentă.

Rusia a trecut prin atacuri cu tancuri asupra guvernului şi dispersarea violentă a protestelor „drugaia Rossia”, Georgia a dispersat violent protestele din noimebrie 2007 (cu aproape 500 de răniţi), protestele „Ucraina fără Kuchma” din 2002 au fost dispersate violent, şi acum un an 10 persoane au fost ucise în Armenia în urma protestelor împotriva alegerilor prezidenţiale fraudate. De Belarus şi Asia Centrala nu mai zic.  Însă atât revoluţia orange cât şi revoluţia rozelor au câtşigat în urma unor proteste non-violente.

În R. Moldova – cu câteva excepţii minore – majoritatea absolută a protestelor populare au fost non-violente (inclusiv protestele majore din 1995 şi 2002, dar nu cele din faţa Primăriei din 1998). protestele au fost non-violente atat din cauza protestatarilor, cât şi datorită restrângerii manifestate de institutiile de stat – inclusiv poliţia. Acest lucru pare să se schimbe.

Aş formula câteva principii de care trebuie să se ghideze protestatarii, dacă vrem ca sistemul politic din RM să nu degradeze şi mai mult în direcţia belarusă. Dacă vreţi ca protestele să aducă la ceva, iată câteva principii care trebuie urmate.

În momentul în care au loc ciocnirile din faţa preşendinţiei – aceste idei par aproape irelevante. Dar azi, mâine sau peste o săptămână va  trebui să discutăm la calm. Propun să începem de la formularea unor principii şi apoi a unui set de cerinţe.

Principii:

  1. Fără violenţă. Nu atacaţi instituţii de stat şi poliţişti. Poliţiştii trebuie atraşi de partea protestatarilor. Într-o confruntare directă – poliţiştii cu bâte câştigă practic întotdeauna. Violenţa discreditează atât protestatarii, cât şi cauza acestora.
  2. Fără naţionalisme, unionisme şi alte isme. Protestele trebuie să apeleze la un număr cât mai mare de cetăţeni. Protestele trebuie să fie împotriva abuzurilor din campania electorală.
  3. Fără partizanat politic. protestele trebuie să fie civice. Cu cât mai mult partide politice vor încerca să „privatizeze” protestele – cu atât mai slabe vor fi acestea.
  4. Până la urmă nu am înţeles ce vor protestatarii. Care sunt cerinţele? În afară de frustrare e nevoie şi de nişte cerinte fezabile. Ce propuneţi?
Nicu Popescu, 8 aprilie 2009