Şerbia la moldoveni

Protestele de săptămâna trecută a pensionarilor din Chişinău, lozincile şi aclamaţiile prin care îşi  revendicau gratuităţile şi favorurile la serviciile publice, după ce Consiliul municipal Chişinău le amendase, îmi aminteau, involuntar, de «Ţiganii» lui V. Alecsandri, care, după ce au fost eliberaţi din sclavie, au revenit, după scurt timp, la boier, anunţându-l că îşi declină, voluntar, condiţia lor de oameni liberi şi că vor să fie primiţi din nou în şerbie.

Paradoxal, poate, dar ceea ce se întâmpla la Chişinău, în faţa Primăriei, aminteşte, o dată în plus, că fenomenul sclaviei mai persistă în societatea noastră, că lumea mai rămâne psihologic dependentă de el, nu se poate salva, nu poate evada din prizonieratul şerbiei, chiar dacă secolul şi mileniul sunt altele. Problema vizează nu doar pensionarii Chişinăului. La începutul anilor ‘90, când pornise în republică procesul de decolectivizare, parcă ţăranii reacţionaseră altfel la politica de împroprietărire cu pământ? Parcă a fost mai simplu să-i convingi pe ţărani, după ce au fost colectivizaţi cu forţa, să se lase de colhoz, să-şi ia pământul, să se facă stăpâni, fără să mai fie dependenţi de voia sau dispoziţia «şefilor»? Altceva e că administraţiile colhoznice, în mare parte, au reacţionat ca boierii, câine-câineşte, la deciziile de împroprietările a ţăranilor şi tot câine-câineşte au procedat, în raport cu ţăranul, şi guvernările neocomuniste, lăsându-l unul la unul cu pământul, fără sprijin, dotaţii, credite, fără vreo protecţie sau pieţe de desfacere. De ce? Pentru ca ţăranul să nu fie liber.

Conform preceptelor nescrise ale boierimii colhoznice, ţăranului nu-i stă bine dacă nu ţine mâna întinsă. Adică, altfel de şerb, dar oricum şerb. Şi în cazul pensionarilor au procedat la fel: le-au dat pensii mici (cu excepţia fostei nomenclaturi sovietice), dar le-au făcut anumite gratuităţi, «privilegii», prin care i-au putut ţine în mâini, manipulându-i în funcţie de situaţie şi interes. Deci, altfel de şerbi, dar şerbi. De stat. Şi nu singurii, educaţi în spiritul dependenţei şi nu al sentimentului de libertate. Partea proastă a lucrurilor e că această şerbie de stat a fost reiterată ca politică oficială, fiind practicată masiv în perioada guvernării Voronin. Săracă şi dependentă – asta trebuia să fie R. Moldova în viziunea strategică a PCRM. AIE are de făcut şi aici mai multe corecturi. Politica de stat trebuie orientată nu spre gratuităţi, ci spre locuri de muncă, pensii şi salarii decente, pentru ca omul să-şi poată permite achitarea taxelor la călătorie, curent electric, apă, căldură, telefon, pământ, piaţă, fără să aştepte pomeni de la stat.

Preşedintele rus, D. Medvedev, şi nu primarul de Chişinău, D. Chirtoacă, în noul său program de guvernare a Rusiei, intitulat sugestiv «Rusia, înainte», pune destul de categoric problema «paternalismului socialist în societatea rusă», legat de favoruri şi gratuităţi, şi îşi anunţă concetăţenii că acest fenomen nu se mai înscrie în concepţiile de construcţie a noii Rusii, în care va fi stimulat activismul social, iniţiativele, spiritul creator, cel de sacrificu pentru Ţară. Dacă tot am decis că mai rămânem în CSI, de ce nu am prelua şi acest concept de la D. Medvedev, care ar putea să placă de data aceasta ruşilor de la noi, în loc să displacă. Inclusiv lui Garev. Poate şi lui Voronin.

Petru AMARIEI


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Igor

    Serbia a fost adusa tot din Russia. Caci, nu prea tin minte pa vremurile Romaniei sa fi fost tarani serbi la noi. Problema e destul de diferita la noi si in tara slava. Populatia romaneasca a fost de veacuri proprietara de terenuri agricole si traiau din munca pe teren. Odata ce pamanturile romanesti nu contineau atatea resurse naturale, a fost nevoie ca taranul sa prelucreze pamantul pentru a se intretine, caci alternativa nu a avut. Russia, care prin razboaie, cuceriri, etc, fiind injectata cu sangele tararo-mongol, care, nici pe departe nu era predispus spre prelucrarea pamantului. In majoritatea lor erau oameni de stepa, care se hraneau din oierit, vanat si pescuit, rusii au luat de la ei aceleasi apucaturi. Vedeti ce fac rusii, extrag zacaminte, prelucreaza resursele confectionand niste cuie, lopeti si harlete, vaneaza animale prin taigale, prin peste pe tot intinsul tarii, strang ciuperci si pomusoare, si, … beau votca. Indeletnicirea cu pamantul consta doar in cartofi si varza, care, la o agricultura mecanizata, chiar si la nivel medieval, nu necesita mari eforturi pentru a fi cultivate. Si rusii de la noi nu prea se trag la sat. Stiu sate ukrainesti, gagauze, bulgare, dar de sate rusesti nu prea am auzit. Luati-le bucatica de pensie rusului de la gura, si, intr-un moment pleaca toti la patria mama. Serbia la moldoveni a fost cultivata de la 45′ incoace. Sunt necesare eforturi mari pentru a readuce sentimentul bucuriei de la prelucrarea pamantului, dar astea se vor ivi dupa decenii. Acesti serbi basarabeni sunt ultimii din Mohicani…

  2. Princess

    Suntem de acord cu votul electronic ar fi o mana ceaserca dar nu mai cred ca se va devinitiva vreodata.Nu cred ca politici nostri o doresc se vrea acest haos sunt dezamagita total.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *