Scrisoarea de la minister
Vinerea trecută, pe data de 11 mai, am primit o scrisoare tipărită, semnată de Ana Vasilachi, viceministra Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), în care se solicita “implicarea instituţiei Dvs. pe marginea proiectului de recomandare a Consiliului Europei privind dimensiunea de gen în activitatea mass-media”. Scrisoarea ne solicita să ne pronunţăm până pe data de 11 mai asupra acestei recomandări “pentru elaborarea opiniei naţionale şi expedierea acesteia în adresa Consiliului Europei”.
Epistola în cauză era datată cu 8 mai, dar ştampila poştei de pe plic indica data de 10 mai, în timp ce în biroul nostru a ajuns la 11 mai.
Pentru că ne pasă, am decis să ne implicăm. Din păcate, scrisoarea tipărită de la minister nu conţinea nicio anexă referitoare la proiectul în cauză, ci doar o referinţă la un link electronic. Linkul tipărit are 85 (!) de caractere (litere mici şi mari, cifre şi simboluri matematice), care trebuiau culese cu 85 de tastări ca să ajungem la documentul citat.
Daca MMPSF ne-ar fi trimis o scrisoare electronică, un e-mail obişnuit, am fi primit-o în aceeaşi zi în care a fost scrisă, pe 8 mai, şi am fi putut accesa linkul imediat, fără să facem 85 de tastări disperate. Iar pe lângă asta, am fi avut barem 2 zile să vedem documentul, să îl discutăm şi să spunem şi noi umila noastră părere, care ar fi urmat să fie parte din “opinia naţională”.
Am făcut, totuşi, acest efort stupid în era internetului şi am copiat de pe hârtie – pe calculator, unul câte unul, cele 85 de simboluri pentru a accesa linkul cu pricina. Aflu că proiectul acestor recomandări ale Consiliului Europei a fost elaborat în decembrie 2011. Şi e un document serios, care conţine 15 pagini de text, plus – vreo 15 hotărâri citate, care ar însemna alte zeci de pagini. De ce un proiect elaborat în decembrie 2011 este remis presei în mai 2012? Nu pot considera că e o greşeală a MMPSF, e un mod de a acţiona al întregului Guvern, al tuturor guvernelor pe care le-a avut R. Moldova.
Dar ignoranţa electronică a tuturor guvernelor R. Moldova nu îl absolvă pe actualul de responsabilităţi. Şi iată de ce. În scrisoarea citată mai sus se spune că solicitarea în cauză ne este remisă “în baza demersului Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene”. Deci, MAEIE, şi AIE, şi-au asumat angajamente în faţa instituţiilor europene şi a propriului popor ca să discute public proiectele de legi şi hotărâri. Şi pentru realizarea acestui angajament există tot sprijinul logistic extern. Sute de mii de euro şi dolari au fost investiţi de organismele europene şi americane pentru computerizarea instituţiilor guvernamentale.
Cunoscând efortul recent al Băncii Mondiale de finanţare a Centrului de Guvernare Electronică, am accesat www.date.gov.md , gândindu-mă că, poate acolo, cele două ministere – al Muncii şi al Integrării Europene, o fi plasat documentul de la linkul de 85 de simboluri, unde lumea l-ar fi putut vedea, consulta, comenta. De ce oare nu m-am mirat să descopăr că cele două ministere au participat tocmai cu câte 2 seturi de date la informarea publicului? Şi mai puţine date ale acestor ministere găsim pe www.servicii.gov.md.
Nu are rost să ghicim câte răspunsuri o fi primit MMPSF din partea presei, şi ce conţine de fapt “opinia naţională” remisă Consiliului Europei cu privire la egalitatea de gen în presă. Dar vă asigur că există probe ce demonstrează efortul depus de cele două ministere şi buna lor intenţie: un registru cu numărul tuturor scrisorilor remise redacţiilor şi ONG-urilor, şi – s-ar putea că există şi un registru gol al răspunsurilor (ne)primite. Şi atunci, avem şi un ţap ispăşitor – presa din Moldova, care şi aşa nu este prea sensibilă la dimensiunea de gen, primeşte o nouă pecete – indiferenţă faţă de iniţiativele guvernamentale şi ale Consiliului Europei.
Trebuie să remarc faptul că, în acest caz, a existat cel puţin o încercare a ministerului în cauză să ne consulte, ne-a fost trimisă o scrisoare, din care am aflat despre acest lucru. Există însă ministere care, în galopul lor spre integrarea europeană, nu fac nici atât. Am înţeles că e de fapt o convenţie oficială: ministerele şi alte instituţii oficiale nu admit scrisorile electronice ca pe un document oficial, iar dacă o fac – doar în paralel cu scrisorile tipărite. Dacă e aşa, MMPSF nu are nicio vină. E nevoie ca în biroul principal din Casa Guvernului să se ia o decizie. Altfel, calculatoarele donate de europeni şi americani ar putea fi folosite doar pentru poker sau skype. Orice răspuns al oricărei autorităţi pe marginea acestei probleme ne va ajuta mult.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
